Traseul general al vacanței, în Google Maps
Marți, 15 august 2023
Traseul cu mașina în Google Maps (92 km)
Am plecat cu ceva emoții din aeroportul
Otopeni. Aveam zbor cu Ryan Air. Pe 16 iulie un incendiu a afectat grav un
terminal al aeroportului din Catania. Ca urmare, activitatea aeroportuară a
fost suspendată complet, zborurile fiind anulate sau redirecționate spre aeroporturile Trapani,
Comiso, sau Palermo. Abia pe 6 august 2023, activitatea pe aeroportul catanez
(ca să-i zic așa) a fost reluată treptat. Ne bucuram că plecăm când cade a doua
știre negativă, care ne dă complet peste cap planurile (masina închiriata,
rezervari la hoteluri). În noaptea de 13 spre 14 august vulcanul Etna are o
erupție medie, ce arunca o cantitate de cenusă rezonabila, suficientă ca să ajungă pe pista aeroportului și să întrerupă, din nou, toate cursele. În fine, abia pe
15 august, la ora 8 dimineată, chiar în
ziua plecării noastre, s-au reluat zborurile și, Slavă Domnului, am putut zbura
spre Sicilia!
Am decolat la ora
13, ora României, cu o întârziere de o oră și jumătate, traficul aerian
fiind bulversat de evenimentul deja amintit. După o aterizare mai dură, din
cauza căpitanului care a cam dat cu avionul de pistă, am mers spre terminalul
C, dincolo de care se află firmele de închiriere de mașini.
Inițial rezervasem mașină la Italy Car Rent (apoi am anulat pentru ca mi s-a parut că firma nu are review-uri bune), apoi la firma Centauro (am anulat deorece nu știam dacă vom mai ajunge în Sicilia, după erupție, cu o zi înaintea plecării), iar, în cele din urmă am închiriat chiar în momentul plecării, din aeroportul Otopeni, de pe telefon, la firma Europcar.
Am rezervat un Volkswagen T-Cross,
cu cutie automată, însa am primit un Ford Focus Wagon negru, cu 9300 km
la bord. Mașina primită a fost bunicică, în sensul că era tot automată și cu cu o
tabletă mare de bord, unde introduceam destinațiile în Google Maps. Era încăpătoare și am avut loc 5 persoane și
bagajele aferente (trei trolere și cinci rucsace).
La inspecția de la
preluare nu i-am găsit cusur, vreo lovitură sau altceva, doar numărul din spate
se cam bălăngănea, nefiind bine fixat. Omul care ne livra mașina ne-a zis că e
sărbatoare (era întradevăr Ferragusto, sărbătoarea de Sfânta Maria, un fel de
zi națională în Italia, toiul vacațelor), nu are cine sa mai fixeze numărul și
să mergem fără grijă, că nu o sa cadă. Aspectul a fost menționat în scris și pe foaia pe care am semnat-o pentru preluarea mașinii și, într-adevăr, numărul nu
a căzut.
Dezavantajul
autoturismului a fost că era cam mare,
mai ales lungă, pentru străzile siciliene, uneori foarte înguste. În fine, ne-am
descurcat, nu am lovit-o, am parcurs vreo 1400 km și am returnat-o teafără, peste o săptămână (aveam și asigurare full pentru ea, cumparată separat de
pachetul basic, dar nu am avut nevoie de ea).
Ne-am îmbarcat,
deci, în Focus și am plecat spre prima cazare
- Villa
delle Vacanze, în localitatea Fiumefreddo di Sicilia. Pe Google
Maps se regăsește cu numele de House of Holydays.
Domnul Sebastian, proprietarul vilei, cu cinci? camere de
închiriat, ne-a întâmpinat cu amabilitate și ne-a arătat grădina superbă, unde
urma sa luăm micul dejun; avea pomi fructiferi (pere, mango,
smochini), palmieri înalți, două pisici prietenoase și gazon. Ne-a prezentat camerele, mari și curate,
nu foarte moderne ca și dotare, dar de la balconul cărora, în depărtare, se zăreau
Taormina și Castelmona.
Remarcabil la
această rezervare era anularea gratuită nelimitată ca timp, practic puteai să
nu te prezinți. Poate tocmai de aceea domnul Sebastian, într-un stil mafioso, ne-a
făcut o ofertă, pe care nu am putut să o
refuzăm: 70 de Euro reducere la cazare daca anulam imediat pe booking.com. Am
acceptat oferta siciliană, un pic vinovat că fentam booking.com, la care, de
altfel, am zeci de rezervări anterioare și nivel genius cu oferte reduse cu
10-15%.
Precizez că am
avut patru cazări într-o săptămâna, lucru deloc comod, însă, dacă se dorește
vizitarea a cât mai multe obiective, efortul acesta este necesar și chiar
obligatoriu.
Fiumefreddo di Sicilia este o localitate de 9000 locuitori, așezată strategic pentru punctele noaste de interes: la 40 km de Refugiul Sapienza, pentru excursiile pe Etna, la 20 km de Taormina (am căutat cazare și aici dar era prea scump) și la 15 km de Cheile Alcantara. În localitate se afla o mică vilă, denumită Castelli delli Schiavi (CastelulSclavilor), unde s-au filmat cateva scene din Nașul I și Nașul III). Deși era la îndemână, nu am ajuns aici, nefiind mari admiratori ai filmelor de acest gen.
Dupa cazarea la don Sebastian, am condus
spre Taormina, orașul vedetă sicilian, cocoțat pe stânci,
considerat select și cu vederi panoramice asupra Mării Ionice. Am pus traseul
GPS spre parcarea
(parcheggio) Lumbi, situată în estul orașului:
Taormina este un orășel renumit pentru teatrul antic, cu amfiteatru, pentru amplasarea sa panoramică, la 200m altitudine, deasupra nivelului Mării Ionice, pe o pantă abruptă a Muntelui Taurus și pentru farmecul străzilor sale înguste, cu prăvălii tradiționale, mici biserici baroce și palate elegante (“palazzi”, mici vile, ca să le zic așa) .
Clădit de greci
prin secolul al treilea î.H., transformat de romani, peste cca 500 de ani în
amfiteatru cu arenă, pentru lupte între gladiatori, actualele ruine sunt remarcabile, nu neaparat prin mărime
(amfiteatrul semicircular este al doilea ca mărime, în Sicilia, după cel din
Siracuza, ca nr. de locuri – în trecut putea găzdui 10.000 spectatori) ci prin
amplasare, suspendat între mare și Etna pe fundal. Dincolo de amfiteatru, spre litoral, este un punct de belvedere și o cafenea, de unde se poate vedea un alt
loc iconic al Taorminei, Isola Bella. Noi n-am ajuns la această insula și ne-am
mulțumit doar cu priveliștea de sus a acestei mici insulițe pitorești,
poziționată între două mici golfuri semicirculare, și la care se poate ajunge
doar pe o limbă îngustă de pământ. Combinație ideală de istorie și natură,
teatrul antic merită vizitat, în ciuda prețului relativ piperat (13,
5 Euro/adult).
Reîntorși pe
Corso Umbeto, am luat-o agale la pas, printre inombrabili turiști, fie italieni
(cum am precizat deja, era Ferragusto),
fie străini de toate națiile. Înfruntând gloata călatoare, risc asumat de
altfel de la stabilirea datei vacanței, am ajuns într-o piațetă stilată – Piața
IX Aprilie, ce avea pe jos un mozaic stil tablă de șah, biserica San
Agostino, o biblioteca amplasată într-o fostă biserică și un mic turn cu ceas,
situate lângă Porta di Mezzo (poarta medievala de mijloc a orașului). Ne-am
pozat și pe aici, ca și în celealate locuri unde am ajuns, profitând de
exuberanța turistică a acestei piațete superbe.
Pe înserat, am ajuns în Piața Domului, (orice localitate italiană are
un dom!), unde se afla domul cu pricina, San Nicolo di Bari, străjuit de o fântână prevăzută cu ceva figuri mitologice.
