O excursie in Dobrogea

Cu ocazia minivacanţei de Sfânta Maria am mers la mare, la Mamaia, mai mult la rugăminţile copiilor, cărora le place plaja, apa mării şi atmosfera estivală, Am plecat vinerea şi ne-am întors lunea iar într-una dintre zile, pentru a sparge monotonia zăcutului la soare, am făcut o mica escapadă prin Dobrogea, cu maşina, la câteva obiective turistice.
1. Cetatea Histria – timp vizitare 2 ore
Cale de acces:
(Constanţa – Năvodari – Corbu – Săcele – Histria sau Constanţa – Ovidiu – Cogealac – Nuntaşi – Histria). Taxa de intrare: 14 RON adulţi si 7 RON elevii şi studenţii. Timp de vizitare- cca 2 ore, inclusiv muzeul.
Eu am luat-o pe primul drum, sunt cca 45 Km, calitatea acceptabilă, foarte puţin circulat. După ce se trece de Săcele (locul de naştere al clasicului în viaţă Gică Hagi - chestie marcată cu panou la intrarea în sat), înainte de intrarea în Istria, se face la dreapta şi se mai merge cca 7km, printr-o zonă cu aspect deltaic.
Cetatea este situată pe malul Lacului Sinoe, o lagună maritimă, adica un fost golf marin închis-barat cu cordoane litorale de nisip. A fost înfinţată în sec. al VII-lea î. H. de către colonişti greci, fiind, alături de Tomis-Constanţa şi Callatis-Mangalia, una din primele aşezări considerate oraşe de pe teritoriul României. Perioada greacă a fost urmată, din sec. I î. H. , de cea romana, aşa încât putem observa astăzi artefacte şi ruine ale ambelor civilizaţii. Cetatea a fost abandonată în secolul al VII-lea d. H, când deja nu mai avea acces direct la mare, golful transformându-se în lac.
Deşi este în Patrimoniul Cultural European cetatea pare neîngrijită şi năpădită de buruieni şi, doar cu multă imaginaţie, îţi poţi da seama de structura ei reală. Mai rezistă, doar fragmentar, coloane greceşti şi câteva ziduri mai bine păstrate, de exemplu termele, atât romane cât şi greceşti. Un sentiment de tristeţe pare să bântuie prin aceste locuri văzând glorioasa cetate de altădată, abandonată şi neîntreţinută. Turiştii care se aventurează pe aici se numărau pe degete – am văzut, însă, un cuplu polonez. Puteţi urca în zonele mai înalte pentru poze şi privelişti frumoase spre lacul Sinoe.
In preţul biletului intră şi vizita la muzeu, bine amenajat, luminos, cu o cupolă mare de sticlă, cu amfore, ceramica grecească, coloane şi resturi al vechilor temple.
aici.
2. Cetatea Enisala, un must see – timp vizitare 1 ora2. Cetatea Enisala, un must see – timp vizitare 1 ora
De la Cetatea Histria ne-am îndreptat spre Cetatea Enisala (cca 60 km) pe traseul

Istria-Sinoe-Mihai Viteazul (drum foarte prost, ciuruit, apoi se iese la drum bun - E87. In centrul orasului Babadag se face la dreapta spre satul Enisala, fortificaţia fiind vizibilă pe vârful unui deal. Drumul de la Babadag la Enisala este proaspăt reparat, foarte bun chiar.



