nickroblog: mai 2014

4. Duminică– 4 mai 2014

Dis-de-dimineață, eu si Codruț ne-am trezit să mergem să vedem baloanele de pe colina de lângă Goreme, așa zisul Sunset Point. In ciuda orei matinale, nu eram deloc singurii amatori de vizionat montgolfiere, care, degrabă umflate cu pufăituri asurzitoare, au împânzit rapid peisajul, contrastul între coloritul viu al baloanelor și bizarele stânci cenușii, rămânându-ne pe retină mulți ani de-acum înainte.

Ziua a fost dedicată turului roșu, ce conține obiective situate la distanțe mici de Goreme și care se poate face și pe cont propriu, dacă se închiriază o mașină pentru o zi. Noi am fost tot în compania ghidului și gazdei noastre, Kadir Teke, cu mașina sa personală.

1. Muzeul în aer liber Goreme

Este situat la vreo 2 kilometri de centrul localității Goreme, deci se poate ajunge și pe jos. Intrarea costă 20 lire turcești/adult. Dacă întreaga regiune Cappadocia este presărată cu biserici rupestre, în zona muzeului densitatea lor este maximă, fiind un ansamblu monahal complex, cu multe biserici troglodite, provenind din perioada bizantină, mai ales din secolele X-XII, unele cu fresce deosebite (Karanlik Kilise – Biserica Intunecată, la care se mai plătește, separat încă 10 lire, pentru că i-a fost refăcută pictura, Tokali Kilise – Biserica Buclei cea mai frumoasă, după mine, cu un albastru asemănător celui de la Voroneț, situată la circa 50 metri mai jos de ieșirea din muzeu, păstrați, deci biletul de intrare!). Am intrat și în Yilanli Kilise (Biserica Șarpelui), Elmali Kilise (Biserica Mărului), Carikli (Biserica Sandalelor), Sfânta Barbara și Sfânta Ecaterina; toate sunt mărturii ale tradiției anahorete, adusa de Sfinţii Părinţi Capadocieni, ce au determinat numeroși monahi să se retragă pe aceste meleaguri, să trăiască în post și rugăciune, atrași de văile izolate și peisajul auster, cu stânci din tuf vulcanic, ușor de scobit pentru chilii și capele.

Zona Goreme este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, încă din 1985, motivele, pe care le preiau de pe siteul oficial, fiind:

„Criterion (i): Owing to their quality and density, the rupestral sanctuaries of Cappadocia constitute a unique artistic achievement offering irreplaceable testimony to the post-iconoclastic Byzantine art period.

Criterion (iii): The rupestral dwellings, villages, convents and churches retain the fossilized image of a province of the Byzantine Empire between the 4th century and the arrival of the Seljuk Turks (1071). Thus, they are the essential vestiges of a civilization which has disappeared.

Criterion (v): Cappadocia is an outstanding example of a traditional human settlement which has become vulnerable under the combined effects of natural erosion and, more recently, tourism.

Criterion (vii): In a spectacular landscape dramatically demonstrating erosional forces, the Göreme Valley and its surroundings provide a globally renowned and accessible display of hoodoo landforms and other erosional features, which are of great beauty, and which interact with the cultural elements of the landscape.”

Muzeul nu permite o experiență religioasă autentica, este asaltat permanent de valuri de turiști, nu se fac slujbe și este tratat de către autoritățile turcești, din punctul meu de vedere, ca un simplu obiectiv turistic, laic, aducător de venituri consistente, ce nu par să fie reinvestite în recondiționarea numeroaselor fresce degradate. Biserici rupestre, mult mai prielnice reculegerii și rugăciunii, cu gandul la pustnicii ce s-au canonit prin aceste vai obscure, sunt cele mult mai izolate, rar frecventate de turiști, pe Valea Trandafirului (de ex. Kolonlu, Biserica Coloanelor) și Valea Roșie.