Răpuși de
oboseală și foame am găsit un fel de cârciumă italiana (osterie-pizzerie), Osteria
Sànicolò Pizzeria Taormina, langa dom. Am comandat ceva pizza, apă, limonade
etc, și ne-am mai tras sufletul, cu
satisfacția că am ajuns cu bine, pe tărâmuri siciliene. Servirea a fost rapidă,
pizza onorabilă, prețurile modice, deci pot recomanda Osteria Sànicolò Pizzeria Taormina.
Îmbuibați de pizza
taormineză, am parcurs cu greu, drumul înapoi, spre parcarea Lumbi, aiuriți de "Luminile Orașului" și de frumusețea micilor alei laterale, cochete, în pantă, cu
restaurante sofisticate , Pe drum am oprit și la un supermarket Coop, deoarece
chiar și un orășel superturistic, ca Taormina, considerat mai elitist, deci
cu prețuri mai ridicate, are un loc de unde îți poți lua mărunțișuri mai
ieftine (noi am luat sucuri, bere, chestii de ronțăit).
În fine, am coborât scările spre parcarea Lumbi, am plătit parcarea, am scos mașina încet cale de 3 etaje, prin culoarul îngust și ne-am întors spre cazarea de la Vila Vacanțelor, din Fiumefreddo di Sicilia, unde Signore Sebastian ne aratase anterior cum să deschidem porțile vilei, ca sa parcăm mașina în interiorul proprietății. Seara am mai stat pe balconul camerei, privind luminițele din Taormina și Castelmona, sorbind nostalgic o bere rece italiană.
Traseul pedestru, aproximativ, din prima zi din Taormina:
Ziua 2 – Vulcanul Etna și Cheile Alcantara
Miercuri, 16 august 20023
Traseu cu mașina în Goole Maps (112 km):
După micul dejun
din grădina exotică de la Vila Vacanțelor, pe la ora 8,30, am pus Google Maps pe destinația Rifugio Sapienza, la 1900 m altitudine, la cca 40 km
depărtare, de unde pleacă excursiile pe vulcanul Etna. După cca o oră, pe un
drum un pic îngust, cu serpentine am ajuns la destinație. Eram chitiți sa urcăm
pe vulcan, desi ne și codeam un pic, având în vedere că o erupție avusese loc
cu trei zile înainte. Dacă erupe, naiba, vulcanul, tocmai când ne cățărăm noi
pe el?! Citisem, însă, că vulcanul este monitorizat (i se “ia temperatura”,
este măsurat sa nu aibă deformări) și, dacă sunt semne evidente de erupție, toate
excursiile sunt anulate.
Am ochit la fața
locului o firmă, Etna Touring, ce
avea un chioșc unde vindea excursii. Pentru 100 Euro am primit o excursie până
la 3000 m altitudine, ce includea deplasarea cu telegondola
(Funivia Etna, de la 1900 la 2500 m altitudine), deplasarea cu minibusurile
speciale, 4X4, de la stația superioară a telegondolei, de la 2500 m, la 2900 m,
vizitarea cu ghid a câtorva obiective “vulcanice” (cratere, tunel prin lava
consolidată), echiparea cu cască, bețe de trekking, geci (utile pt. că la
altitudine era destul de răcoare și vânt), ghete și șosete lungi (care trebuie
trase peste bocanci pentru a nu intra praful și cenușa vulcanică).
Astfel
echipați, cu căștile ridicole pe cap, am fost încolonați (noi și colegii de
tură, să fi fost 25-30 de persoane, inclusive copii de 5-6 ani) pe la ora 10, 30 și
am pornit spre telegondolă. De sus, am putut vedea craterul Silvestri, situat foarte
aproape de Refugiul Sapienza, perfect rotund și bine conturat. Deci, dacă nu
aveți chef să mai dați bani pt. o excursie la altitudine, puteți veni doar pâna
la refugiu și să vizitați craterele din apropiere.
Ajunși la stația superioară a telegondolei am
fost preluați de microbuzele speciale care ne-au dus, pe un traseu abrupt, pâna
la 2900 m altitudine, cred că într-un loc denumit Torre del Filosofo. Aici
ghidul a început sa ne explice detalii tehnice, interesante, despre formarea
vulcanului structură erupții.
Etna este cel
mai activ vulcan european, are 3357 m altitudine și un diametru de 40 km. Este un stratovulcan (format din straturi succesive de
lavă consolidată și cenușă vulcanică), are 300! de cratere și se află în
Patrimoniul Mondial U.N.E.S.C.O.
Este situat la contactul a doua plăci tectonice majore –
euro-asiatică si africană, aceasta fiind și cauza esențială a formării sale, ca
și a celorlalți vulcani italieni, ca cei din Insulele Eoliene – Stromboli, Vulcano,
sau chiar Vezuviu, de lângă Napoli.
Peisajul este
selenar, cu praf și cenușă negre, văi cu vechi curgeri de lavă,
bombe vulcanice, fumarole (emisii de fum). Dedesubt Etna era încă în fierbere:
ghidul a scobit într-un loc cu bățul de trekking și ne-a arătat înfricoșătoarea
lavă roșiatică.
Am avut și pauză de prânz, când am înfulecat sandwichuri cumpărate de lângă telegondolă, iar ghidul a oferit doritorilor mici păhărele de vin. Excursia implică și ceva urcare și echilibristică: se străbat zone accidentate, printre bolovani ascuțiți și se urcă abrupt pe alocuri – am urcat pe craterul Barbagallo, mare și circular.
Craterul principal
nu se vizita. din cauza erupției de zilele trecute. Am mai trecut printr-un
tunel de lavă și am fost incomodați de vântul sâcâitor, care ridica praful vulcanic. Oriunde te
uitai era doar cenușă neagră, lavă consolidată și conurile centrale, amenințătoare ale Etnei.
Norii ne-au însoțit permanent, dar am am avut noroc de perioade când se facea
senin și vedeam tot acest peisaj straniu. În final am coborât să vedem Valea
Boului, “Valle del Bove”, o caldeiră imensă ce s-a format prin prăbușirea unui
con principal.
Microbuzele ne-au colectat la finalul
expediției și ne-au dus la telegondolă, de unde am coborât la Refudiul
Sapienza, în jur de ora 15,30. A fost o
experiență solicitantă fizic, pentru orășeni sedentari, ca noi, dar am fost
bucuroși că am urcat pe un vulcan activ, cu peisaje selenare, pe alocuri chiar
extraterestre.
După
experiența vulcanologică am condus până la Gole
del’Alcantara (un fel de Cheile Alcantara), situate la cca 15 km mai
departe de cazarea noastra din Fiumifreddo di Sicilia. Acestea sunt niște chei
care sunt remarcabile prin rocile bazaltice care le mărginesc. Acestea au forme
hexagonale sau de coloane verticale prismatice și s-au format prin răcirea
rapidă a lavei.
Alte informații utile:
https://travelmademedoit.com/gole-dell-alcantara-gorges/
Se poate merge
prin apa. Noi am mers 100 m, cu încălțări de plajă (am cumpărat la fața
locului) prin apa care, în august, ajungea maxim la cca jumătate de metru adâncime. Peisajul este impresionant, geometria bazaltică
conferind un farmec aparte acestor chei, late de câtiva metri și înalte de cca
30m. Avem și noi în țără coloane
de bazalt la Racoș (jud. Brașov), sau, mai cunoscute, sunt cele din Irlanda
de Nord, de la Giant's
Causeway.
Seara am mâncat
în Fiumefreddo di Sicilia, la Bella
Ristorante Pizzerria Bar, sincer nu mai știu exact ce, dar a fost ieftin
și bun; în plus serveau la masă Coca Cola la 1,5 litri!