Enisala se pare ca a fost construită in Evul Mediu de către genovezi şi este bine păstrată. De fapt, sunt în picioare turnul şi zidurile de apărare. Nu este spectaculoasă în interior chiar micuţă ca mărime, însă amplasarea ei facetoţi banii, cocoţată solitar pe o culme granitică. Are un aer chiar romantic, perspectiva asupra vecinătăţilor fiind spectaculoasă; putem vedea Lacul Razim, Lacul Babadag, Delta si Podisul Babadagului, stuf, canale, păduri, centrale eoliene (Dobrogea mi s-a părut plină de ele). Zona mi s-a părut şi aici puţin vizitată dar, într-un fel, e bine, farmecul locului fiind mai bine scos în evidenţă în lipsa hoardelor turistice.
3. Mănăstirea Celic Dere-timp vizitare ½ oră
Ne-am îndreptat apoi spre mănăstirea Celic-Dere, cca 45 km, pe un drum excelent, pe traseul Enisala-Babadag-Mihail Kogălniceanu-Cataloi-Frecăţei-Poşta-după ieşirea din sat se face la stânga spre mănăstire. Ea este bine întreţinută de măicuţe, albă, simplă, cu o grădina mare cu flori. Numele îi vine din turcă în care înseamna pârâul de oţel. Prin apropiere mai sunt mănăstirile Cocoşu şi Saon dar le-am lăsat pentru altădată. Mai multe:
aici
4. Plaja Corbu – timp vizitare 2 ore
Considerănd încheiate cu succes afacerile cu cele sfinte am purces spre o zonă despre cam citisem eu ca e o plajă sălbatica, mai nepopulata, cu oameni simpli şi neiubitori de manele sau fiţe mamaiesciene (adică de la staţiunea Mamaia). De la Celic Dere am parcurs acelaşi drum la întoarcere (95 km) pâna la ieşirea din comuna Corbu, cum se merge spre Năvodari, unde am făcut stănga şi am mai mers cca 5 km pe un drum lăturalnic destul de bun. Plaja Corbu ne-a întâmpinat voioasa şi plină de oameni, nici vorbă de pustietatea dorită de noi. Multe corturi, multe maşini, vorba aia: nici sălbăticia nu mai e ce a fost odată. Ne-am tolănit şi noi la plajă, ne-am mai răcorit în mare şi ne-am luat tălpăşiţa spre locul de cazare.

