luni, 24 octombrie 2011

Coasta de Azur - grădini de vizitat

Deoarece ma documentez pentru o viitoare vizită pe Coasta de Azur, am găsit câteva grădini şi locuri interesante de vizitat. Am în vedere o călatorie cu avionul, cu un low cost, gen Blue Air (poate mai prindeţi oferte de 15-20 Euro/segment), aterizarea şi cazarea fiind la Nisa. Si fiindcă şi toamna grădinile pot fi frumoase, prin combinaţiile lor de culori, recomand câteva grădini de pe Coasta de Azur, la care se poate ajunge relativ uşor, la preţuri foarte mici, cu mijloace de transport în comun, cu plecare din Nisa (pe Coasta de azur preţul unui bilet de autobuz este de doar 1 Euro, fie că mergeţi doar în oras, fie că mergeţi la Monaco, Cannes sau Antibes).

1. Villa Ephrussi de Rothschild
Situată la numai 10 km de Nisa, în zona cea mai îngustă a peninsulei (şi localităţii) Saint Jean Cap Ferrat vila este opera baronesei Charlotte Beatrice de Rothschild (1864-1934), provenită din celebra familie de bancheri cu acelaşi nume. Vila este una dintre cele mai elegante palate Renaissance, de pe Cote d'Azur, amestec de eleganţă şi rafinament din Perioada Belle Epoque (construcţia sa a fost terminata în 1912). In afara vilei propriu-zise (numită şi Villa Ile-de-France), ce a fost lăsată moştenire staului francez de către baroneasă, farmecul aparate al acestui loc este dat de cele nouă tipuri de grădini ( à la française, spaniolă, japoneză, provensală, florentină etc.) ce o înconjoară şi care oferă perspective minunate asupra vilei în sine dar şi asupra litoralului din Saint Jean Cap Ferrat.
Cum ajungem: Se ia autobuzul 81 din Nisa (cum am scris mai sus, pentru 1 Euro), care circulă din 30 în 30 de minute sau trenul din gara centrală.
Video: http://www.youtube.com/watch?v=BCOYd99Icug
Link vilă: http://villa-ephrussi.com/en/home 
Preţ: 12 Euro/adult, 9 Euro/copil 7-17 ani, gratuit sub 7 ani, audioghid inclus, reducere pt. familii, al doilea copil gratis.
In apropiere, în Beaulieu, se află altă vilă, realizată dupa un model arhitectonic grecesc, Villa Kérylos, şi se pot lua bilete combinate: 17 Euro/adult, 13 Euro/copil 7-17 ani.





2.Village d' Eze
Situat la cca 12 km de Nice, Eze este un sat perche, adică cocoţat, pe stâncile ce străjuiesc Mediterana, oferind perspective fabuloase asupra unei mari întinderi de pe Coastă. In Eze sunt magazinase cu suveniruri, o biserica barocă şi (attention!)parfumerii: Galimard şi Fragonard. In vârful său se află o grădina exotica în care predomină cactuşii, printre statuile lui Jean-Philippe Richard, în chip de zeite cu parul fluturand în vânt. Se poate coborî pe cărarea lui Nietzche, spre malul mării, pe unde se zice că trecea filozoful când a scris "Ăşa grăit-a Zarathustra".

Vizita virtuală: http://www.eze-riviera.com/Ezevirtuel/eze.htm
Informaţii: http://www.eze-riviera.com/emotions/welcome.html
Cum ajungem: cu autobuzule 81 sau 112 din Nisa, ce circulă cu o frecvenţă din 30 în 30 minute. Se poate ajunge şi cu trenul în satul de lănga mare, Eze Bord de Mer, dar urmează un urcuş destul de obositor,aşa ca pt. turiştii mai comozi e recomandabilă varianta cu autobuzul.
Preţ intrare grădina exotica: 5 Euro/adult, 2,5 Euro pentru copiii peste 11 ani, gratuit sub 11 ani.






3. Menton
Este un orăşel aflat la graniţa cu Italia, la cca 30 km de Nisa. I se mai spune Perla Franţei, Oraşul (şi Festivalul) Lămâiilor dar şi Paradisul Grădinilor. Pe lânga obiective istorice şi culturale (muzeul Jean Cocteau, palatul şi grădinile Carnolais), Menton este renumit şi pentru grădinile sale, beneficiind, de un climat dulce, ce aproape că ignoră iarna. Cele mai renumite sunt Serre de la Madonne, villa Maria Serena, Val Rahmeh, Fontana Rosa (înfiinţată de scriitorul spaniol Vicente Blasco Ibanez), Les Colombieres. Fiecare are ceva special şi poate nu ar fi o idee rea să staţi 1-2 zile şi în Menton, mai ales că, la o aruncătura de băţ, peste graniţă, la numai 2km de Menton , se află un alt deliciu pentru amatorii de grădini: Giardini Botanici Hanbury.
Cum ajungem: cu autobuzul 100 din Nisa sau cu trenul (aici ar fi de preferat trenul din Nisa pt. ca ajunge mai repede).
Video: http://www.youtube.com/watch?v=AUeE13oNdak
Informaţii grădini Menton: http://www.tourisme-menton.fr/-Les-Jardins-de-Menton-.html