Joi, 17 august 2023
Traseul cu mașina în Google Maps (377 km)
Dimineața ne-am strâns bagajele, ne-am luat la revedere de la Signore Sebastian și am demarat spre:
Întemeiat în 733 î.H.,
important port grecesc în cadrul Greciei Mari (Magna Graecia), pe vremea când
elenii dominau autoritar Marea Mediterana, Siracuza a fost multe secole centrul principal al culturii și
civilzației grecești. Cicero l-a descris ca ”cel mai mare dintre orașele
din Grecia și cel mai frumos dintre
toate”. Aici s-a născut Arhimede (287-212
î.C.) și aici a și murit, ucis de un legionar
în 212 î.H, în timpul asediului
orașului de către romani. Siracuza are în present 125.000 locuitori, iar
centrul său istoric, insula Ortigia, împreună cu Parcul Arheologic (ce conține
cel mai mare teatru grec antic din Sicilia, un amfiteatru roman, o cavitate
artificiala cu acustică speciala – “Urechea lui Dionisos” etc.) se află în
Patrimoniul Mondial U.N.E.S.C.O.
Am lăsat mașina în Parcheggio Gelone și am mers pe jos, cale de un kilometru spre insula Ortigia. După traversarea podului, ce separă insula Ortigia de Sicilia, am ajuns la templul lui Apolo, unul dintre cele mai vechi temple dorice din Sicilia. Mare lucru nu a mai rămas din acest templu, doar ceva pietroaie, care nu redau măreția de odinioara. Lângă templu, am ochit un fel de talcioc cu tarabe ținute de africani, ce vindeau nimicuri, gen pălării, șepci, eșarfe, portofele. Taman bine, fiindcă eu aveam nevoie de o curea. Am “reușit”, după o negociere “dură” să obțin o curea la un preț de 15 Euro de la un vânzător, probabil de origine africană (marocan?!). Probabil cureaua costa sub 5 Euro, dar negocierea în locurile turistice este dificilă.
Siracuza - Piața Domului Ne-am continuat
traseul până în Piața Arhimede, unde se află o frumoasă fântâna a
Dianei, însoțița cai nărăvăși, tritoni și personaje mitologice (Aretusa
și Alfeus). La 250 m de fântână se află cel mai spectaculos loc din Siracuza – Piața
Domului. Este o piață largă, de formă dreptunghiulară, dominată de un
somptuos dom baroc , de palate medievale, la parterul cărora se află
restaurante, și de o alta biserică - Santa Lucia alla Badia. Domul este
construit pe locul unui fost templu grec și încorporează coloane dorice din
fostul templu.
În ciuda căldurii
sufocante (era deja ora prânzului) am admirat perfecțiunea geometrica a locului
și arhitectura medievală armonioasă. Am intrat și în biserica Santa Lucia alla
Badia, unde este expus un tablou de Caravaggio – “Coborârea în mormânt a
Sfintei Lucia” (aceasta fiind și patroana spirituala a orașului).
Ne-am continuat
periplul spre mare, unde se află și “Fântâna Aretusei” – un fel de
havuz, cu pereți înalți, pe apele căruia pluteau lebede și rate și unde creștea
papirusul (Cyperus papyrus). Siracuza era un centru de fabricarea a
papirusului în Antichitate (nu așa calitativ ca în Egipt) și are și un Muzeu
al Papirusului.
Am admirat apoi
bărcile private ce acostau în lungul litoralului siracuzian, cu italieni veniți
la scăldat, și am mai mers pe promenada litorala – Lungomare, pâna la Castelul
Maniace, de unde am făcut cale întoarsa spre parcheggio Gelone, pe străduțele
labiritnice siracuziene. Am oprit să ne mai întrem la o gelaterie, unde am băut
cafele și am testat gelato siracuziană.
Siracuza, prin insula Ortigia este un mix turistic ce nu trebuie ratat
dacă sunteți în Sicilia. Are arhitectură barocă, străzi înguste medievale, bine
întreținute, cu balcoane pline cu flori, locuri pline de istorie și un litoral
șarmant (chiar și cu mici plaje). De asemenea, se pot face excursii cu bărcile
în jurul insulei Ortigia.
Traseul(aproximativ) per pedes, prin Siracuza, în Google Maps
După periplul siracuzian am condus spre:
Orășelul Noto (care are doar 25000
locuitori) este considerat una din perlele barocului sicilian. Noto face parte
din regiunea Val di Noto, ce include Orașele Barocului Târziu. Alături de Noto
mai sunt și alte localități: Caltagirone, Catania, Militello, Modica, Palazzolo
Acreide, Ragusa, Scicli, și toate sunt incluse în patrimoniul Mondial
U.N.E.S.C.O.
Acestea au fost remodelate dupa anul 1693, când un cutremur puternic a
distrus SE Siciliei. A urmat o perioada
de reconstrucție, care a condus la apariția acetor orașe-bijuterii
arhitectonice, toate reconstruite în stil Baroc Sicilian. Pricipalii arhitecți
sicilieni au fost Vincenzo Sinatra, Giovanni Battista Landolina și Rosario
Gagliardi,
Am făcut o scurta listă de caracteristici, luate de pe internet, pentru a încerca să redau, pe scurt, principalele carcteristici ale arhitecturii baroce, în
general, și a barocului sicilian, în particular.
Arhitectura barocă a aparut în
secolul al XVII-lea, în Italia, și scopul său
a fost de a reafirma grandoarea bisericii catolice. Principalele sale
caracteristici sunt:
- - domuri enorme, mai decorate și mai dramatice
decât cele ale Renașterii;
- - opulența și utilizarea exagerată a materialelor,
spațiilor, culorilor, detaliilor;
- - predominarea teatrală a marmurei și
stucaturilor;
- - culori îndrăznețe și utilizarea teatrală a
luminii;
- - forme convexe și concave;
- - iluzii optice;
- - fresce opulente, de mare întindere;
- - coloane răsucite;
- - sculpturi elaborate, cu îngeri și putti (heruvimi?!);
- - utilizarea picturilor și sculpurilor pentru efectul de trompe-l'œil (iluzie optică);
Ce are particular
barocul sicilian?
- - măști grotești și pitti, adesea sprijinind
balcoanele palatelor (vilelor) sau decorând frizele;
- - balcoane elaborate cu balustrade din fier;
- - scări externe duble;
- - fațade concave (convexe);
- - utilizarea ocazională a tufului vulcanic, rocă
provenită din consolidarea cenușii vulcanice, iar de aici nuanțele de
gri și cenușiu; aceasta a permis și o mai bună utilizare a jocului lumini-umbre
și a efectului clarobscurului;
- - clopotele bisericilor, amplasate pe fațade (și
nu în turnuri – campanilă);
- - decorațiuni elaborate, în care predomină elemente cum ar fi frunze, solzi scoici.
Dupa acest mic excurs, poate plictisitor, să revin la preumblările familiei
noastre. Am parcat în Parcheggio
Centrale, apoi am pornit pe Via Cavour, stradă situată mai sus, dar paralelă cu
cea mai importntă axa a orașului – Corso Vittorio Emanuele. Orașul este în
pantă, însă cele două străzi amintite anterior sunt orizontale. Perpendicular pe
Via Cavour sunt străzi – scalinette, pe care sunt desene artistice colorate,
extrem de pitorești.
De notat că în Noto, în a treia săptămâna din mai, are loc “Infiorata di Noto”. Nu
trebuie să ne înfiorăm, ci, dimpotrivă, sa vizităm orașul în acea
perioadă, când străzile înguste sunt acoperite cu flori, totul devenin o simfonie exuberantă de
culori.
Am ajuns, apoi, aproape de Piața Domului, unde, prima dată, am intrat în
Basilica Santissimo Salvatore.
Aici se află un turn-belvedere, unde se poate urca, pentru o sumă modica,
pentru a vedea de sus Piața Domului și Catedrala, ceea ce am și făcut.
Priveliștea este bună, dar nu și perfecta: este o vedere cam prea laterală a
Pieții Domului.