Roma, ziua a V-a, San Giovanni in Laterano, Muzeul Naţional Roman, Fiumicino

Joi, 14.07.2011
Era ultima zi din escapada noastră romană şi aveam avion seara, pe la 18,50. Mai era timp de vizitat aşa
că, după micul dejun, am predat camera şi ne-am lăsat bagajele la hotel. Recepţionerul a fost amabil, nu ne-a cerut niciun ban pentru asta şi aveau un fel de dulap special amenajat pentru aşa ceva, în faţa recepţiei. Eram cam morocănoşi că este ultima zi, ne cam învăţasem la Roma, parcă nu ne mai venea să plecăm :). Am plecat la 8,30, pe jos, de la hotel Altavilla în direcţia San Giovanni in Laterano, pe Via Merulana, traseu pe care l-am făcut cam în jumătate de oră. Am ajuns la obeliscul din faţa Pieţei Porta San Giovanni, cel mai înalt din Roma, de 32,18 m, provenit de la templul din Karnak (Egipt), de pe vremea faraonului Tutmosis al III-lea (1458 î. H.), amplasat iniţial în Circus Maximus în 357 d. H.
Am intrat în San Giovanni in Laterano adică „Arcibasilica del Santissimo Salvatore e dei Santi Giovanni Battista ed Evangelista in Laterano, madre e capo di tutte le chiese della Città”, cum ar veni “ Maica şi fruntea tuturor bisericilor din oraş şi din lume”. Construită de Constantin cel Mare în secolul al patrulea, biserica a fost refăcută în interior de Francisco Borromini, în 1650, iar în exterior de arhitectul Alessandro Galilei, în 1734. În naos sunt aliniate statuile celor 12 apostoli iar altarul-baldachinul gotic papal a fost sculptat de Giovanni di Stefano în secolul al XIV-lea. Doar papa poate celebra slujba de la acest altar iar în partea sa superioară se află statuile sfinţilor Petru şi Pavel, poleite cu argint aurit, care ar conţine chiar oase din capul acestor sfinţi. Exteriorul catedralei este dominat de statuile gigantice ale lui Hristos şi ale apostolilor. Am stat mai mult aici, deoarece timpul nu ne presa, am intrat cu audioghid (3 Euro/adult) la galeria cu arcade (chiostro) şi coloane, asemănătoare celor brâncoveneşti, şi la muzeu. Porţile centrale sunt din bronz şi provin de la Curia (Senatul roman).
Aici a avut loc şi un episode sinistru din istoria bisericii catolice: “Il Sinodo del cadavere (Synodus horrenda) ” sau “Concilio cadaverico”. Este vorba de un proces pentru sacrilegiu intentat, post-mortem, papei Formoso (891-896), în 897. Cadavrul papei a fost exhumat, îmbrăcat în straie preoţeşti, pus pe tronul papal şi judecat de către un conciliu condus de papa Ştefan al VI-lea. Formosus a fost acuzat de violarea legii canonice, de sperjur şi de faptul ca a activat ca episcop, desi era mirean. Papa Ştefan a întrebat cadavrul: “De ce ai uzurpat scaunul episcopal al Romei, împins de un aşa de mare spirit al ambiţiei? ” Apoi a ordonat ca trupul să fie dezbrăcat de hainele papale, să i se taie cele trei degete ale mâinii drepte care erau folosite pentru binecuvântari şi a declarat toate actele şi ordinele lui Formosus drept nule. Cadavrul a fost îngropat intr-un cimitir pentru străini însă, nu mult dupa aceea, a fost iarăşi dezgropat, legat cu greutăţi şi aruncat în râul Tibru. Aceste întâmplări l-au făcut foarte nepopular pe Ştefan VI. Au început să circule zvonuri conform cărora trupul lui Formosus, după ce a ajuns la mal, a început să facă miracole. A urmat o răscoală populară, soldată cu decăderea Papei Stefan VI din scaunul papal şi trimiterea lui în inchisoare (unde, în iulie sau august 897, a murit strangulat).
Dar această poveste morbidă, prelucrată de pe alt site, nu are nimic de-a face cu măreţia şi frumuseţea actualei basilici San Giovanni in Laterano. E impunătoare, luminoasă, spaţioasă şi merită cu prisosinţă vizitată, deşi nu se află situată tocmai central. Imediat peste stradă, în dreapta bazilicii, cum o priviţi din faţă, se află Scala Santa, cu 28 de trepte, ce fost adusă de către mama lui Constantin, Sfânta Elena, de la palatul din Ierusalim al lui Pilat din Pont şi pe care, se spune, ar fi urcat Hristos, cu puţin timp înainte de moarte. Pelerinii o urcă în genunchi ca să retrăiască o parte din suferinţele lui Isus iar scările originale sunt acoperite cu lemn, pentru ca nicio păcătoasa de fiinţă să nu mai calce pe urmele Sale. Copiii au fost imediat amatori de o aşa urcare, aşa că au luat-o în genunchi pe sfânta scară iar eu am luat-o pe scara alăturata, pe unde se poate urca cu picioarele. În capătul Scalei Santa se află Capela San Lorenzo in Palatio, zisă Sancta Sanctorum, capela privată a papilor până în secolul al XIV-lea, decorate cosmatesc şi cu o icoană “acheropita”, a lui Isus, adică nepictată de mâna omului (tradiţia zice că a fost făcută de Sfântul Luca, ajutat de un înger). Deasupra altarului e scris “Non est in toto sanctior orbe locus”, adică nu e loc mai sfânt pe lume decât acesta. Accesul în capelă este interzis dar e vizibilă prin ferestrele cu zăbrele din capătul Scala Santa.