2. Cele trei frumuseți – Ürgüp

După muzeu, a urmat o scurtă oprire pentru fotografii lângă orașul Ürgüp (aflat la 9 kilometrii est de Goreme), unde se află o grupare de stânci denumite “Cele trei frumuseți”. Ele fac parte din seria de stânci denumite de englezi - hoodoos (fairy chimneys), de francezi - cheminées de fée, iar în română s-ar traduce hornuri ale zânelor. Formarea lor, ca și a celorlalte celebre stânci capadociene, cu forme ciudate, se datorează existenței unor straturi succesive, diferite, de roci vulcanice, provenite din lave cu caracteristici variate, piroclastite și nori arzători, depuse peste regiune, de vulcanii Erciyes și Hasan. De obicei, în straturile mai joase, se află ignimbrit, rocă asemănătoare tufului și pietrei ponce, care se erodează mai ușor (și în care au fost săpate și bisericile amintite mai sus), iar în straturile superioare se află bazalt sau granit, roci mai dure, care acționează ca un scut protector pentru straturile de roci de dedesubt. De-a lungul a milioane de ani, eroziunea exercitată de apele curgătoare, din precipitații și eroziunea eoliană au sculptat aceste roci, in special ignimbritul, rezultând forme de ciuperci, piramide, pălării, foarte inalte, cum sunt și cele trei frumuseți de la Ürgüp.

3. Muzeul în aer liber Zelve

Este situat la cca 10 kilometri de Goreme, pe drumul spre Avanos. Intrarea - 10 lire. Reprezintă un oraș fantomă, amplasat în trei văi stancoase, ce a fost locuit pînă în 1952, când populația a fost nevoită să plece, din cauza eroziunii si căderilor de stânci. Este un exemplu tipic, pentru Cappadocia, de așezare troglodită. Chiar tatăl ghidului nostru era născut în Zelve. Se aseamănă cu Muzeul în aer liber Goreme, însă aici peisajul este mult mai spectaculos – caverne mari, versanții mai înalți, suprafață de patru ori mai mare, văi mai adânci. Bisericile sunt puține, vreo trei parcă, dar există o moschee. Până în 1923, când s-a format Republica Turcia, sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk, Zelve a fost locuit de o comunitate de turci și greci, aceștia din urmă fiind forțați să plece, în același an, în cadrul unui schimb de populație între Grecia și Turcia, pe criterii religioase și etnice, ca urmare a tratatului de la Lausanne. Moștenirea culturală greacă se regăsește și în alte zone din Cappadocia, în care noi nu am ajuns, cum ar fi Mustafapașa.

Recomand muzeul Zelve, totul este mai grandios decât la muzeul în aer liber Goreme, mult mai puțin aglomerat și cu posibilități mai mari de explorare, pe cont propriu, a unui oraș troglodit fantomă. Trebuie câteva ore bune ca să vezi întregul ansamblu, noi am stat vreo două și nu am fost peste tot.

4. Valea Devrent

O altă scurtă oprire, la scurtă distanță de muzeul Zelve, a fost în Valea Devrent, denumită și Valea Imaginației, unde formele stâncilor iau cele mai bizare aspecte – cămilă (cea mai fotografiată), pălăria bicorn a lui Napoleon, cobre, foci, aligator. Se poate merge pe poteci și prin această zonă, noi doar ne-am mulțumit cu poze la repezeală, de pe marginea drumului.

5. Avanos

Este un mic oraș situat la 10 km nord de Goreme, denumit Venessa în perioada romană, celebru pentru tradiția olăritului, un fel de Horezu al nostru, traversat de râul Kizilirmak, cel mai lung din Turcia (1150 km), și care se varsă în Marea Neagră. Ne-am oprit pentru poze în centru, cu râul în fundal, patrulat elegant de cârduri de rațe și gâște, apoi ne-am proțăpit la un restaurant în regim all-inclusiv, denumit complet neoriginal Avanos. Masa de prânz este inclusă în prețul acestor tururi organizate și am văzut, iarăși, calitatea serviciilor turistice turcești în domeniul culinar, dovada fiind abundența de autocare cu turiști, de toate națiile, sosiți să-și potolească foamea, sporită de alergătura turistică.