Am coborât din turnul belvedere și am ajuns imediat în inima orașului, Cattedrale di San Nicolò,
cu o fațadă monumentală, străjuită, în lateral de două clopotnițe, una cu ceas ,
alta cu clopot.
Catedrala este renumită și pentru scările sale, de la baza clădirii, ce
ii sporesc farmecul arhitectonic. În interior, parcă în contrast cu exteriorul
exuberant, domină o arhitectură austeră, fără nimic spectaculos.
Vizavi de catedrală se află Primăria, Palazzo Ducezio, o altă
clădire simbol a orașului. Aici am am adăstat la o gelaterie, fiindca era o
căldura înfioratoare (“infiorata”, ca sa mă leg de sarbatoarea menționata
anterior) iar Noto este renumit și pentru înghețată.
Mai toate clădirile de pe Corso sunt monumentale. Am trecut pe lângă Biserica
San Carlo al Corso (și aici se poate urca într-un turn belvedere), am
mâncat arancini
(un fel de chiftele sicilienne) la “Pani Cunzatu” (magazine de
sanwiciuri) și am ajuns până în capătul străzii principale unde se mai afla
Biserica San Domenico, cu o statuie a lui Hercule în față și Teatrul “Tina di
Lorenzo”.
Partea centrală a orașului este un fel de sinteza a arhitecturii
sicilienne. Noto merită cu prisosința vizitat: pe o suprafață restrânsa sunt
multe biserici, palazzi , case vechi, străduțe
cochete. Toate, combinate, dau un farmec
inubliabil acestui oraș, mic, dar voinic arhitectural. Cel mai bine ar fi ca
Noto să fie vizitat spre apus, când clădirile capătă o nuanță aurie-portocalie.
Ne-am întors la mașina traversând Corso Vittorio Emanuele, pâna în
capatul opus, unde află Porta Reale, un fel de intrare monumentală spre
centru.
Am plecat spre Agrigento, unde aveam urmatoarea cazare, la Esseneto
Rooms. Aici ne-am autocazat, la indicatiile prin Whatsapp ale
proprietarului, care ne-a dat codul de acces al ușii de la intrare. Am avut
camere foarte bune, curate, cu A.C., moderne, în cadrul unor apartamente,
transformate în hotel, cu balcoane spre templele grecești din Valea Templelor.
Parcarea a fost chiar sub balcon, într-o mică piațetă adiacenta
clădirii.
Seara am ieșit să mâncăm, dar am avut o surpriză neplăcută: nu am
găsit loc la terasele, restaurantele la care am vrut să ne așezăm. Toate erau
rezervate. E adevarat, nu am ajuns pâna în centru, eram oarecum la periferia
acestui oras de cca 60.000 locuitori, dar nu ne așteptam la o astfel de "lovitură". În plus, ajunsesem într-o zonă cu mulți imigranți africani, care nu
păreau prea prietenoși. În cele din urmă, ne-am cumparat ceva mâncare de la
supermarket și am mâncat în sufrageria apartamentului închiriat, care era
open-space cu bucătaria (frigider, cuptor, etc.).
Spre ora 22 am avut și un mic incident. Niște “colegi” italieni din
hotel au fumat pe balcon și au arucat țigarile neglijent, chiar pe pervazul
balconului de dedesubt, unde se aflau ceva suporturi pentru flori, care aveau
vegetația uscata, de la arșita siciliană. Vegetația s-a aprins, si, cum stăteam
pe balcon, am auzit strigăte de jos, “il fuoco, il fuoco”! Focul era chiar sub
o camera de-a noastră, de la etajul I. Soția mea vitează a luat o sticlă cu apă și a
turnat de sus sa stingă vâlvătaia (eu am coborât la etajul I, să bat la ușa
incendiatorilor, însa plecaseră în oraș). În fine, cu câteva sticle de apă și o
soție intrepidă, am scăpat de prăpăd.
De lăudat este că cei care strigau “foc”, de jos, erau romi de-ai
noștri, cumva aciuați prin casele din vecinătate. O fetița romă de vreo 8-9 ani
chiar a alergat la un italian, să-l cheme să vadă ce se întâmplă, însa omul era
reticent și nu prea o lua în serios...
A doua zi dimineața proprietarul ne-a mulțumit pentru stingerea micului
incendiu (nu știu cum, dar aflase toata tărășenia)!
Ziua 4, Agrigento (Valle dei
Templi) - Scalla dei Turchi – Caltabelotta – Castellamare del Golfo (167 km)
Vineri – 18 august 2023
Traseul zilei 4 în gGoogle Maps - https://goo.gl/maps/k4LLiuydR8VeyPqx5
Am venit în Agrigento pentru a vedea Valea
Templelor, una dintre cele mai importante atracții turistice din
Sicilia (pentru cei interesați, cât de cât, de istorie). Dimineața am părăsit
Esseneto Rooms, dupa micul dejun și mulțumirile proprietarului, pentru stingerea
micului incendiu, din seara anterioară. Ne îndreptam spre următoarea cazare
Castellamare del Golfo, unde aveam cazare două nopți.
Am condus 2-4 km până la intrarea în situl arheologic, cel mai întins
din Europa, cca 1300 hectare, de unde am cumpărat bilete de intrare - 13
euro/persoană. Aici se află o fostă colonie grecească, parte din Magna Graecia,
în secolul al VI-lea î.H. și care a fost una dintre cele mai înfloritoare
așezari întemeiate de greci, în antichitate.
În prezent, se remarcă, în principal, prin vestigiile a șapte temple,
dintre care cele mai bine pastrate sunt cele ale Concordei și Junonei (sau
Herei).
Templul Concordiei este al doilea cel mai bine conservat templu doric
din lume, după Parthenon-ul din Atena. Are 6 coloane pe lătime (20 m) și 13 coloane pe lungime (42
m), înalte de 7 m.
Partenonul are 8 coloane pe lătime (30m ) și
17 pe lungime (70 m), de 10 m înălțime.
Deși era ora 9,30, era o căldură teribilă! Am mers câțiva km, dus
întors, printre vestigiile arheologice, văzând și Templul Herei (sau al
Junonei), necropole creștine, grădina drepților (cu mici panouri ce aminteau de
oamenii căzuți pentru justiție - de ex. judecătorul Falcone) și o mica rezervație
de capre
girgentane, cu coarne răsucite.
Toropiți de căldura infernală, nu am mers și la celelalte temple,
amplasate la o distanță considerabilă. Ne-am “mulțumit” cu cele două temple
importante, al Concordiei, în primul rând, și al Herei (Junonei), în al doilea
rând. Ambele, prin grandoare și durabilitate, sunt mărturii incontestabile ale
extraordinarii civilizații anrice grecești. Templul Concordiei mi-a
adus aminte de alt templu din sudul Italiei, de la Paestum. Zilele următoare,
vom fi văzut, de asemenea, un alt templu asemănator, cel de la Segesta.
Dupul turul istoric, am condus 20 km , până la “Scara Turcilor”
(Scala dei Turchi), o faleză stâncoasa litorală, alcătuită din marnă
albă. Denumirea îi provine de la incursiunile piraterești ale sarazinilor, care, în Evul
Mediu, se aciuiau în zonă. Am lăsat
mașina într-o parcare
particulară. Aceasta avea și serviciul de a te transporta (pt. 2 euro
dus-întors), cu un tuk-tuk,
pâna la plaja unde se afla Scara Turcaleților. Am luat, deci și tuk-tukul,
alegere inspirată, fiindcă parcarea era situată undeva, mai sus, ca altitudine,
deci la întors ne-ar fi pus la grea încercare condiția fizică.