Am ieşit de la acest obiectiv şi ne-am îndreptat către staţia de metro San Giovanni, trecând printr-o poartă minora a Zidului Aurelian, Porta Asinaria. Am mers doua staţii de metrou până la Termini, unde mai aveam de vizitat Museo Nazionale Romano situat în Palazzo Massimo alle Terme, lânga Piaţa Cinquecento. Copiii au intrare gratuită iar adulţii plătesc 7 Euro, bilet ce asigură şi intrarea la Cripta Balbi, termele lui Diocleţian şi palatul Altemps. Sunt şi aici lucruri interesante: statui ( (Augusto di via Labicana, Pugilatore in riposo, Discobolul Lancelotti - copie după originalul grecesc din bronz pierdut, atribuit lui Miron -, Sarcofagul din Portonaccio - al unui general, al lui Marc Aureliu, implicat în războaiele germano-sarmatice din 172-175), pereţii pictaţi cu grădini din vila Liviei (soţia împăratului Augustus), mozaicuri.
Am ieşit de la muzeu, am mers la o autoservire în Termini să mâncăm (preţ cam 30 Euro – 4 persoane), apoi la hotel, ne-am luat bagajele şi am traversat din nou gara Termini pentru a merge pe partea opusa a gării (a se vedea harta din poze), pe Via Marsala, de unde se iau, din jumătate în jumătate de oră, autobuzele SITBusShuttle spre Fiumicino (aici şi ajung de la aeroport). Preţul este 8 Euro/adult, copiii nu plătesc daca nu ocupă loc. Am făcut cam o oră pe drum, am ajuns pe la 15,30, am mai stat în sala de aşteptare a Terminalului 2 (de unde ştiam că pleacă avioanele Blue Air), apoi pe la 16,20 s-au deschis ghişeele de check-in 187-187, ne-am luat boarding-passurile arătând doar buletinele (la bagaje nu era un control foarte strict în ceea ce priveşte dimensiunile, doar greutatea era măsurata; noi nu aveam decât bagaj de mână şi nu trebuia sa depăşească 7 kg şi dimensiunile 55-40-20 cm), am trecut de controlul de securitate mai uşor decât la Bucureşti şi am luat-o la picior spre poarta de îmbarcare G13. Şi am mers, măi nenică, de credeam că nu mai ajungem. Să fi făcut 3 km? ! În fine, am ajuns, de fapt, la un trenuleţ ce ne-a dus la poarta de îmbarcare G. Acolo ne-am liniştit, am mai făcut ceva mici cumpărături dar, odată, văd mulţimea de românaşi că-si smulg valizele şi o iau la fugă! Noi, după ei! Ce se întâmplase, de fapt? Se anunţase la staţie, în italiană şi engleză, că poarta de îmbarcare nu mai e G13, ci G11, care era un pic mai încolo. Aşa că fiţi pe fază şi la poarta de îmbarcare! Am plecat cu o întârziere de cca 30 minute dar zborul a decurs normal, avionul a mai recuperat şi am ajuns la Bucureşti în jur de 22.
Roma ne-a plăcut, este un “must see”, musteşte de istorie, religie şi artă şi sper că vom reveni.
Câteva recomandări care îmi vin acum în cap:
-căutaţi un hotel sau un apartament în zonă centrală; Roma poate fi parcursă per-pedes, mai ales daca sunteţi cazaţi central.
-merită Roma Pass (economisiţi ceva euro şi intraţi mai repede la Colosseum); eu nu am luat pentru că aveam rezervări şi oricum trebuia sa iau bilete pentru copii.
-vara luaţi sticle cu apă cu voi, o sa găsiţi des fântâni cu apă bună şi gratis (o sticlă de juma’te de apă plată este 1 Euro în zonele mai lăturalnice şi 2-3euro în zonele turistice) !
-stabiliţi-vă obiectivele de la bun început; studiaţi un pic ghidurile de acasă şi luaţi-vă un ghid cu voi (să aibă si hartă)!
-dacă aveţi telefoane cu Android, puteţi avea hărti bune pe telefon, gratis, fără să faca trafic de net, chiar şi programe destinate Romei (recomand TravelDroid, Maverick, Romtrip, Nomada, Travelbook Rome etc. , le găsiţi pe Android Market).
-vizitaţi Vaticanul după amiaza, mi s-a părut mai puţin aglomerat.
-nu ezitaţi să întrebaţi, dacă nu vă descurcaţi; italienii sunt amabili, mai ales daca încerci sa le vorbeşti pe limba lor; câteva expresii şi întrebări uzuale le găsiţi pe net.
-vara este foarte cald; poate reuşiţi să mergeţi primăvara sau toamna!
Buget excursie 4 persoane, 2 adulţi şi 2 copii (7şi 14 ani)
- transport avion Blue Air - 344 Euro (80 Euro/persoană dus întors, plus rezervare locuri în avion la geam 6 Euro/persoană dus-întors), fără bagaj de cală.
- cazare camera triplă Hotel Altavilla -302 Euro, copii sub 8 ani gratuit în cameră (70 Euro/noapte, plus taxa turistică de 2 Euro/noapte/turist, copiii sub 10 ani nu plătesc).
- transport aeroport-hotel şi invers - 48 Euro.
- intrare rezervare Vatican - 64 Euro
- intrare rezervare Borgese - 33 Euro.
- intrare Colosseum - 24 Euro (copiii gratuit).
- intrare Castel Sant' Angelo - 17 Euro (copii gratuit)
- intrare palazzo Barberini - 10 Euro
- alte intrări - 10 Euro
- pliante, cărţi- 50 Euro
- transport urban 25 Euro
- mâncare, apă, suc, etc.- 500 Euro

