Vacanţă la Roma, ziua a III-a, Galeria Borghese, Cupola Vaticanului şi Panteon

Miercuri, 13 iulie, 2011

Dimineaţa era rezervată pentru Borghese (galeria şi parcul) aşa că, după trezirea de la 7,20 şi micul dejun, am mers în Piaţa Cinquecento (aici este un fel de capăt de linie, se reperează foarte uşor locul de unde pornesc diferitele mijloace de transpot, staţiile lor fiind marcate cu numerele autobuzelor), de unde am luat autobuzul 910 care merge până în faţa galeriei. Era cam aglomerat, am dat din mână în mână biletele la validat, am mai întrebat „Come si arivva alla Galleria Borghese?” – eram pregătiţi de-acasă să-i şocam pe italieni cu italiana noastră de baltă, alături de utila „Quanto costa?”-, în fine cineva ne-a ajutat şi a apăsat pe butonul de coborâre (nu prea se respectă staţiile la autobuzele italiene, e un buton roşu daca vrei să cobori), în dreptul galeriei. Făcusem rezervare pe net (e un euro în plus/persoană faţă de preţul oficial, în total 2 adulţi şi 2 copii am dat 33 Euro, deci 11 Euro/adult şi 5,5 Euro/copil pt. că era şi o expoziţie) pentru ora 9. Trebuie să aveţi, cred, codul rezervării, eu aveam foaia tipărită de acasă. Am mai aşteptat un pic, am băut o cafea la restaurantul de la subsol şi am intrat exact la ora 9.
Galeria Borghese este rezultatul pasiunii pentru artă a lui Scipione Borgese (1577-1633), nepot de papă (iar pe vremea aia nepotismul papal era mai rău decât nepotismul din România de azi) şi posesor a numeroase funcţii în ierarhia ecleziastică catolică: bibliotecar, cardinal, „Penitenzieria Apostolica” – adică un fel de şef al tribunalului suprem catolic, ce putea acorda indulgenţe şi iertări de păcate. Profitând de funcţiille sale sale şi averea uriaşă acumulată Scipione a strâns crema artei din vremea sa, prin metode de multe ori neortodoxe (de exemplu a aranjat furtul „Coborârii de pe cruce” de Rafael, dintr-o capelă din Perugia, a confiscat toate picturile lui Cavalier D'Arpino, care nu-şi plătise dările către statul papal sau l-a iertat pe Caravaggio de condamnarea la moarte, după ce acesta comisese o crimă, în schimbul unor picturi). Astăzi nu prea mai ne interesează cum şi-a făcut Scipione colecţia şi putem să ne desfătăm cu opere lui Bernini (Scipione era patronul său) - Răpirea Proserpinei, Apollo şi Daphne, David, apoi Caravaggio – Băiat cu coş de fructe, David cu capul lui Goliat, Bachus bolnav, Madonna dei Palafrenieri, apoi Rafael (Coborârea de pe cruce, Doamnă cu licorn) sau Tizian (Amorul sacru şi amorul profan).

Galeria Borgese este muzeul ideal, adică este exact cât trebuie, ca mărime, ca sa nu te plictiseşti, nu este uriaş ca Luvrul sau Muzeele Vaticanului, operele sunt mai toate remarcabile, se poate vizita rapid, în maxim 2 ore (aceasta este limita oficială de timp de vizitare a muzeului, rezervările făcându-se din 2 în 2 ore începând cu ora 9, lunea este închis), are şi o mică grădină vizitabilă şi atrăgatoare. Fotografiatul este interzis şi toate bagajele trebuie lăsate la intrare dar Codruţ a făcut câteva poze cu mobilul.
Am ieşit din galeria Borgese pe la 10,30 şi am tăiat-o prin Parcul Vila Borgese,fostul domeniu situat deasupra terasei Pincio, cumpărat de Scipione pt. familia sa. Atât parcul, cât şi galeria Borgese au fost răscumpărate în 1902, de statul italian, de la moştenitorii familiei Borghese, aflaţi în dificultăţi financiare. Parcul este bine amenajat, cu spaţii largi, pline de verdeaţă, cu pini mediteraneeni şi umbră binefăcătoare pe căldurile toride din vară. Tot pe aici se află Grădina Zoologică, Muzeul Naţional de Artă Modernă, Muzeul naţional etrusc din Vila Giulia, fântâni, mici temple şi cred că, dacă staţi mai multe zile la Roma, merită să vă rezervaţi o zi numai pentru Parcul Borghese. Am uitat să scriu ca sunt şi distracţii pentru copii gen închirieri biciclete, seqway, cart cu pedale, tarabe cu îngheţate etc.
Noi doar l-am traversat în cca 30 minute şi am ajuns pe terasa Pincio, deasupra Pieţei Poporului, unde e o bună panoramă asupra Romei, loc bun de făcut poze. Am mâncat câteva sandwichuri (3,5 Euro unul) la o terasă apoi am coborât la Biserica Poporului şi am văzut picturile lui Caravaggio: “Conversione di San Paolo” şi “La Crocifissione di san Pietro”. Atenţie la programul biericii, dimineaţa e deschisă doar până la 12! Lângă biserică este şi un muzeu cu aparatele inventate de Leonardo da Vinci. Pe aici am găsit nişte asiatici ce vindeau Fanta la 330 ml la 1 Euro (ceea ce e un preţ bun pt. zonă turistică în Roma) şi am luat câteva doze.