“Depuși” pe plajă de tuk-tuk, am mers un
sfert de oră pe o plaja animată, ca să ne apropiem cât de cât de “Scară” (un
obiectiv turistic supraevaluat, în opinia mea). Ne-am făcut pozele de rigoare
cu stânca lăptoasă pe fundal, apoi am luat tuk-tukul înapoi spre parcare, de
unde am plecat spre”:
Caltabellotta
– văzusem pe internet poze cu această localitate de 3600 locuitori, situată la 960 m altitudine, și mi s-a părut
că merita un ocol de circa 50 km, în drumul nostrum spre Castellamare del
Golfo. Este situată pe un versant abrupt al Munților Sicari și este dominată de o stâncă masivă, ce mi-a
adus aminte de orășelele turcești din Cappadocia, Uchisar
sau Ortahisar.
Drumul în sine până în
Caltabellotta, este extrem de pitoresc, mediu virajat și cu dealuri împânzite cu
livezi de măslini.
Este o localitate oarecum izolată,
cu vederi panoramice asupra întregii zone înconjurătoare. Ar fi putut fi (sau o
fi?!) o bună ascunzătoare pentru mafioți. Nu se poate apropia nicio mașină fără
să fie observată de la mare distanță! Introdusesem pe GPS un loc de unde se
vedea foarte bine întregul peisaj și anumele “Ruinele
bisericii San Benedetto”, undeva în extremitatea vestică a localității.
Semnalul internet în zonă era destul de slab, asa că Google Maps a luat-o
razna și ne-a introdus prin străduțele extrem de înguste, cu pante accentuate
și sensuri unice, unde am crezut, ca șofer, că nu mai ies la liman, cu ditamai
Fordul închiriat. Am ieșit, cumva la lumina și am nimerit la locul panoramic,
de unde ni s-a deschis perspectiva minunată a Caltabellotei, în toată
splendoarea sa. Una bucată stâncă uriașă străjuia un sat sicilian, suspendat pe
o pantă aprigă. Merită să explorezi mai bine localitatea, unde se mai află un
turn (castel) normand,
mănăstiri catolice, necropole și ruine bizantine.
Mi s-a părut o asezare autentic siciliană, parcă încremenită în timp,
departe de lumea turistică dezlănțuită, din locurile celebre din Sicilia. Recomand să vizitați Caltabelotta!
Programul nostrum fiind destul de strict și împănat cu multe obiective , am plecat spre:
Este un orăsel de 15000 locuitori, aflat în zona cu multe plaje
cunoscute din nord-vestul Siciliei și planul era să ne relaxăm măcar o zi și cu "burta la soare".
Am avut rezervare la
Cocciu d’Amuri, o pensiune stilată, decorată rafinat, în care proprietarul,
domnul Gaspare, un profesionist în ale turismului, ne-a primit cordial. Reiau
ce am scris pe booking.com despre această cazare:
- comunincare promptă cu Gaspare,
proprietarul. El ne-a primit cu caldura si ne-a dat cele mai bune sfaturi
pentru vacanța noastra; un om deosebit care își tratează clienții cu respect, într-o manieră politicoasă si apropiată, în același timp.
- locatie deosebită, selectă,
amenajată profesionist, cu mult bun gust.
- băile au obiecte sanitare de
calitate si sunt decorate inspirat (fainață decorativă, vitralii, ceramică siciliană, toate colorate elegant);
- atentia pentru detalii la
amenajarea proprietatii;
- curatenie desavarsita, atat in
camere, cat si la baie.
- mic dejun din produse locale,
naturale (prajituri, cornuri, dulceata). Gaspare poate pregati si altceva, daca
doriti. Micul dejun se serveste pe terasa proprietatii, ce ofera privelisti
foarte bune asupra muntilor si mării;
- Gaspare ne-a oferit cu
generozitate un upgrade la camera si minibar gratuit;
- aer conditionat;
- parcare langa proprietate;
- Gaspare este legat si de
comunitatea romana din zona, deci, daca aveti nevoie de ajutor, va poate pune
in legatura cu persoanele potrivite.
- pe terasa exista un jacuzzi.
Singurul inconvenient a fost
distanța de 2 km până în centrul localității. Ajunși la cazare pe la 16, am zis
să mergem și la plajă în oraș. Am ales plaja Petrolo, gratuită,
situată în apropiere de centru. Nu a
fost o alegere potrivită: la intrarea în mare erau bolovani mărișori,
alunecoși, acoperiți cu alge și erau multe gunoaie pe plajă. Am stat vreo oră,
ne-am bălăcit un pic, apoi am luat la pas centrul turistic. Este un orășel, cum
sa zic, “drăguț” ca să fiu politicos, dar nu ceva de neevitat. Nu are ceva
special, care să-l deosebească de alte orașe italiene sicilien. Ne-am plimbat
pe strada central Corso Garibaldi, am mâncat la Trattoria “La Maida”, daca am
reținut bine, și ne-am întors la camerele noastre stilate de la Cocciu d’Amuri.
Aici era și un jacuzzi pe terasă de la
etaj, dar, din păcate, la acel moment, am uitat să-l folosim!!!
Ziua 5 Castellammare del Golfo –
San Vito lo Capo – Reserva dello Zingaro – Castellammare del Golfo
Sâmbătă, 19 iulie, 2023
Traseul în Google Maps (112 km) - https://goo.gl/maps/LbgC3F3aEJ1ckthbA
Micul dejun l-am luat pe terasa
elegantă de la Cocciu d’ Amore, serviți de proprietarul Gaspare, care ne-a copt
ceva prăjituri de casă.
Ziua urma să fie dedicate plajei. Am plecat spre San
Vito lo Capo, mica localitate din NV Siciliei, renumită pentru plaja
întinsa și pitorească. După cca 40 km și o oră de condus am ajuns la parcarea Sugameli. Ne-am luat
calabalâcul în rucsacuri și în maxim 10 minute ne-am instalat pe nisipul
fierbine. Pe drum am mai făcut ceva “afaceri” cu un nene marocan, de la care am
luat una bucată de cearșaf (la 20 de Euro, cred că nu făcea mai mult de 5), una
bucată umbrelă de plajă combinată cu una bucată pălarie de plajă (tip pescar)
la 15 euro, la ofertă.
Plaja de la San Vito lo Capo este cu nisip fin, alb (lucru destul de rar
în Sicilia), are intrarea în apă lină și apa limpede, cu nuanțe turcoaz. Are 3
km lungime și este străjuită de fotogenicul Munte Monaco (cca 900 m înălțime).
Toate acestea îi dau un aspect exotic și atrag turiștii din Sicilia, italieni
sau de aiurea.
San Vito lo Capo
Plaja are multe sectoare private, amenajate cu
umbrele și șezlonguri (cam 30 Euro pe zi, perechea de șezlonguri și o umbrelă,
de închiriat). Sunt și sectoare “la liber”, unde poți sta pe cearșaf, cu
umbrela proprie. Cum nu stăteam toata ziua, noi am ales varianta pe plaja
publică.
Cred că am stat două-trei ore aici, ne-am bălăcit în apa limpede,
întinși pe cearșaful cu arome marocane. Recomand San Vito lo Capo pentru cei
care iubesc leneveala la plajă!
Deși mai erau și alte obiective
de vizitat în zonă (o Grotă Albastră sau plaja din Golful Macari), pe la ora 12
am plecat spre:
Aceasta este o mica rezervație
natural litorala, de 7 km lungime, aflată între Scopello Și San Vito lo Capo. Este prima rezervație naturală din
Sicilia și a fost înființată în 1981. În
acea perioadă exista intenția sa se construiască o șosea litorală, care să lege
cele două localități. Ecologiștii și-au făcut meseria, au organizat marșuri de
protest și, în cele din urmă, zona a fost protejată.