San Giovanni in Laterano - exterior

San Giovanni in Laterano- altarul papal, pe un baldachin gotic

San Giovanni in Laterano- interiorul realizat de Francisco Borromini Scala Santa
Discobolul - Museo Nazionale Romano

Boxerul mă priveşte îngândurat... . Museo Nazionale Romano

Roma, ziua a IV-a, Aventin, Muzeele Capitoline şi alte biserici

Miercuri, 13 iulie 2011-07-20

Dimineaţa ne-am rezervat-o pentru una dintre cele şapte coline ale Romei şi anume Aventin. Este o zonă liniştită, mai puţin vizitată, cu vile de lux cu grădini generoase, biserici medievale şi parcuri. Am luat metroul de la Termini, pe linia B, patru staţii, până la Piramide. Cum se iese de la metrou este vizibilă Piramida lui Caius Cestius, construită între 18-12 î.H. de acest magistrat roman, mare fan al arhitecturii egiptene. Imediat lângă Piramidă este Porta San Paolo, ce făcea parte din Zidul Aurelian de apărare al oraşului, una dintre cele mai bine păstrate porţi antice, construită prin secolul al doilea. Am trecut pe lângă Cimitirul Protestant, fără să intrăm şi am început să urcăm propriu-zis pe Aventin, printr-un cartier rezidenţial mai select, curat şi cu multă vegetaţie.Am ajuns la Piazza dei Cavalieri di Malta, înconjurata de chiparosi, ziduri decorate, obeliscuri si trofee militare. Aici se află unul din aşa zisele mici secrete ale turismului roman: dacă priveşti prin gaura cheii de la clădirea numărul 3, unde se află curtea Prioratului Ordinului Cavalerilor de Malta (cunoscuţi şi sub numele de Cavalerii Ospitalieri) se poate observa domul bazilicii Sfântul Petru, încadrat de grădini. Ne-am chiorât şi noi în voie pentru că nu era nimeni prin preajmă, am încercat să facem poze cu aparatul foto darn nu am reuşit din cauza zoomului prea mic dar am reuşit sa obţinem o imagine onorabilă cu camera video, ce are un zoom bunicel de X30.