marți, 30 august 2011

O excursie in Dobrogea

Cu ocazia minivacanţei de Sfânta Maria am mers la mare, la Mamaia, mai mult la rugăminţile copiilor, cărora le place plaja, apa mării şi atmosfera estivală, Am plecat vinerea şi ne-am întors lunea iar într-una dintre zile, pentru a sparge monotonia zăcutului la soare, am făcut o mica escapadă prin Dobrogea, cu maşina, la câteva obiective turistice.
1. Cetatea Histria – timp vizitare 2 ore
Cale de acces:
(Constanţa – Năvodari – Corbu – Săcele – Histria sau Constanţa – Ovidiu – Cogealac – Nuntaşi – Histria). Taxa de intrare: 14 RON adulţi si 7 RON elevii şi studenţii. Timp de vizitare- cca 2 ore, inclusiv muzeul.
Eu am luat-o pe primul drum, sunt cca 45 Km, calitatea acceptabilă, foarte puţin circulat. După ce se trece de Săcele (locul de naştere al clasicului în viaţă Gică Hagi - chestie marcată cu panou la intrarea în sat), înainte de intrarea în Istria, se face la dreapta şi se mai merge cca 7km, printr-o zonă cu aspect deltaic.
Cetatea este situată pe malul Lacului Sinoe, o lagună maritimă, adica un fost golf marin închis-barat cu cordoane litorale de nisip. A fost înfinţată în sec. al VII-lea î. H. de către colonişti greci, fiind, alături de Tomis-Constanţa şi Callatis-Mangalia, una din primele aşezări considerate oraşe de pe teritoriul României. Perioada greacă a fost urmată, din sec. I î. H. , de cea romana, aşa încât putem observa astăzi artefacte şi ruine ale ambelor civilizaţii. Cetatea a fost abandonată în secolul al VII-lea d. H, când deja nu mai avea acces direct la mare, golful transformându-se în lac.
Deşi este în Patrimoniul Cultural European cetatea pare neîngrijită şi năpădită de buruieni şi, doar cu multă imaginaţie, îţi poţi da seama de structura ei reală. Mai rezistă, doar fragmentar, coloane greceşti şi câteva ziduri mai bine păstrate, de exemplu termele, atât romane cât şi greceşti. Un sentiment de tristeţe pare să bântuie prin aceste locuri văzând glorioasa cetate de altădată, abandonată şi neîntreţinută. Turiştii care se aventurează pe aici se numărau pe degete – am văzut, însă, un cuplu polonez. Puteţi urca în zonele mai înalte pentru poze şi privelişti frumoase spre lacul Sinoe.
In preţul biletului intră şi vizita la muzeu, bine amenajat, luminos, cu o cupolă mare de sticlă, cu amfore, ceramica grecească, coloane şi resturi al vechilor temple.
aici.
2. Cetatea Enisala, un must see – timp vizitare 1 ora2. Cetatea Enisala, un must see – timp vizitare 1 ora
De la Cetatea Histria ne-am îndreptat spre Cetatea Enisala (cca 60 km) pe traseul

Istria-Sinoe-Mihai Viteazul (drum foarte prost, ciuruit, apoi se iese la drum bun - E87. In centrul orasului Babadag se face la dreapta spre satul Enisala, fortificaţia fiind vizibilă pe vârful unui deal. Drumul de la Babadag la Enisala este proaspăt reparat, foarte bun chiar.



Enisala se pare ca a fost construită in Evul Mediu de către genovezi şi este bine păstrată. De fapt, sunt în picioare turnul şi zidurile de apărare. Nu este spectaculoasă în interior chiar micuţă ca mărime, însă amplasarea ei facetoţi banii, cocoţată solitar pe o culme granitică. Are un aer chiar romantic, perspectiva asupra vecinătăţilor fiind spectaculoasă; putem vedea Lacul Razim, Lacul Babadag, Delta si Podisul Babadagului, stuf, canale, păduri, centrale eoliene (Dobrogea mi s-a părut plină de ele). Zona mi s-a părut şi aici puţin vizitată dar, într-un fel, e bine, farmecul locului fiind mai bine scos în evidenţă în lipsa hoardelor turistice.
3. Mănăstirea Celic Dere-timp vizitare ½ oră
Ne-am îndreptat apoi spre mănăstirea Celic-Dere, cca 45 km, pe un drum excelent, pe traseul Enisala-Babadag-Mihail Kogălniceanu-Cataloi-Frecăţei-Poşta-după ieşirea din sat se face la stânga spre mănăstire. Ea este bine întreţinută de măicuţe, albă, simplă, cu o grădina mare cu flori. Numele îi vine din turcă în care înseamna pârâul de oţel. Prin apropiere mai sunt mănăstirile Cocoşu şi Saon dar le-am lăsat pentru altădată. Mai multe:
aici
4. Plaja Corbu – timp vizitare 2 ore
Considerănd încheiate cu succes afacerile cu cele sfinte am purces spre o zonă despre cam citisem eu ca e o plajă sălbatica, mai nepopulata, cu oameni simpli şi neiubitori de manele sau fiţe mamaiesciene (adică de la staţiunea Mamaia). De la Celic Dere am parcurs acelaşi drum la întoarcere (95 km) pâna la ieşirea din comuna Corbu, cum se merge spre Năvodari, unde am făcut stănga şi am mai mers cca 5 km pe un drum lăturalnic destul de bun. Plaja Corbu ne-a întâmpinat voioasa şi plină de oameni, nici vorbă de pustietatea dorită de noi. Multe corturi, multe maşini, vorba aia: nici sălbăticia nu mai e ce a fost odată. Ne-am tolănit şi noi la plajă, ne-am mai răcorit în mare şi ne-am luat tălpăşiţa spre locul de cazare.