Accesul se face prin două locuri: intrarea nordică, dinspre San Vito
lo Capo și intrarea sudică, dinspre
Scopello. Există trei poteci littorale: cea dinspre mare, de 7km lungime, cea
de altitudine medie, de 8,5 km, și cea înaltă, de 17 km. Majoritatea turiștilor
aleg prima variantă. Intrarea este cu plată, la un chioșc, unde rangerii
rezervației dau biletele cu 5 euro/persoană. Zona este protejată pentru specii
endemic de flora și fauna, pentru grote (ex. Grotta dell’Uzzo) cu vestigii
preistorice și pentru plajele atrăgătoare, cu pereți verticali (nu toate) și
ape cristaline turcoaz. Sunt 7 plaje, de la
sud către nord: Cala Capreria, Cala del Varo, Cala Della Disa, Cala
Berretta, Cala Marinella, Cala del’Uzzo, Calla Tonarella dell’Uzzo.
Drumul de 12 km lungime, de la San Vito lo Capo pâna la rezervație l-am parcurs
printr-un peisaj semi-apocaliptic, aproape toți versanții de lângă drum fiind
cu vegetația arsă, fiind probabil mistuiți de foc, în trecutul apropiat.
Am parcat mașina pe marginea drumului, la cca 1 km distanță de intrare,
deoarece era foaarte aglomerat.
De menționat că pe plaje nu este nimic amenajat, că nu exista magazine,
baruri, toalete! etc, iar pantofii de
plajă sunt obligatorii. Noi am uitat să ne cumpărăm apa la intrarea în
rezervație și a trebuit să mă “sacrific”, sa mă întorc să cumpăr apă, cale de 4
km, dus-întors, de mă dăduse familionu’ dispărut, findcă nici nu luasem
telefonul cu mine.
Prin căldura aprigă de august
sicilian, ne-am pus pe mărșaluit spre plajele de la intrarea nordică, cu un
popas de cafea, sucuri și ceva mâncare la singura rulotă de aprovizionare din
zonă, unde vindea un român.
Aici am făcut o greșeală de planificare: citisem pe net ca cea mai
fumoasă plaja ar fi Cala Marinella (ceea ce era fals, chestia cu frumosul este foarte relativă), deci am încercat să
ajungem la această plajă. Poteca litorală nu este chiar linear-orizontală, mai
urci, mai cobori, pe un traseu frumos, cu priveliști deosebite, însă arșița
amiezii ne-a cam topit avântul turistic și cred că am mers mai mult de o oră
(includem și kilometrul de la parcare la intrare). Am ajuns, cu chiu, cu vai,
la Cala Marinella ( a treia de la intrrarea nordică), unde am constat că plaja
nu este , de fapt o plajă, ci un golf cu stânci abrupte. Nu prea aveai nici
unde să pui prosopul și trebuia să fii David Popovici ca sa te avânți de pe
stânci prin apele tireniene. Deci, studiați bine terenul când va avântați pe
poteci necunoscute, nu faceți ca mine!
Ne-am întors la a doua plajă, la Cala dell’Uzzo, unde era o plajă mai
micuță cu ceva nisip, dar amestecat cu pietricele, unde am ne-am mai răcorit în
apele cristaline, pe cearșaful marocan. De fapt s-a relaxat, restul familiei,
deoarece eu am plecat după apă, ceea ce a durat circa o oră. De remarcat că pe
potecile roșiatice ale rezervației am mai văzut
mici muzee locale(probabil aici să fie toalete), plante exotice, și chiar
un loc de picnic cu o cișmea cu apă nepotabilă.
Recomand o plimbare în Riserva Orientata dello Zingaro într-o luna mai
puțin călduroasă. Dacă se intră dinspre nord, merita sa va opriți chiar la
prima plajă - Calla Tonarella dell’Uzzo,
foarte pitorească; dacă mai aveți chef și energie puteți să mai mergeți apoi și
la celelalte plaje.
În total cred că am stat 4-5 ore aici, cu tot cu drumul parcare-plaja și
retur (pe care îl estimez la 2 ore, cel puțin). Extenuați de arșiță și de
efortul traseului pe potecile roșiatice ale rezervației, ne-am întors la mașină
și am condus spre cazarea noastră stilată, de la Cocciu d’Amore, din
Castellammare del Golfo, unde ne-am prăbușit, la propriu, în baldachinul
primitor din camera stilată, de la Cocciu d’Amori. Seara, partea mai tânără a familiei a ieșit, la restaurant, de unde a
adus pizza, bere și dulciuri, pentru cei mai vârstnici, rămași la hotel.
Ziua 6 Castellammare del Golfo - Segesta – Cefalu -
Palermo
Duminică,
20 august 2023
Traseul
in Google Maps (237 km) - https://goo.gl/maps/CkGs9Ue2hN6mAQ7i9
După cele două zile petrecute în zona Castellammare del Golfo, cu cazare recomandabilă la Cocciu d’Amori, am plecat spre Palermo, unde aveam ultimele două zile de cazare. Traseul a cuprins mai întâi:
Templul Grecesc Antic de
la Segesta
Segesta a fost o cetate întemeiată de elimi, una din cele
trei populații autohtone siciliene, alături de sicani și de seculi, pe care
grecii și fenicieni i-au deja găsit aici, începând de prin secolul al VII-lea
î.H. Elimii s-au aliat, la un moment, în sec V î.H., dat cu Cartagina și Atena,
împotriva cetății învecinate Selinunte, apoi, în sec. III î.H., în timpul primului război punic, s-au aliat
cu romanii împotriva cartaginezilor. Treptat
cetatea elimă a decăzut, pâna la dispariția aproape totală, din Evul Mediu.
Templul de la
Segesta a fost construiti de elimi, probabil cu tehnologie și meșteri greci,
cel mai probabil în perioada când au fost aliați cu Atena. Se pare că nu a fost
niciodată terminat. Cu toate acestea este unul dintre cele mai bine păstrate
temple dorice din Sicilia. Și poziția lui îl pun în valoare - este situat,
oarecum izolat, într-o zonă de coline, cu depresiuni și perspective panoramice
largi. Site-ul arheologic conține și un teatru antic, de circa patru mii de
locuri, construit prin sec. II î.H. La acesta se ajunge cu un autobuz ce
circula din jumătate în jumătate de oră, pe o pantă destul de accentuat (se
plătește ceva în plus, față de biletul doar pentru templu).
Noi am prins primul
autobuz de ora 9, am vizitat templul în jumătate de oră, apoi am luat autobuzul
înapoi și am văzut templul antic. Toata zona era devastată de incendiile de
vegetație, toate dealurile fiind negre și pline de cenușă. Ceva mai mic decât
templul Concordiei, de la Agrigento, templul de la Segesta reușește să
impresioneze prin maiestuozitate și amplasare.
Am plecat apoi spre
Drumul pe autostrada ne-a condus pe lângă monumentul de la Capaci, ce
marcheaza locul unde judecătorul
Falcone a fost ucis de Mafie (mașina sa a fost aruncată în aer) în 1992.
De remarcat că, în mod ciudat, organizatorul asasinatului și cel care a apăsat pe telecomanda care a declanșat explozia, mafiotul Giovanni Brusca, din "familia" Corleone, autorul a 100-200 crime, în prezent este liber. Asasin la comanda, a fost condamnat inițial la închisoare pe viață, apoi a devenit “pentito” (adică colaborator al instituțiilor statului, mărturisind crimele comise si fiind martor pentru acuzațiile contra altor mafioți) și pedeapsa a fost redusă la 26 de ani; arestat în 1996, a fost eliberat în 2021.
Cefalù este un orăsel pitoresc, de 15000 locuitori, ce are
toate ingredientele turistice pentru a fi printre locurile obligatorii de
vizitat în Sicilia: are o plajă lungă cu nisip, are străzi înguste, clădiri
vechi, o
catedrală în stil
arabo-normand, inclusa în Patrimoniul Mondial U.N.E.S.C.O., și o stâncă
înaltă - Rocca di
Cefalù, înaltă de 268m.