Am luat metroul de la Flaminio, staţia fiind foarte aprioape de ieşirea nordică din Piazza del Popolo şi am mers până în în staţia Barberini, de unde am urcat spre biserica San Carlo alle Quattro Fontane (zisă şi San Carlino), realizată de Francesco Borromini şi pe care o ratasem ieri din cauza orarului său de vară, adică deschis doar 10-13, închis marţi.

Spre deosebire de celelate biserici italiene, nu are fresce pe cupolă ci complicate motive geometrice, domină culoarea alb şi o curte interioară ce aduce cu mănăstirile româneşti. Este deci simplă, mică şi frumoasă iar unii zic că e “an iconic masterpiece of Baroque architecture”.
Am intrat apoi şi la Palatul Barberini, la galeria naţională de artă antică (cam 5 Euro/persoană, copii gratuit) unde am văzut printre altele “Fornarina” lui Rafael şi lucrarea lui Carravagio “Giuditta e Oloferne”, mai rapid însă pentru că ne cam intoxicasem de atâta artă în ziua aceea :). Pe la 14 am ajuns pe jos la hotel şi am mai moţăit în cameră vreo 2 ore.
Nu urcasem pe cupola bazilicii San Pietro, aşa că am zis să recuperăm şi după amiaza am luat metroul, de la Termini, 6 staţii pâna la Ottaviano, am mers apoi pe jos pâna la bazilică unde am intrat la controalele de securitate după o coadă de 15 minute. Eu şi Codruţ am luat-o spre cupolă (prin dreapta intrării) iar fetele au rămas să ne aştepte în biserică. Coada a fost scurtă la cupolă, am luat liftul care costa 7 Euro de persoană (5 Euro pe jos) şi care te scuteşte de cca 200 de trepte din cele cca 500. Oricum spre vârf, culoarele se îngustează foarte mult, încep să se aplece, deci nu recomand persoanelor claustrofobice sau cu probleme fizice. Priveliştea de sus e spectaculoasă, se vede toata Roma, pâna la munţi şi nu-ţi pare rău că ai urcat; e ca-n Turnul Eiffel, un loc mic, strâmt, situate la înălţime, în care toată lumea se bucură că ajuns.
Am stat vreun sfert de oră pe cupolă, ne-am pozat, apoi am coborât în bazilică, ne-am mai învârtit un pic şi prin lăcaşul sfânt şi ne-am îndeptat spre Castel Sant’ Angelo, fostul mausoleum al lui Hadrian. Aici nu e prea mare lucru de văzut în interior, doar panorama asupra Tibrului şi podului Sant’Angelo merită remarcate. Preţul biletului este de 8,5 Euro/persoana, copii gratuit, închis lunea.
Am purces :) spre Piazza Rotonda pentru că nu văzusem Panteonul pe interior, am rămas impresionaţi de dimensiunile acestui fost templu transformat în biserică, dovadă că romanii construiau pentru viitorul îndepărtat, Panteonul fiind cea mai bine păstrată construcţie mare romană, cu acoperişul intact. Intrarea e gratuită şi aici se află mormintele lui Rafael şi al regelui unităţii Italiei, Victor Emmanuel al II-lea. Am luat-o pe jos pre Trevi, am dat, din întâmplare, şi de biserica Santa Maria Maddalena, am mai aruncat iar bani la Trevi şiam mai stat pe-aici până noaptea, când am plecat spre hotel unde ne-am oblojit:)picioarele rănite de atâta umblat.