luni, 15 august 2011

Roma, ziua a V-a, San Giovanni in Laterano, Muzeul Naţional Roman, Fiumicino


Joi, 14.07.2011
Era ultima zi din escapada noastră romană şi aveam avion seara, pe la 18,50. Mai era timp de vizitat aşa
că, după micul dejun, am predat camera şi ne-am lăsat bagajele la hotel. Recepţionerul a fost amabil, nu ne-a cerut niciun ban pentru asta şi aveau un fel de dulap special amenajat pentru aşa ceva, în faţa recepţiei. Eram cam morocănoşi că este ultima zi, ne cam învăţasem la Roma, parcă nu ne mai venea să plecăm :). Am plecat la 8,30, pe jos, de la hotel Altavilla în direcţia San Giovanni in Laterano, pe Via Merulana, traseu pe care l-am făcut cam în jumătate de oră. Am ajuns la obeliscul din faţa Pieţei Porta San Giovanni, cel mai înalt din Roma, de 32,18 m, provenit de la templul din Karnak (Egipt), de pe vremea faraonului Tutmosis al III-lea (1458 î. H.), amplasat iniţial în Circus Maximus în 357 d. H.
Am intrat în San Giovanni in Laterano adică „Arcibasilica del Santissimo Salvatore e dei Santi Giovanni Battista ed Evangelista in Laterano, madre e capo di tutte le chiese della Città”, cum ar veni “ Maica şi fruntea tuturor bisericilor din oraş şi din lume”. Construită de Constantin cel Mare în secolul al patrulea, biserica a fost refăcută în interior de Francisco Borromini, în 1650, iar în exterior de arhitectul Alessandro Galilei, în 1734. În naos sunt aliniate statuile celor 12 apostoli iar altarul-baldachinul gotic papal a fost sculptat de Giovanni di Stefano în secolul al XIV-lea. Doar papa poate celebra slujba de la acest altar iar în partea sa superioară se află statuile sfinţilor Petru şi Pavel, poleite cu argint aurit, care ar conţine chiar oase din capul acestor sfinţi. Exteriorul catedralei este dominat de statuile gigantice ale lui Hristos şi ale apostolilor. Am stat mai mult aici, deoarece timpul nu ne presa, am intrat cu audioghid (3 Euro/adult) la galeria cu arcade (chiostro) şi coloane, asemănătoare celor brâncoveneşti, şi la muzeu. Porţile centrale sunt din bronz şi provin de la Curia (Senatul roman).
Aici a avut loc şi un episode sinistru din istoria bisericii catolice: “Il Sinodo del cadavere (Synodus horrenda) ” sau “Concilio cadaverico”. Este vorba de un proces pentru sacrilegiu intentat, post-mortem, papei Formoso (891-896), în 897. Cadavrul papei a fost exhumat, îmbrăcat în straie preoţeşti, pus pe tronul papal şi judecat de către un conciliu condus de papa Ştefan al VI-lea. Formosus a fost acuzat de violarea legii canonice, de sperjur şi de faptul ca a activat ca episcop, desi era mirean. Papa Ştefan a întrebat cadavrul: “De ce ai uzurpat scaunul episcopal al Romei, împins de un aşa de mare spirit al ambiţiei? ” Apoi a ordonat ca trupul să fie dezbrăcat de hainele papale, să i se taie cele trei degete ale mâinii drepte care erau folosite pentru binecuvântari şi a declarat toate actele şi ordinele lui Formosus drept nule. Cadavrul a fost îngropat intr-un cimitir pentru străini însă, nu mult dupa aceea, a fost iarăşi dezgropat, legat cu greutăţi şi aruncat în râul Tibru. Aceste întâmplări l-au făcut foarte nepopular pe Ştefan VI. Au început să circule zvonuri conform cărora trupul lui Formosus, după ce a ajuns la mal, a început să facă miracole. A urmat o răscoală populară, soldată cu decăderea Papei Stefan VI din scaunul papal şi trimiterea lui în inchisoare (unde, în iulie sau august 897, a murit strangulat).
Dar această poveste morbidă, prelucrată de pe alt site, nu are nimic de-a face cu măreţia şi frumuseţea actualei basilici San Giovanni in Laterano. E impunătoare, luminoasă, spaţioasă şi merită cu prisosinţă vizitată, deşi nu se află situată tocmai central. Imediat peste stradă, în dreapta bazilicii, cum o priviţi din faţă, se află Scala Santa, cu 28 de trepte, ce fost adusă de către mama lui Constantin, Sfânta Elena, de la palatul din Ierusalim al lui Pilat din Pont şi pe care, se spune, ar fi urcat Hristos, cu puţin timp înainte de moarte. Pelerinii o urcă în genunchi ca să retrăiască o parte din suferinţele lui Isus iar scările originale sunt acoperite cu lemn, pentru ca nicio păcătoasa de fiinţă să nu mai calce pe urmele Sale. Copiii au fost imediat amatori de o aşa urcare, aşa că au luat-o în genunchi pe sfânta scară iar eu am luat-o pe scara alăturata, pe unde se poate urca cu picioarele. În capătul Scalei Santa se află Capela San Lorenzo in Palatio, zisă Sancta Sanctorum, capela privată a papilor până în secolul al XIV-lea, decorate cosmatesc şi cu o icoană “acheropita”, a lui Isus, adică nepictată de mâna omului (tradiţia zice că a fost făcută de Sfântul Luca, ajutat de un înger). Deasupra altarului e scris “Non est in toto sanctior orbe locus”, adică nu e loc mai sfânt pe lume decât acesta. Accesul în capelă este interzis dar e vizibilă prin ferestrele cu zăbrele din capătul Scala Santa.
Am ieşit de la acest obiectiv şi ne-am îndreptat către staţia de metro San Giovanni, trecând printr-o poartă minora a Zidului Aurelian, Porta Asinaria. Am mers doua staţii de metrou până la Termini, unde mai aveam de vizitat Museo Nazionale Romano situat în Palazzo Massimo alle Terme, lânga Piaţa Cinquecento. Copiii au intrare gratuită iar adulţii plătesc 7 Euro, bilet ce asigură şi intrarea la Cripta Balbi, termele lui Diocleţian şi palatul Altemps. Sunt şi aici lucruri interesante: statui ( (Augusto di via Labicana, Pugilatore in riposo, Discobolul Lancelotti - copie după originalul grecesc din bronz pierdut, atribuit lui Miron -, Sarcofagul din Portonaccio - al unui general, al lui Marc Aureliu, implicat în războaiele germano-sarmatice din 172-175), pereţii pictaţi cu grădini din vila Liviei (soţia împăratului Augustus), mozaicuri.
Am ieşit de la muzeu, am mers la o autoservire în Termini să mâncăm (preţ cam 30 Euro – 4 persoane), apoi la hotel, ne-am luat bagajele şi am traversat din nou gara Termini pentru a merge pe partea opusa a gării (a se vedea harta din poze), pe Via Marsala, de unde se iau, din jumătate în jumătate de oră, autobuzele SITBusShuttle spre Fiumicino (aici şi ajung de la aeroport). Preţul este 8 Euro/adult, copiii nu plătesc daca nu ocupă loc. Am făcut cam o oră pe drum, am ajuns pe la 15,30, am mai stat în sala de aşteptare a Terminalului 2 (de unde ştiam că pleacă avioanele Blue Air), apoi pe la 16,20 s-au deschis ghişeele de check-in 187-187, ne-am luat boarding-passurile arătând doar buletinele (la bagaje nu era un control foarte strict în ceea ce priveşte dimensiunile, doar greutatea era măsurata; noi nu aveam decât bagaj de mână şi nu trebuia sa depăşească 7 kg şi dimensiunile 55-40-20 cm), am trecut de controlul de securitate mai uşor decât la Bucureşti şi am luat-o la picior spre poarta de îmbarcare G13. Şi am mers, măi nenică, de credeam că nu mai ajungem. Să fi făcut 3 km? ! În fine, am ajuns, de fapt, la un trenuleţ ce ne-a dus la poarta de îmbarcare G. Acolo ne-am liniştit, am mai făcut ceva mici cumpărături dar, odată, văd mulţimea de românaşi că-si smulg valizele şi o iau la fugă! Noi, după ei! Ce se întâmplase, de fapt? Se anunţase la staţie, în italiană şi engleză, că poarta de îmbarcare nu mai e G13, ci G11, care era un pic mai încolo. Aşa că fiţi pe fază şi la poarta de îmbarcare! Am plecat cu o întârziere de cca 30 minute dar zborul a decurs normal, avionul a mai recuperat şi am ajuns la Bucureşti în jur de 22.
Roma ne-a plăcut, este un “must see”, musteşte de istorie, religie şi artă şi sper că vom reveni.
Câteva recomandări care îmi vin acum în cap:
-căutaţi un hotel sau un apartament în zonă centrală; Roma poate fi parcursă per-pedes, mai ales daca sunteţi cazaţi central.
-merită Roma Pass (economisiţi ceva euro şi intraţi mai repede la Colosseum); eu nu am luat pentru că aveam rezervări şi oricum trebuia sa iau bilete pentru copii.
-vara luaţi sticle cu apă cu voi, o sa găsiţi des fântâni cu apă bună şi gratis (o sticlă de juma’te de apă plată este 1 Euro în zonele mai lăturalnice şi 2-3euro în zonele turistice) !
-stabiliţi-vă obiectivele de la bun început; studiaţi un pic ghidurile de acasă şi luaţi-vă un ghid cu voi (să aibă si hartă)!
-dacă aveţi telefoane cu Android, puteţi avea hărti bune pe telefon, gratis, fără să faca trafic de net, chiar şi programe destinate Romei (recomand TravelDroid, Maverick, Romtrip, Nomada, Travelbook Rome etc. , le găsiţi pe Android Market).
-vizitaţi Vaticanul după amiaza, mi s-a părut mai puţin aglomerat.
-nu ezitaţi să întrebaţi, dacă nu vă descurcaţi; italienii sunt amabili, mai ales daca încerci sa le vorbeşti pe limba lor; câteva expresii şi întrebări uzuale le găsiţi pe net.
-vara este foarte cald; poate reuşiţi să mergeţi primăvara sau toamna!
Buget excursie 4 persoane, 2 adulţi şi 2 copii (7şi 14 ani)
- transport avion Blue Air - 344 Euro (80 Euro/persoană dus întors, plus rezervare locuri în avion la geam 6 Euro/persoană dus-întors), fără bagaj de cală.
- cazare camera triplă Hotel Altavilla -302 Euro, copii sub 8 ani gratuit în cameră (70 Euro/noapte, plus taxa turistică de 2 Euro/noapte/turist, copiii sub 10 ani nu plătesc).
- transport aeroport-hotel şi invers - 48 Euro.
- intrare rezervare Vatican - 64 Euro
- intrare rezervare Borgese - 33 Euro.
- intrare Colosseum - 24 Euro (copiii gratuit).
- intrare Castel Sant' Angelo - 17 Euro (copii gratuit)
- intrare palazzo Barberini - 10 Euro
- alte intrări - 10 Euro
- pliante, cărţi- 50 Euro
- transport urban 25 Euro
- mâncare, apă, suc, etc.- 500 Euro