6. Paşabağ

În traducere, din turcă, înseamnă Via lui Pașa – Via Generalului și am uitat să menționez că am văzut foarte multe suprafețe cultivate cu vii în Cappadocia, lucrate tradițional. Paşabağ este un ansamblu de stânci, celebre pentru aspectul lor de ciupercă (unii zic de călugări), foarte înalte, de 15-20 metri. Un supliment de atracție pentru copii a fost cămila, negociată, pentru poze și o scurtă plimbare, la 25 de lire.

7. Çavuşin

Mic sat situa la 3-4 km de Goreme. Cunoscut pentru orașul vechi, care în prezent, ca și Zelve, este abandonat. O bucată uriașă de rocă, ciuruită ca un șvaițer, de vechile locuințe și biserici (am urcat până la biserica Sfântului Ioan Botezătorul, din sec. al V-lea, situată spre vârf, de unde se deschid pespective la 360 grade asupra întregii zone, ca și la Uchisar).

8. Valea Trandafirilor

După o pauză de odihnă la hotel, spre seara am mers cu Kadir, tot cu mașina, până la intrarea pe Valea Trandafirilor (Güllüdere II, pentru că mai este și Güllüdere I ), să vedem apusul pe stâncile roșiatice. Am urcat urcat, printr-un peisaj sălbatec J, până la un punct de popas, unde se servea ceai, cafea și sucuri din fructe naturale. Panorama a fost excelentă și a meritat efortul. Tot aici se află și biserica Crucii - Haçlı Kilise.

5. Luni - 5 mai

Ne-am lăsat bagajele la hotel și ne-am luat picioarele la spinare pe o altă vale Meskendir, cam 4,5 km între Goreme și Çavuşin. Kadir ne-a condus, din nou, până la intrarea în vale, ne-am luat rămas bun, pentru că pleca într-un alt tur, apoi am pornit, pe la 9,30, pe ultima noastră vale cappadociană. De acum aveam experiență în văile astea, că tot le-am pomenit de atâtea ori! Din Meskendir se desprind alte văi mai mici, din care mai importante sunt Valea Trandafirilor (Güllüdere II, Güllüdere I) și Kizilcukur (Valea Roșie), cu caverne, columbării, biserici (Biserica Kolonlu este impresionantă). La 13 am ajuns în Çavuşin, am luat un taxi – 9 Euro (sunt și autobuze, dar cam rare, și eram presați de timp) înapoi spre hotel, la Goreme, apoi la 15,30 - microbuz spre Kayseri, avion spre Istanbul la 19, iar la 12 noaptea am ajuns la București.

Concluzii, recomandări:

- - Cappadocia este o regiune specială, unică chiar, cu peisaje fabuloase. Merită efortul și banii!

- - cazați-vă la Goreme, este centrul acțiunii din regiune! Căutați o cameră tip peșteră!

- - stați minim trei nopți, sunt foarte multe de văzut, pe o arie relativ restrânsă!

- - prețurile la cazare și mâncare sunt accesibile, mai scump este avionul. Poate gasiți ceva promoții la Turkish Airlines sau Pegasus.

- - negociați cazarea, eventual întregul pachet turistic!

- - explorați văile de lângă Goreme, sunt accesibile, selenare și sălbatice. Faceti rost de o harta minimală, deși riscul de a vă rătăci este minim!

- - dintre cele trei tururi, obligatoriu mi se pare cel roșu.

- - noi am închiriat biciclete, dar vă puteți delecta și cu ATV-uri, tururi cu jeep-uri, plimbări călare.

- - faceți un efort financiar și zburați cu balonul! Dacă vă e frică de zbor, treziți-vă la răsărit , urcați la Sunset Point, pe deal, lângă Goreme, și urmăriți spectaculosul balet al baloanelor colorate.

- - nu am fost, dar mi-aș fi dorit să merg la o ceremonie autentică Sema, sufistă, cu derviși rotitori veritabili. E bine să o vedeți într-un caravenserai veritabil, de ex. Saruhan, lângă Avanos. Atenție însă, e un dans repetitiv, dacă nu vă interesează cu adevărat există riscul să vă plictisiți (mai ales copiii)!