Am continuat apoi spre Santa Sabina, una dintre cele mai vechi (secolul al V-lea) biserici din Roma: aici ar trebui sa vă uitaţi la uşile (tot secolul al V-lea) pe care se află una dintre cele mai vechi scene ale răstignirii din arta creştina. Lângă Santa Sabina se află “Il Giardino degli Aranci” (Grădina de portocali) din Parcul Savello; aici ne-am mai relaxat, am stat pe băncuţe în parcul aproape gol, am regretat faptul că nu mai erau portocale în pomi (eram chitiţi să le încercăm :), ne-am aprovizionat cu apă şi ne-am făcut poze dintr-un belvedere cu o bună panoramă asupra Romei. Apropo de panoramă, dacă sunteţi amatori de perspective înălţătoare :), toate merită (din domul bazilicii Sfântul Petru, de pe Il Vittoriano, de pe castel Sant’ Angelo, de pe terasa Pincio şi din grădina de Portocali), iar noi nu am ratat niciuna.

Am coborât apoi pe Via Santa Sabina, unde am găsit grădinile de trandafiri, aflate pe locul fostului cimitir evreiesc; grădinile sunt, se pare, deschise doar în mai şi iunie, trandafirii erau cam ofiliţi (iată încă un motiv să vizitaţi Roma în mai!), dar arătau, totuşi, destul de bine.

Am cotit-o la stânga spre Santa Maria in Cosmedin unde se află Bocca della Verità. Acest capac de marmură era, iniţial, un capac de canal de scurgere din Cloaca Maxima Abia în Evul Mediu faţa a devenit un detector de minciuni: cei care erau suspectaţi de miciună erau obligaţi să introducă mâna în în gura căscată, în timp ce o persoană înarmată cu o sabie se ascundea în spatele ei. Am stat la coadă cca 15 minute fiindcă un mic battalion gălăgios de turişti kamikaze japonezi ne luaseră faţa, apoi ne-am pozat şi noi, cu scălâmbăielile de rigoare, spre amuzamentul copchiilor noştri. In interiorul bisericii Santa Maria in Cosmedin am dat de un ghid roman care ne-a invitat (contra sumei de 1 Euro/persoană) să vedem un mic altar creştin, în subsolul bisericii, ce aparţinea papei Adrian I, unul dintre cele mai vechi locaşuri creştine din Roma zicea el. Lângă Santa Maria in Cosmedin este micul Templul lui Hercule (Il Tempio di Ercule Vincitore) şi Templul lui Portunus (zeul porturilor), ambele făcând parte din Foro Boario

Apoi am mers pe lângă Tibru, am făcut poze pe Ponte Fabricio şi ne-am întors să urcăm spre Capitoliu, trecând pe lângă arcul lui Giano, cu patru feţe. Am ajuns la Piazza del Campidoglio, proiectată de Michelangelo, unde se află Primăria (Palazzo Senatorio), Palazzo dei Conservatori şi Palazzo Nuovo. În centru pieţei se află copia statuiei ecvestre a lui Marc Aureliu, originalul aflându-se în interiorul muzeelor; legătura cu Piaţa Veneţia se face prin scara Cordonata, proiectata tot de Michelangelo. Am mai luat ceva pauză pe scările primăriei, între timp am remarcat copia Lupoaicei aflată în stânga spate, dacă stai în faţa statuiei lui Marc Aureliu. Tot lângă lupoaică puteţi face trecerea mai scurtă spre Il Vittoriano şi tot aici se află apă gratis. Muzeele Capitoline au fost cele mai scumpe din toată excursia noastră (12 Euro/adult, 10 Euro/copil). Se intră prin Palazzo dei Conservatori şi se iese prin Palazzo Nuovo şi puteţi vedea, printe altele, Lupoaica originală, capul uriaş al lui Constantin, Brutus Capitolin (pe mine m-a impresionat capu’ ăsta, doar ca nu vorbeşte dom’ne :), l-am pus şi la poze), statuia Sclav murind, uriaşa statuie a lui Marforio, tolănit pe o parte. Puteţi face poze bune asupra Forului Roman din Tabularium, la subsol, la trecerea între cele doua palate.