San Giovanni in Laterano - exterior
San Giovanni in Laterano- altarul papal, pe un baldachin gotic

San Giovanni in Laterano- interiorul realizat de Francisco Borromini Scala Santa
Discobolul - Museo Nazionale Romano

joi, 11 august 2011

Roma, ziua a IV-a, Aventin, Muzeele Capitoline şi alte biserici

Miercuri, 13 iulie 2011-07-20

Dimineaţa ne-am rezervat-o pentru una dintre cele şapte coline ale Romei şi anume Aventin. Este o zonă liniştită, mai puţin vizitată, cu vile de lux cu grădini generoase, biserici medievale şi parcuri. Am luat metroul de la Termini, pe linia B, patru staţii, până la Piramide. Cum se iese de la metrou este vizibilă Piramida lui Caius Cestius, construită între 18-12 î.H. de acest magistrat roman, mare fan al arhitecturii egiptene. Imediat lângă Piramidă este Porta San Paolo, ce făcea parte din Zidul Aurelian de apărare al oraşului, una dintre cele mai bine păstrate porţi antice, construită prin secolul al doilea. Am trecut pe lângă Cimitirul Protestant, fără să intrăm şi am început să urcăm propriu-zis pe Aventin, printr-un cartier rezidenţial mai select, curat şi cu multă vegetaţie.Am ajuns la Piazza dei Cavalieri di Malta, înconjurata de chiparosi, ziduri decorate, obeliscuri si trofee militare. Aici se află unul din aşa zisele mici secrete ale turismului roman: dacă priveşti prin gaura cheii de la clădirea numărul 3, unde se află curtea Prioratului Ordinului Cavalerilor de Malta (cunoscuţi şi sub numele de Cavalerii Ospitalieri) se poate observa domul bazilicii Sfântul Petru, încadrat de grădini. Ne-am chiorât şi noi în voie pentru că nu era nimeni prin preajmă, am încercat să facem poze cu aparatul foto darn nu am reuşit din cauza zoomului prea mic dar am reuşit sa obţinem o imagine onorabilă cu camera video, ce are un zoom bunicel de X30.

Am continuat apoi spre Santa Sabina, una dintre cele mai vechi (secolul al V-lea) biserici din Roma: aici ar trebui sa vă uitaţi la uşile (tot secolul al V-lea) pe care se află una dintre cele mai vechi scene ale răstignirii din arta creştina. Lângă Santa Sabina se află Il Giardino degli Aranci” (Grădina de portocali) din Parcul Savello; aici ne-am mai relaxat, am stat pe băncuţe în parcul aproape gol, am regretat faptul că nu mai erau portocale în pomi (eram chitiţi să le încercăm :), ne-am aprovizionat cu apă şi ne-am făcut poze dintr-un belvedere cu o bună panoramă asupra Romei. Apropo de panoramă, dacă sunteţi amatori de perspective înălţătoare :), toate merită (din domul bazilicii Sfântul Petru, de pe Il Vittoriano, de pe castel Sant’ Angelo, de pe terasa Pincio şi din grădina de Portocali), iar noi nu am ratat niciuna.

