Vacanţă la Roma, ziua, a II-a, Muzeele Vaticanului şi Quirinal

Luni, 11.07.2011

Aveam rezervare la Muzeele Vaticanului, făcută pe net (preţul obişnuit este de 15 Euro dar pentru biletele luate online este cu 4 Euro mai mare) pentru a evita o eventuală coadă. Am servit micul dejun şi pe la ora 8, am luat metroul de la Termini, şapte staţii, spre Cipro-Musei Vaticani. Am urmat traseul indicat de RON in ROME pe site-ul lui şi am ajund relativ repede, în cca 15 minute. La intrare erau trei tipuri de cozi: pentru cei care nu aveau rezervare şi trebuiau să cumpere acum bilete, pentru grupuri şi pentru cei cu rezervare pe net. Nu ştiu cât de mare era prima coadă dar am mai fost la Vatican şi în altă zi, după-amiaza, iar cozile erau simţitor mai reduse, aşa că, dacă nu aveţi rezervare mergeţi pe la orele 14-15.

Chestia la muzee este că, după ce ai terminat de vizitat tot şi vrei să intri şi la bazilică, că tot eşti pe acolo, trebuie să te întorci pe unde ai intrat, ceea ce înseamnă kilometri intregi parcurşi înapoi şi ocolit zidul Vaticanului, ceea ce înseamnă timp şi energie consumate inutil. Astfel, se poate folosi un shortcut, o scurtătură, adică pur şi simplu când ajungeţi la finalul vizitei la muzee, în Capela Sixtină, în loc să ieşiţi pe uşa din stânga (cu spatele la Judecata de Apoi, aflată pe peretele pe care aţi intrat în capela Sixtină), ieşiţi pe uşa din dreapta. De regulă uşa e păzită, însă nu foarte riguros, şi este accesibilă doar grupurilor cu ghid. Aveţi două variante: ori vă amestecaţi cu vreun grup, ori profitaţi de neatenţia paznicului (noi am pândit până cănd tipul a început să admonesteze pe cineva care făcea poze, ceea ce interzis în capelă, şi am tulit-o pe uşă prin tunelul evadării (a fost chiar palpitant, recomand celor amatori de senzaţii mai tăricele :). Dacă folosiţi această cale nu veţi mai vedea scara eliptică şi Pinacoteca la întoarcere aşa că trebuia vizitate la început.

Aşadar după ce intraţi vizitaţi mai întâi celebra scara eliptică a lui Giuseppe Momo,inaugurată in 1932 (după ce urcaţi cu cara rulantă vă întoarceţi la 180 grade şi mergeţi 20-30 m, apoi veţi ajunge în sala de suveniruri, unde se află şi această scară) şi Pinacoteca (după urcarea cu scara rulantă, faceţi dreapta 20 m, apoi iară dreapta).

Alt sfat ar fi să vă stabiliţi de la bun început câteva obiective clare, adică să consultaţi înainte o carte, un ghid, sau ceva pe internet, ca să ştiţi ce vreţi să vedeţi sau ce vă interesează (pictură, sculptură, antichităţi egiptene, etrusce, fresce etc.). Muzeele sunt foarte mari, cu inflaţie de artă, mai ales de sculpturi, deci ar fi bine să vă canalizaţi atenţia numai spre anumite opere.

Noi am parcurs muzeele în cca 2 ore dar cam pe fugă pentru că cei mici se cam plictisesc şi nu am vrut să-i chinuim artistic :)! Am sărit, de exemplu, pur şi simplu, peste muzeul etrusc! In cifre sunt 11 muzee, cu 5 galerii şi 1400 săli, cu peste 4 milioane vizitatori în 2008. In orice caz, muzeele nu trebuie ratate, merită văzute, imposibil să nu găsiţi ceva să nu vă placă!

După ce am urmat traseul prin muzee, am ajuns la Capela Sixtină, am stat ceva timp aici, am admirat pereţii şi plafonul lui Michelangelo, ne cam durea gâtul de la atâta sat cu capul pe spate :), apoi am căutat scurtătura spre bazilică; am reperat-o rapid, era păzită de un gardian, ne-am dat mai aproape şi cum a plecat tipul să admonesteze pe cineva care făcea poze, am tulit-o pe uşa salvatoare. Când ajungeţi la lumină o să daţi de coada spre cupolă, eventual vă puteţi ataşa de aceasta, nu mai este mult până la casa de bilete pentru cupolă.