Tot acest melanj atrage ca un magnet turiști, italieni și
străini, mai ales în lunile de vară. Ne-a fost foarte greu sa găsim parcare, abia am găsit una,
lângă plajă, la 1,6 km distanță de catedrala. Ne-am îndreptat apoi spre
centrul orașului, mergând paralel cu marea, prilej de fotografii cu Roca și Catedrala pe fundal. Ajunși la Dom (catedrală) pe la 13, am constat că e închis
și că deschide la 15. Tot răul spre bine, aveam timp să mâncăm ceva. Am ales la
întâmplare o tavernă din apropiere, Tinchite’, unde erau mulți
mușterii, deci posibil mâncare bună. Nu a fost extraordinar, dar rezonabil ca
preț-calitate. Întorși la dom, am avut surpriza neplăcută să constatăm că
mozaicurile bizantine, în frunte cu Hristos Pantocrator, din absida centrală, erau în renovare și nu puteau fi
zărite. Aceste mozaicuri sunt parte integrantă a stilului architectural
arabo-normand și rivalizează cu cele din Sfânta Sofia sau cu cele de la
basilica San Marco din Veneția.
Ne-am mai plimbat
pe strudețele drăgălașe cefaluniene, am mâncatgelato, am trecut prin portul
vechi, prevăzut cu o poartă (Porta Pescara), unde se fac poze cu plaja Porto
Vecchio, văzută printr-o arcadă. Ne-am retras apoi spre parcare, unde am plătit
și am lăsat băieților de la intrare, ca amintire, umbrela de plajă, cumpărată
în San Vito lo Capo.
După o oră de condus
am ajuns la cazarea din Palermo – un
apartament cu două camera în Palazzo
Galati, o clădire monumentală terminată în 1791. Apropo de condus, nu
mi s-a părut condusul prin Palermo mult diferit de cel prin București. Avantajele
la Palazzo Galati au fost poziția centrala, la 100 m de Teatro Massimo și
parcarea din interiorul “palatului”.
Dezavantajele au fost că baia nu era comună celor două camere, ci doar adiacentă unui dormitor, și starea
apartamentului, care, desi avea cam toate dotările necesare și funcționale,
acestea erau vechi și necesitau renovare. De asemenea, o parte din apartamentele
clădirii păreau nelocuite, ceea ce dădea locului un aer ușor lugubru. Proprietarul ne-a
așteptat pe Via Cavour și ne-a ajutat să parcăm. Strada Maqueda pe care se
intră în palat era, pe moment, pietonală si blocată cu blocuri de beton,
printre care puteai, totuși să te strecori, prin ușile enorme de lemn, în patio-ul
clădirii.
Alte amănute despre cazare din review-ul meu pe Booking/com:
A apreciat · - amplasare excelenta, in centrul orasului
Palermo
- parcare proprie contra cost (15 Euro/zi in august)
- apartament mare, cu toate utilitatile necesare
- pretul mai mic
- proprietarul ne-a aseptat si ne-a indrumat spre locul de
parcare
Nu a apreciat - o
singura baie adiacenta unei singure camere. Daca sunteti doua familii diferite,
o familie trebuie sa treaca prin camera celorlalti pentru a merge la baie,
- apartamentul in sine este nemodernizat (obiecte sanitare
vechi, bucataria de asemenea). Toate sunt functionale, insa necesita renovare.
- o camera nu are aer conditionat (doar ventilatoare care nu
fac fata caldurii)
Seara am ieșit la
plimbare prin exuberantul Palermo. Șiruri nesfârșite de oameni, de toate
națiile. se scurgeau pe străzile pietonale. Multe restaurante, street-food,
artiști stradali, clădiri medievale, biserici, centrul Quatro Canti, Palatul
Normanzilor de lângă parcul Vila Bonanno, cu palmieri înalți și papagali,
catedrala, aspectul delabrat al multor
locuințe, zgomotul străzii, toate amestecate formează un oraș viu și energic. Nu mi s-a părut excesiv de
murdar, ci doar în nota siciliană generală, cu mai puțină preocupare pentru
spațiul public, ca să fiu elegant.
Ziua 7 Palermo – Catedrala din Monreale - Palermo
Luni,
21 august 2023
Traseul in Google
Maps (21 km) - https://maps.app.goo.gl/3aopfDfwF8iFgyY98
În penultima zi am plecat, mai întâi, pe la 8,30, spre Monreale.
Am deschis ușile înalte, înguste și grele ale Palatului Galati, am scos mașina
în Via Maqueda și m-am strecurat printre blocurile din beton, care fac strada
pietonală în perioada estivală și într-un sfert de oră am ajuns în Parcheggio Torres, situat
în apropiere de Catedrala (Domul) din Monreale. Dacă se utilizeză autobuzele
pentru transport, sfaturi utile, cu poze se gasesc aici.
Catedrala din Monreale (Cattedrale di Santa Maria Nuova)
este reprezentativă pentru stilul Arabo-Normand și este în Patrimoniul
Mondial U.N.E.S.C.O., împreună cu catedrala din Cefalu și alte câteva obiective
de acest gen din Palermo (de ex. Capela palatină, catedrala și biserica
Martorana).
A fost ridicată la finele secolului al XII-lea, pe timpul
regelui William al II-lea, după
recucerirea Sicilei de la arabi, de către normanzi. Impresionează prin opulența
mozaicurilor bizantine, desfășurate pe o suprafață uriașă, de 6500 mp, minuțios
executate de meșteri venețieni și locali. Clarobscurul aurit, emis de
mozaicuri, sugerează misterul divin. Scene din Vechiul și Noul Testament
veghează vizitatorul copleșit de frumusețea nepământeană a mozaicurilor. În absida centrală, Hristos Pantocrator ne binecuvântează și are în mână versetul din Evanghelia dupa Ioan: “Eu
sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în
întuneric, ci va avea lumina vieţii”. Îngeri mozaicați, Maica Domnului pe
Tronul Ceresc, cei 12 Apostoli, coloane cu capiteluri corintiene, pardoseala
din marmură, toate întregesc ansamblul opulent.
Adiacent
catedralei, se află o mănăstire ce se remarcă printr-un claustru (un fel de
spațiu interior deschis, neacoperit, într-o mănastire, mărginit de coridoare, cu arcade, loc de meditație și plimbare pentru călugări).
Acesta este prevăzut cu arce ogivale, și 216 coloane din marmură, spiralate,
decorate cu benzi de mozaicuri aurite, sculpturi cu scene biblice și un
lavatorium (fântâna utilizată pe vremuri, de către călugări, și pentru igiena
mâinilor înainte de mese).
Biletul de intrare cuprinde și vizita teraselor, de unde se
vede claustrul, apoi, în depărtare, Palermo și Marea Mediterană.
La ieșirea din
catedrala am luat o cafea și ceva de mâncare la o tavernă din apropiere,
apoi ne-am întors în parcarea Torres, de unde am plecat, înapoi, la Napoli, spre:
Am lăsat mașina într-o parcare publică de-a lungul
strii Giuseppe Pitre și am mers 5 minute pe jos pâna în Piața Capucinilor. Sub
Mănăstirea Capucinilor din Palermo se află o o rețea subterană de tunele, un
fel de cimitir-expoziție, unde sunt 8000
de corpuri și 1252 mumii. Locul are sloganul “l luogo dove i vivi incontrano i
morti” și corespunde cu starea de fapt.
Primul
îmbălsămat a fost călugărul capucin Silvestro
da Gubbio, în 1599, iar ultimul Giovanni Licata di Baucina, conte de Isnello,
in 1939. Inițial aici erau depuși doar călugării capucini. Ei erau mumificați
prin deshidratare naturală, apoi spălați cu oțet și îmbălsămați. Erau îmbrăcați
cu tunicile specific, strânse cu frânghii ce arată penitența.