Am coborât apoi pe Via Santa Sabina, unde am găsit grădinile de trandafiri, aflate pe locul fostului cimitir evreiesc; grădinile sunt, se pare, deschise doar în mai şi iunie, trandafirii erau cam ofiliţi (iată încă un motiv să vizitaţi Roma în mai!), dar arătau, totuşi, destul de bine.

Am cotit-o la stânga spre Santa Maria in Cosmedin unde se află Bocca della Verità. Acest capac de marmură era, iniţial, un capac de canal de scurgere din Cloaca Maxima Abia în Evul Mediu faţa a devenit un detector de minciuni: cei care erau suspectaţi de miciună erau obligaţi să introducă mâna în în gura căscată, în timp ce o persoană înarmată cu o sabie se ascundea în spatele ei. Am stat la coadă cca 15 minute fiindcă un mic battalion gălăgios de turişti kamikaze japonezi ne luaseră faţa, apoi ne-am pozat şi noi, cu scălâmbăielile de rigoare, spre amuzamentul copchiilor noştri. In interiorul bisericii Santa Maria in Cosmedin am dat de un ghid roman care ne-a invitat (contra sumei de 1 Euro/persoană) să vedem un mic altar creştin, în subsolul bisericii, ce aparţinea papei Adrian I, unul dintre cele mai vechi locaşuri creştine din Roma zicea el. Lângă Santa Maria in Cosmedin este micul Templul lui Hercule (Il Tempio di Ercule Vincitore) şi Templul lui Portunus (zeul porturilor), ambele făcând parte din Foro Boario

Apoi am mers pe lângă Tibru, am făcut poze pe Ponte Fabricio şi ne-am întors să urcăm spre Capitoliu, trecând pe lângă arcul lui Giano, cu patru feţe. Am ajuns la Piazza del Campidoglio, proiectată de Michelangelo, unde se află Primăria (Palazzo Senatorio), Palazzo dei Conservatori şi Palazzo Nuovo. În centru pieţei se află copia statuiei ecvestre a lui Marc Aureliu, originalul aflându-se în interiorul muzeelor; legătura cu Piaţa Veneţia se face prin scara Cordonata, proiectata tot de Michelangelo. Am mai luat ceva pauză pe scările primăriei, între timp am remarcat copia Lupoaicei aflată în stânga spate, dacă stai în faţa statuiei lui Marc Aureliu. Tot lângă lupoaică puteţi face trecerea mai scurtă spre Il Vittoriano şi tot aici se află apă gratis. Muzeele Capitoline au fost cele mai scumpe din toată excursia noastră (12 Euro/adult, 10 Euro/copil). Se intră prin Palazzo dei Conservatori şi se iese prin Palazzo Nuovo şi puteţi vedea, printe altele, Lupoaica originală, capul uriaş al lui Constantin, Brutus Capitolin (pe mine m-a impresionat capu’ ăsta, doar ca nu vorbeşte dom’ne :), l-am pus şi la poze), statuia Sclav murind, uriaşa statuie a lui Marforio, tolănit pe o parte. Puteţi face poze bune asupra Forului Roman din Tabularium, la subsol, la trecerea între cele doua palate.

După muzee, am coborât pe Cordonata în Piazza Veneţia, am mâncat şi am luat autobuzul 40 expres spre Termini. Iar am făcut blatul pentru că nu am găsit aparate de validare a biletelor (poate fiindcă era expres sau nu le-am văzut eu, în fine am scapat neamendaţi şi de data asta :)).

Pauza aceasta de prânz era binevenită, pe căldurile romane de vară, ne mai odihneam, mai ne hidratam şi cred că e OK să aveţi un moment de respiro, mai ales când sunteţi cu copii, cum am fost noi.

După amiaza acestei zile, de la orele 16, am dedicat-o bisericilor şi, în ordine, am vizitat:

1. Santa Pudenziana, situată pe Via Urbana, paralelă cu Via Cavour - cu un mozaic din secolul al IV-lea cu apostolii reprezentaţi ca nişte senatori romani. Este considerat el mai vechi mozic creştin păstrat din Roma.

2. Santa Maria Maggiore – legenda spune că, în noaptea de 4 spre 5 august 358 d.H., Fecioara Maria a aparut în vis, atât papei Liberio cât şi un bogat cetăţean roman, cerându-le să construiască un lăcaş sfânt în locul indicat miraculos de ea. A doua zi a nins pe colina Esquilin, în plină vară,de fecioară iar papa a ordonat începutul lucrărilor la “Santa Maria della neve”, cu finanţarea bogatlui roman. Santa Maria Maggiore este una dintre cele patru bazilici papale din Roma, alături de San Pietro in Vaticano, San Giovanni in Laterano şi San Paolo fuori le mura. Clopotniţa este cea mai înaltă din oraş, tavanul este poleit cu aur adus de Columb (aşa spune legenda), capele mai importante sunt Sistina şi Paolina, o relicvă importantă este un fragment din ieslea lui Isus, sunt mozaicuri din secolul al V-lea. În dreapta altarului sub o lespede simplă, aproape neobservabilă, se află mormântul marelui artist al barocului, Gian Lorenzo Bernini, sculptor, architect şi pictor, artist ce a marcat Roma ca nimeni altul.

3. Santa Prassede, situată foarte aproape de Santa Maria Maggiore, cu mozaicuri bizantine şi capela Zeno.

4. San Pietro in Vincoli – în care se află lanţurile Sfântului Petru şi teribilul Moise de Micelangelo, parte a mormăntului papei Iuliu al II-lea. Coarnele lui Moise sunt controversate: unii zic că e vorba de o traducere greşită din Biblie, alţii că e vorba de înţelepciunea lui Moise.

5. Santa Maria sopra Minerva, situată lângă Panteon, printre puţinele biserici în stil gotic din Roma, locul în care Galileo Galilei a abjurat, unde se află mormintele Sfintei Caterina di Siena şi al pictorului Beato Angelico, statuia lui Michelangelo - Cristo della Minerva. În faţa acestei biserici se află “L'Obelisco della Minerva” sau “Pulcin della Minerva” (pulcin înseamnă porcesc), adică un “grazioso elefantino” de Bernini.