Noi am intrat în Bazilica San Pietro şi ceea ce ne-a şocat au fost mai întâi dimensiunile: e fooooarte mare, uriaşă, enormă, monstruoasă. Ne-am mai obişnuit cu ea :), apoi am făcut un tur prin biserică, am văzut baldachinul şi tronul Sfântului Petru (ambele, de marele sculptor din sec. XVII, Bernini), am pus mâna pe piciorul statuiei Sfântului Petru ca să ne îndeplinească o dorinţă (o să joc la pariuri, e imposibil să nu câştig de-acum încolo :)) şi am ieşit în Piaţa Sfântul Petru. La plecare am ieşit printre coloanele din dreapta bazilicii (cum ieşi din ea) am mers cca 200 m şi am luat autobuzul hoţilor (nu am văzut niciunul), adică 64, din faţa unui tunel, spre Termini (am compostat-validat biletele şi precizez asta pentru că am mers de două ori fără bilete, fiindcă aparatele de validare a biletelor erau defecte).

La hotel ne-am mai luat ceva de mâncare, apă şi suc, ne-am odihnit, între 14-16 şi apoi am plecat spre colina Quirinal. Obiective vizitate pe traseu:

1. Piazza Republicca (aici e şi un McDonald’s) cu Fontana dei Naiadi.
2. Santa Maria degli Angeli e dei Martiri, pe locul Termelor lui Diocleţian, după un plan de Michelangelo, cu o mică curte interioară răcoroasă şi un meridian medieval pentru stabilirea orei exacte, cu statui de Igor Mitoraj.
3. Santa Maria della Vittoria pentru sculptura lui Bernini, "Extazul Sfintei Tereza" (cu un înger cam sadic ce o străpunge cu o suliţă pe sfântă iar unii zic că extazul ar mai degrabă fizic).
4. Santa Susana - biserica americanilor din Roma
5. Sant’Andrea al Quirinale de Bernini, pe care autorul însuşi o considera capodopera sa. Stilul este baroc, cu stucaturi de Antonio Raggio şi picturi de Baciccia. Aici se pot vizita lugrubele camere ale sfântului polonez iezuit Stanislaw Kostka, sculptat în marmură, pe patul de moarte ( a murit la 18 ani) de Pierre le Gros-tânărul. Nu prea era numeni în vizită prin camerele astea şi atmosfera e cam morbidă, de groază, bună de farse sinistre pentru prieteni :). Am încercat să intrăm şi la San Carlo de Borromini dar în iulie şi august nu are program după amiaza, ci numai dimineaţa între 10-13. O vom vizita zilele următoare.
6. Giardini dei Quirinale, o oază verde unde ne-am pozat (dar unde nu ne-am pozat noi?!:).
7. Ne-am întors spre Piazza Barberini cu Fontana dei Tritoni şi Fontana dei Api (ambele Bernini, e omniprezent tipul ăsta genial).
8. Cripta Capucinilor din Santa Maria della Concepzione, altă atracţie mai scary, unde se plăteşte 1 euro donaţie (obligatorie donaţia!); aici călugării s-au apucat de-au aranjat oaselor fraţilor lor capucini sub formă de cruci, altare etc. Fiindcă tot am donat :) am făcut câteva poze, deşi era interzis!
9. Ne-am întors înfulecând ceva la varice (adică pe drum), am trecut prin faţa palatului Barberini cu Galleria de l’arte antica (ers închis pt. că era luni, dar o să-l vedem şi pe-ăsta) şi am ajund în Piazza Quirinale, în faţa palatului cu acelaşi nume ce adăposteşte sediul preşedinţiei italiene şi cu statuile lui Castor şi Polux , doi cai frumoşi :), cabraţi şi un obelisc.
10. Am coborât spre Fontana di Trevi, unde am mâncat îngeţată pe treptele de la Biserica San Vicenzo, am mai aruncati bănuţi (cred că o să venim des la Roma, la câţi bani am aruncat în Trevi), am mai căscat gura ceva timp şi am pornit spre
11. Piazza Navona (pe drum am trecut pe la Columna lui Marc Aureliu, Palatul Montecitorio, Piazza Rotonda, Panteonul închis că era târziu). Şi aici am „savurat” momentul dar omul stă ce stă şi pleacă, am mers în Piazza Eustachio unde am luat o pizza tăiată, la mărimea cerută, cu foarfeca (pizza italiană nu m-a încântat spre deosebire de gelaterii).
12. Era cam 22. Am luat-o spre Piazza Veneţia, am ajuns şi pe locurile unde sunt ruinele de la Largo di Torre Argentina unde a fost ucis Cezar şi am luat autobuzul 64 (am făcut blatul pt. ca nu era în stare de funcţionare niciun aparat de validat, aşa că am stat cam încordaţi pe traseu :)) spre Termini. A mai trecut încă o zi romană.