După muzee, am coborât pe Cordonata în Piazza Veneţia, am mâncat şi am luat autobuzul 40 expres spre Termini. Iar am făcut blatul pentru că nu am găsit aparate de validare a biletelor (poate fiindcă era expres sau nu le-am văzut eu, în fine am scapat neamendaţi şi de data asta :)).

Pauza aceasta de prânz era binevenită, pe căldurile romane de vară, ne mai odihneam, mai ne hidratam şi cred că e OK să aveţi un moment de respiro, mai ales când sunteţi cu copii, cum am fost noi.

După amiaza acestei zile, de la orele 16, am dedicat-o bisericilor şi, în ordine, am vizitat:

1. Santa Pudenziana, situată pe Via Urbana, paralelă cu Via Cavour - cu un mozaic din secolul al IV-lea cu apostolii reprezentaţi ca nişte senatori romani. Este considerat el mai vechi mozic creştin păstrat din Roma.

2. Santa Maria Maggiore – legenda spune că, în noaptea de 4 spre 5 august 358 d.H., Fecioara Maria a aparut în vis, atât papei Liberio cât şi un bogat cetăţean roman, cerându-le să construiască un lăcaş sfânt în locul indicat miraculos de ea. A doua zi a nins pe colina Esquilin, în plină vară,de fecioară iar papa a ordonat începutul lucrărilor la “Santa Maria della neve”, cu finanţarea bogatlui roman. Santa Maria Maggiore este una dintre cele patru bazilici papale din Roma, alături de San Pietro in Vaticano, San Giovanni in Laterano şi San Paolo fuori le mura. Clopotniţa este cea mai înaltă din oraş, tavanul este poleit cu aur adus de Columb (aşa spune legenda), capele mai importante sunt Sistina şi Paolina, o relicvă importantă este un fragment din ieslea lui Isus, sunt mozaicuri din secolul al V-lea. În dreapta altarului sub o lespede simplă, aproape neobservabilă, se află mormântul marelui artist al barocului, Gian Lorenzo Bernini, sculptor, architect şi pictor, artist ce a marcat Roma ca nimeni altul.

3. Santa Prassede, situată foarte aproape de Santa Maria Maggiore, cu mozaicuri bizantine şi capela Zeno.

4. San Pietro in Vincoli – în care se află lanţurile Sfântului Petru şi teribilul Moise de Micelangelo, parte a mormăntului papei Iuliu al II-lea. Coarnele lui Moise sunt controversate: unii zic că e vorba de o traducere greşită din Biblie, alţii că e vorba de înţelepciunea lui Moise.

5. Santa Maria sopra Minerva, situată lângă Panteon, printre puţinele biserici în stil gotic din Roma, locul în care Galileo Galilei a abjurat, unde se află mormintele Sfintei Caterina di Siena şi al pictorului Beato Angelico, statuia lui Michelangelo - Cristo della Minerva. În faţa acestei biserici se află “L'Obelisco della Minerva” sau “Pulcin della Minerva” (pulcin înseamnă porcesc), adică un “grazioso elefantino” de Bernini.

6. Sant'Ignazio di Loyola – model de biserică barocă, unde se află o cupolă falsă şi o frescă trompe-l'œil (Gloria di Sant'Ignazio (1685) de Andreea Pozzo.

7. San Luigi dei Francesi – cu operele lui Caravaggio: “Martirio di San Matteo, San Matteo e l'angelo e Vocazione di san Matteo”. Apropo de Caravaggio se pare că osemintele sale au fost descoperite în 2010 (dispăruse în Porte Ercole, în 1610, la 38 de ani după o viaţă tumultoasă), poate urmăriţi [url=http://www.mercurymedia.org/programmes/the-caravaggio-affair/] The Caravaggio Affair[/url].

Am stat apoi prin Piaza Navona, ne-am dedulcit iar la îngheţată şi am plecat la hotel cu autobuzul 64.