6. Sant'Ignazio di Loyola – model de biserică barocă, unde se află o cupolă falsă şi o frescă trompe-l'œil (Gloria di Sant'Ignazio (1685) de Andreea Pozzo.

7. San Luigi dei Francesi – cu operele lui Caravaggio: “Martirio di San Matteo, San Matteo e l'angelo e Vocazione di san Matteo. Apropo de Caravaggio se pare că osemintele sale au fost descoperite în 2010 (dispăruse în Porte Ercole, în 1610, la 38 de ani după o viaţă tumultoasă), poate urmăriţi [url=http://www.mercurymedia.org/programmes/the-caravaggio-affair/] The Caravaggio Affair[/url].

Am stat apoi prin Piaza Navona, ne-am dedulcit iar la îngheţată şi am plecat la hotel cu autobuzul 64.





vineri, 29 iulie 2011

Vacanţă la Roma, ziua a III-a, Galeria Borghese, Cupola Vaticanului şi Panteon


Miercuri, 13 iulie, 2011


Dimineaţa era rezervată pentru Borghese (galeria şi parcul) aşa că, după trezirea de la 7,20 şi micul dejun, am mers în Piaţa Cinquecento (aici este un fel de capăt de linie, se reperează foarte uşor locul de unde pornesc diferitele mijloace de transpot, staţiile lor fiind marcate cu numerele autobuzelor), de unde am luat autobuzul 910 care merge până în faţa galeriei. Era cam aglomerat, am dat din mână în mână biletele la validat, am mai întrebat „Come si arivva alla Galleria Borghese?” – eram pregătiţi de-acasă să-i şocam pe italieni cu italiana noastră de baltă, alături de utila „Quanto costa?”-, în fine cineva ne-a ajutat şi a apăsat pe butonul de coborâre (nu prea se respectă staţiile la autobuzele italiene, e un buton roşu daca vrei să cobori), în dreptul galeriei. Făcusem rezervare pe net (e un euro în plus/persoană faţă de preţul oficial, în total 2 adulţi şi 2 copii am dat 33 Euro, deci 11 Euro/adult şi 5,5 Euro/copil pt. că era şi o expoziţie) pentru ora 9. Trebuie să aveţi, cred, codul rezervării, eu aveam foaia tipărită de acasă. Am mai aşteptat un pic, am băut o cafea la restaurantul de la subsol şi am intrat exact la ora 9.
Galeria Borghese este rezultatul pasiunii pentru artă a lui Scipione Borgese (1577-1633), nepot de papă (iar pe vremea aia nepotismul papal era mai rău decât nepotismul din România de azi) şi posesor a numeroase funcţii în ierarhia ecleziastică catolică: bibliotecar, cardinal, „Penitenzieria Apostolica” – adică un fel de şef al tribunalului suprem catolic, ce putea acorda indulgenţe şi iertări de păcate. Profitând de funcţiille sale sale şi averea uriaşă acumulată Scipione a strâns crema artei din vremea sa, prin metode de multe ori neortodoxe (de exemplu a aranjat furtul „Coborârii de pe cruce” de Rafael, dintr-o capelă din Perugia, a confiscat toate picturile lui Cavalier D'Arpino, care nu-şi plătise dările către statul papal sau l-a iertat pe Caravaggio de condamnarea la moarte, după ce acesta comisese o crimă, în schimbul unor picturi). Astăzi nu prea mai ne interesează cum şi-a făcut Scipione colecţia şi putem să ne desfătăm cu opere lui Bernini (Scipione era patronul său) - Răpirea Proserpinei, Apollo şi Daphne, David, apoi Caravaggio – Băiat cu coş de fructe, David cu capul lui Goliat, Bachus bolnav, Madonna dei Palafrenieri, apoi Rafael (Coborârea de pe cruce, Doamnă cu licorn) sau Tizian (Amorul sacru şi amorul profan).

Galeria Borgese este muzeul ideal, adică este exact cât trebuie, ca mărime, ca sa nu te plictiseşti, nu este uriaş ca Luvrul sau Muzeele Vaticanului, operele sunt mai toate remarcabile, se poate vizita rapid, în maxim 2 ore (aceasta este limita oficială de timp de vizitare a muzeului, rezervările făcându-se din 2 în 2 ore începând cu ora 9, lunea este închis), are şi o mică grădină vizitabilă şi atrăgatoare. Fotografiatul este interzis şi toate bagajele trebuie lăsate la intrare dar Codruţ a făcut câteva poze cu mobilul.
Am ieşit din galeria Borgese pe la 10,30 şi am tăiat-o prin Parcul Vila Borgese,fostul domeniu situat deasupra terasei Pincio, cumpărat de Scipione pt. familia sa. Atât parcul, cât şi galeria Borgese au fost răscumpărate în 1902, de statul italian, de la moştenitorii familiei Borghese, aflaţi în dificultăţi financiare. Parcul este bine amenajat, cu spaţii largi, pline de verdeaţă, cu pini mediteraneeni şi umbră binefăcătoare pe căldurile toride din vară. Tot pe aici se află Grădina Zoologică, Muzeul Naţional de Artă Modernă, Muzeul naţional etrusc din Vila Giulia, fântâni, mici temple şi cred că, dacă staţi mai multe zile la Roma, merită să vă rezervaţi o zi numai pentru Parcul Borghese. Am uitat să scriu ca sunt şi distracţii pentru copii gen închirieri biciclete, seqway, cart cu pedale, tarabe cu îngheţate etc.
Noi doar l-am traversat în cca 30 minute şi am ajuns pe terasa Pincio, deasupra Pieţei Poporului, unde e o bună panoramă asupra Romei, loc bun de făcut poze. Am mâncat câteva sandwichuri (3,5 Euro unul) la o terasă apoi am coborât la Biserica Poporului şi am văzut picturile lui Caravaggio: “Conversione di San Paolo” şi “La Crocifissione di san Pietro”. Atenţie la programul biericii, dimineaţa e deschisă doar până la 12! Lângă biserică este şi un muzeu cu aparatele inventate de Leonardo da Vinci. Pe aici am găsit nişte asiatici ce vindeau Fanta la 330 ml la 1 Euro (ceea ce e un preţ bun pt. zonă turistică în Roma) şi am luat câteva doze.


Am luat metroul de la Flaminio, staţia fiind foarte aprioape de ieşirea nordică din Piazza del Popolo şi am mers până în în staţia Barberini, de unde am urcat spre biserica San Carlo alle Quattro Fontane (zisă şi San Carlino), realizată de Francesco Borromini şi pe care o ratasem ieri din cauza orarului său de vară, adică deschis doar 10-13, închis marţi.

Spre deosebire de celelate biserici italiene, nu are fresce pe cupolă ci complicate motive geometrice, domină culoarea alb şi o curte interioară ce aduce cu mănăstirile româneşti. Este deci simplă, mică şi frumoasă iar unii zic că e “an iconic masterpiece of Baroque architecture”.
Am intrat apoi şi la Palatul Barberini, la galeria naţională de artă antică (cam 5 Euro/persoană, copii gratuit) unde am văzut printre altele “Fornarina” lui Rafael şi lucrarea lui Carravagio “Giuditta e Oloferne”, mai rapid însă pentru că ne cam intoxicasem de atâta artă în ziua aceea :). Pe la 14 am ajuns pe jos la hotel şi am mai moţăit în cameră vreo 2 ore.
Nu urcasem pe cupola bazilicii San Pietro, aşa că am zis să recuperăm şi după amiaza am luat metroul, de la Termini, 6 staţii pâna la Ottaviano, am mers apoi pe jos pâna la bazilică unde am intrat la controalele de securitate după o coadă de 15 minute. Eu şi Codruţ am luat-o spre cupolă (prin dreapta intrării) iar fetele au rămas să ne aştepte în biserică. Coada a fost scurtă la cupolă, am luat liftul care costa 7 Euro de persoană (5 Euro pe jos) şi care te scuteşte de cca 200 de trepte din cele cca 500. Oricum spre vârf, culoarele se îngustează foarte mult, încep să se aplece, deci nu recomand persoanelor claustrofobice sau cu probleme fizice. Priveliştea de sus e spectaculoasă, se vede toata Roma, pâna la munţi şi nu-ţi pare rău că ai urcat; e ca-n Turnul Eiffel, un loc mic, strâmt, situate la înălţime, în care toată lumea se bucură că ajuns.
Am stat vreun sfert de oră pe cupolă, ne-am pozat, apoi am coborât în bazilică, ne-am mai învârtit un pic şi prin lăcaşul sfânt şi ne-am îndeptat spre Castel Sant’ Angelo, fostul mausoleum al lui Hadrian. Aici nu e prea mare lucru de văzut în interior, doar panorama asupra Tibrului şi podului Sant’Angelo merită remarcate. Preţul biletului este de 8,5 Euro/persoana, copii gratuit, închis lunea.
Am purces :) spre Piazza Rotonda pentru că nu văzusem Panteonul pe interior, am rămas impresionaţi de dimensiunile acestui fost templu transformat în biserică, dovadă că romanii construiau pentru viitorul îndepărtat, Panteonul fiind cea mai bine păstrată construcţie mare romană, cu acoperişul intact. Intrarea e gratuită şi aici se află mormintele lui Rafael şi al regelui unităţii Italiei, Victor Emmanuel al II-lea. Am luat-o pe jos pre Trevi, am dat, din întâmplare, şi de biserica Santa Maria Maddalena, am mai aruncat iar bani la Trevi şiam mai stat pe-aici până noaptea, când am plecat spre hotel unde ne-am oblojit:)picioarele rănite de atâta umblat.




vineri, 22 iulie 2011

Vacanţă la Roma, ziua, a II-a, Muzeele Vaticanului şi Quirinal

Luni, 11.07.2011

Aveam rezervare la Muzeele Vaticanului, făcută pe net (preţul obişnuit este de 15 Euro dar pentru biletele luate online este cu 4 Euro mai mare) pentru a evita o eventuală coadă. Am servit micul dejun şi pe la ora 8, am luat metroul de la Termini, şapte staţii, spre Cipro-Musei Vaticani. Am urmat traseul indicat de RON in ROME pe site-ul lui şi am ajund relativ repede, în cca 15 minute. La intrare erau trei tipuri de cozi: pentru cei care nu aveau rezervare şi trebuiau să cumpere acum bilete, pentru grupuri şi pentru cei cu rezervare pe net. Nu ştiu cât de mare era prima coadă dar am mai fost la Vatican şi în altă zi, după-amiaza, iar cozile erau simţitor mai reduse, aşa că, dacă nu aveţi rezervare mergeţi pe la orele 14-15.

Chestia la muzee este că, după ce ai terminat de vizitat tot şi vrei să intri şi la bazilică, că tot eşti pe acolo, trebuie să te întorci pe unde ai intrat, ceea ce înseamnă kilometri intregi parcurşi înapoi şi ocolit zidul Vaticanului, ceea ce înseamnă timp şi energie consumate inutil. Astfel, se poate folosi un shortcut, o scurtătură, adică pur şi simplu când ajungeţi la finalul vizitei la muzee, în Capela Sixtină, în loc să ieşiţi pe uşa din stânga (cu spatele la Judecata de Apoi, aflată pe peretele pe care aţi intrat în capela Sixtină), ieşiţi pe uşa din dreapta. De regulă uşa e păzită, însă nu foarte riguros, şi este accesibilă doar grupurilor cu ghid. Aveţi două variante: ori vă amestecaţi cu vreun grup, ori profitaţi de neatenţia paznicului (noi am pândit până cănd tipul a început să admonesteze pe cineva care făcea poze, ceea ce interzis în capelă, şi am tulit-o pe uşă prin tunelul evadării (a fost chiar palpitant, recomand celor amatori de senzaţii mai tăricele :). Dacă folosiţi această cale nu veţi mai vedea scara eliptică şi Pinacoteca la întoarcere aşa că trebuia vizitate la început.


adar după ce intraţi vizitaţi mai întâi celebra scara eliptică a lui Giuseppe Momo,inaugurată in 1932 (după ce urcaţi cu cara rulantă vă întoarceţi la 180 grade şi mergeţi 20-30 m, apoi veţi ajunge în sala de suveniruri, unde se află şi această scară) şi Pinacoteca (după urcarea cu scara rulantă, faceţi dreapta 20 m, apoi iară dreapta).

Alt sfat ar fi să vă stabiliţi de la bun început câteva obiective clare, adică să consultaţi înainte o carte, un ghid, sau ceva pe internet, ca să ştiţi ce vreţi să vedeţi sau ce vă interesează (pictură, sculptură, antichităţi egiptene, etrusce, fresce etc.). Muzeele sunt foarte mari, cu inflaţie de artă, mai ales de sculpturi, deci ar fi bine să vă canalizaţi atenţia numai spre anumite opere.

Noi am parcurs muzeele în cca 2 ore dar cam pe fugă pentru că cei mici se cam plictisesc şi nu am vrut să-i chinuim artistic :)! Am sărit, de exemplu, pur şi simplu, peste muzeul etrusc! In cifre sunt 11 muzee, cu 5 galerii şi 1400 săli, cu peste 4 milioane vizitatori în 2008. In orice caz, muzeele nu trebuie ratate, merită văzute, imposibil să nu găsiţi ceva să nu vă placă!


După ce am urmat traseul prin muzee, am ajuns la Capela Sixtină, am stat ceva timp aici, am admirat pereţii şi plafonul lui Michelangelo, ne cam durea gâtul de la atâta sat cu capul pe spate :), apoi am căutat scurtătura spre bazilică; am reperat-o rapid, era păzită de un gardian, ne-am dat mai aproape şi cum a plecat tipul să admonesteze pe cineva care făcea poze, am tulit-o pe uşa salvatoare. Când ajungeţi la lumină o să daţi de coada spre cupolă, eventual vă puteţi ataşa de aceasta, nu mai este mult până la casa de bilete pentru cupolă.


Noi am intrat în Bazilica San Pietro şi ceea ce ne-a şocat au fost mai întâi dimensiunile: e fooooarte mare, uriaşă, enormă, monstruoasă. Ne-am mai obişnuit cu ea :), apoi am făcut un tur prin biserică, am văzut baldachinul şi tronul Sfântului Petru (ambele, de marele sculptor din sec. XVII, Bernini), am pus mâna pe piciorul statuiei Sfântului Petru ca să ne îndeplinească o dorinţă (o să joc la pariuri, e imposibil să nu câştig de-acum încolo :)) şi am ieşit în Piaţa Sfântul Petru. La plecare am ieşit printre coloanele din dreapta bazilicii (cum ieşi din ea) am mers cca 200 m şi am luat autobuzul hoţilor (nu am văzut niciunul), adică 64, din faţa unui tunel, spre Termini (am compostat-validat biletele şi precizez asta pentru că am mers de două ori fără bilete, fiindcă aparatele de validare a biletelor erau defecte).


La hotel ne-am mai luat ceva de mâncare, apă şi suc, ne-am odihnit, între 14-16 şi apoi am plecat spre colina Quirinal. Obiective vizitate pe traseu:

  1. Piazza Republicca (aici e şi un McDonald’s) cu Fontana dei Naiadi.
  2. Santa Maria degli Angeli e dei Martiri, pe locul Termelor lui Diocleţian, după un plan de Michelangelo, cu o mică curte interioară răcoroasă şi un meridian medieval pentru stabilirea orei exacte, cu statui de Igor Mitoraj.
  3. Santa Maria della Vittoria pentru sculptura lui Bernini, "Extazul Sfintei Tereza" (cu un înger cam sadic ce o străpunge cu o suliţă pe sfântă iar unii zic că extazul ar mai degrabă fizic).
  4. Santa Susana - biserica americanilor din Roma
  5. Sant’Andrea al Quirinale de Bernini, pe care autorul însuşi o considera capodopera sa. Stilul este baroc, cu stucaturi de Antonio Raggio şi picturi de Baciccia. Aici se pot vizita lugrubele camere ale sfântului polonez iezuit Stanislaw Kostka, sculptat în marmură, pe patul de moarte ( a murit la 18 ani) de Pierre le Gros-tânărul. Nu prea era numeni în vizită prin camerele astea şi atmosfera e cam morbidă, de groază, bună de farse sinistre pentru prieteni :). Am încercat să intrăm şi la San Carlo de Borromini dar în iulie şi august nu are program după amiaza, ci numai dimineaţa între 10-13. O vom vizita zilele următoare.
  6. Giardini dei Quirinale, o oază verde unde ne-am pozat (dar unde nu ne-am pozat noi?!:).
  7. Ne-am întors spre Piazza Barberini cu Fontana dei Tritoni şi Fontana dei Api (ambele Bernini, e omniprezent tipul ăsta genial).
  8. Cripta Capucinilor din Santa Maria della Concepzione, altă atracţie mai scary, unde se plăteşte 1 euro donaţie (obligatorie donaţia!); aici călugării s-au apucat de-au aranjat oaselor fraţilor lor capucini sub formă de cruci, altare etc. Fiindcă tot am donat :) am făcut câteva poze, deşi era interzis!
  9. Ne-am întors înfulecând ceva la varice (adică pe drum), am trecut prin faţa palatului Barberini cu Galleria de l’arte antica (ers închis pt. că era luni, dar o să-l vedem şi pe-ăsta) şi am ajund în Piazza Quirinale, în faţa palatului cu acelaşi nume ce adăposteşte sediul preşedinţiei italiene şi cu statuile lui Castor şi Polux , doi cai frumoşi :), cabraţi şi un obelisc.
  10. Am coborât spre Fontana di Trevi, unde am mâncat îngeţată pe treptele de la Biserica San Vicenzo, am mai aruncati bănuţi (cred că o să venim des la Roma, la câţi bani am aruncat în Trevi), am mai căscat gura ceva timp şi am pornit spre
  11. Piazza Navona (pe drum am trecut pe la Columna lui Marc Aureliu, Palatul Montecitorio, Piazza Rotonda, Panteonul închis că era târziu). Şi aici am „savurat” momentul dar omul stă ce stă şi pleacă, am mers în Piazza Eustachio unde am luat o pizza tăiată, la mărimea cerută, cu foarfeca (pizza italiană nu m-a încântat spre deosebire de gelaterii).
  12. Era cam 22. Am luat-o spre Piazza Veneţia, am ajuns şi pe locurile unde sunt ruinele de la Largo di Torre Argentina unde a fost ucis Cezar şi am luat autobuzul 64 (am făcut blatul pt. ca nu era în stare de funcţionare niciun aparat de validat, aşa că am stat cam încordaţi pe traseu :)) spre Termini. A mai trecut încă o zi romană.