Mai târziu,
procedeul a devenit de bon-ton prin lumea bună palermitană, iar familiile
bogate au început să cotizeze la capucini pentru a-și "păstra" rudele decedate în
acest loc și în acest mod. Se plătea taxă pentru expunerea permanentă, iar,
daca plata înceta, biata mumie era luata din perete și mutată la întuneric,
pâna când rudele veneau iar cu banii. Decedații erau îmbrăcăți în haine de gală, iar familiie aveau voie să vină periodic, să se roage, să stea lângă mumii și
chiar să le schimbe îmbrăcămintea. Mumiile sunt
expuse pe “categorii”: oameni, femei, copii, călugări și preoți, oamenii de
anumite profesii.
Corpurile, mai
bine sau mai rău mumificate, sunt expuse, majoritatea, agățate în pereți. Una
dintre cele mai cunoscute mumii este a unei fetițe, Rosalia Lombardo, decedată la doar doi ani, în
1920, din cauza unei pneumonii, declanșată de gripa spaniola. Este expusă
oarecum separat, seamănă cu o păpușa de porțelan și i se spune “Frumoasa
Adormită”.
Atracție morbidă,
atosferă lugubră, noroc cu numărul mare de vizitatori, care îti dădea o
oarecare siguranță, că vei ieși teafăr la suprafață, din sinistrele catacombe.
Este, oarecum, o profanare a trupurilor acestor oameni, expuse indecent,
curiozității noastre morbide. Mă mir că Biserica Catolică acceptă
această exhibare indecentă a celor trecuți în lumea de dincolo! Mulți
oameni (inclusiv noi, vizitatorii de față) au apetit pentru orori și catacombe
înfricoșătoare, dar genul acesta de obiectiv turistic este în contradicție cu
presupusa pace, pe care trebuie sa o aibă trupurile decedaților.
Apropo de capucini:
1 - cafeaua cu numele “cappuccino” a fost creată
de călugărul Marco d’ Aviano, în 1683, prin adăugarea de cremă de lapte, la o
cafea turcească, iar culoarea cafelei rezultată era asemănătoare cu cea a
tunicii Fraților Capucini;
2 - o
specie de maimuțe
din America de Sud și America Latină,
este, de asemenea, denumită capucini, datorită asemănării blănii animalelor cu
straiele Fraților Capucini;
3 - “frații” se supun jurămintelor de castitate, sărăcie și supunere, dar sunt mai activi prin fapte de caritate, spre deosebire de călugării "normali", care sunt mai contemplativi, mai aplecați spre recluziune, departe de lume; sunt patru ordine religioase catolice, orientate spre dimensiunea comunitară a religiei, de ajutorare a semenilor – franciscani, augustini, carmeliți și dominicani.
Ieșiți
la lumina, după experiența de groază (la propriu) din subteranele morbide, am
plecat cu mașina spre Palatul Normanzilor, dar nu am găsit niciun loc de
parcare în zonă, așa ca ne-am întors la “palatul Galati”, am lăsat bolidul în
curtea interioară, ne-am hodinit oleacă, apoi am luat-o la pas pe străzile
pietonale din centru.
Am trecut pe la:
- - intersecția “Quatro
Canti”. Aici sunt patru clădiri, situate simetric, față în față.
Fiecare casă are două etaje (plus parter). La fiecare nivel, pe fațadele
concave, există sculpturi: la parter sunt fântâni, la etajul unu sunt regii
spanioli ai Siciliei, iar la etajul al doilea sunt sfintele protectoare ale
cartierele din zonă. Stilul este baroc, a fost ridicat sub coordonarea
arhitectului Giului Lasso, între 1608-1620. Este punctul central al orașului,
unde converg axele pedestre (pe timpul verii, cel puțin) și unde este și zona
cea mai aglomerată (trăsuri cu cai, cu mirosul cabalin adiacent, vocali
artiști locali, amatori de fotografii etc.);
Aparține ansamblului architectural
Arabo-Normand, din zona Palermo, cum am mai scris, în Patrimniul UNESCO. Este
un melanj ecletic, alcătuit din elemente gotice (arcele ogivale, ce leagă
catedrala de Palatul
Episcopal), baroce (cupolele), arabe (inscripții pe coloanele interioare)
și gotice-catalane (elegantul portic de intrare, cu trei arce). Aici, printre
alte somități regale, este înmormântata Sfânta Rosalia, protectoarea orașului.
Într-un palat auster, vechi de 1000 de
ani se află o capodoperă a artei bizantine. În interiorul Palatului Normanzilor
se află Capela Palatină, unde sunt mozaicuri
extraordinare, cu culori extrem de vii, ce arată vizitatorului calea cea
dreaptă a credinței: Hristos Pantocrator ne binecuvântează, din absida
centrală, iar în jurul său sunt Maica Domnului, apostoli și sfinți, toți auriți
și magici, într-un decor cu scene biblice și din cruciade. Meșterii bizantini,
aduși de la Constantinopol, și-au atins apogeul artei lor în această capelă
formidabilă.
În prețul biletului a intrat și vizitarea
zidurilor vechi, feniciene, de la subsol, Grădinile Regale (un fel de miniparc,
cu palmieri și un ficus uriaș), expoziția "Punctum", a lui Omar
Hassam (artist contemporan iubitor de sporturi de contact, în consecință,
deseori lovește, furios pe viața de artist, cu mănușa de box pe diverse
suprafețe, rezultând artă pură!?), apartametele regelui Roger al II-lea (Ruggero),
tot cu mozaicuri, la fel de raffinate, însă fără motive religioase, ci cu
animale-lei, păuni, acvile, într-un decor African, cu palmieri.
Recomand călduros vizita Palatului,
in
ciuda prețului piperat.
Spre seară, la întoarcerea spre
cazare, am intrat, într-o vizită ghidată de juma’ de oră, și la Teatro Massimo, renumit teatru de operă,
renumit teatru de operă, al treilea ca mărime din Europa, după cele din Paris
(Palatul Garnier) și Viena, dat în folosință în 1897. Exteriorul este în stil neoclassic,
inspirat din teatrele grecești de la Agrigento. Înteriorul are 7 “etaje”, formă
de potcoavă și 1381 locuri. A fost închis în 1974 pentru renovare, însă
lucrările s-au extins pâna în 1997, din cauza corupției și luptelor interne
politice. Scena finală din filmul “Nașul”, partea a treia, a fost filmată aici.
Clădirea mi s-a părut interesantă, însa necesită noi lucrări de întreținere și
renovare .
Seara am mers în Parcul Garibaldi
(proiectat de arhitectul Basile, cel care a a proiectat și Teatro Massimo), unde se află
statuia lui Nicolae Bălcescu. Pe partea frontală a statuii se află inscripţia
“Nicola Balcescu, grande storico e patriota romeno, morto a Palermo, 29 apr.
1819 – 28 nov. 1852", iar în stânga “Busto
offerto dall’Accademia della Repubblica Popolare Romena, in occasione dello
anniversario dell’unità dei Principati Romeni e delle celebrazioni dell’unità
d’Italia – anno 1961”. În parc se află și alte statui ale unor revoluționari italieni,
plus un ficus uriaș de 30 m înălțime, circumferința trunchiului de 21 m, iar a
coroanei de 50 m.
În apropiere, pe Via Butera, la 400 m distanță, se află fostul hotel Alla
Trincaria, undele marele
nostru istoric, a murit, de tuberculoză, în 1852.
Ne-am mai plimbat pe lânga bărcile și
iahturile din portul turistic și am observat pictura
murală a judecătorilor asasinați de mafie în 1992, Falcone și Borselino, realizată pe o fațadă a
Institutului Nautic.
La lăsarea întunericului, cu rezervare anterioară pe internet, am
intrat la micul restaurant “Sapori
Perduti”, unde ne-am răsfățat cu vită siciliană (scottona, vițelușa de 18-24 de luni),
înghețată artizanală și cannolo. Servirea a
fost impecabilă, preparatele gustoase, prețul mai măricel decât în alte locuri,
însa meritat.
Ziua 8 Palermo – Catania
Marți, 22 august 2023
Traseul in Google Maps (210 km) - https://maps.app.goo.gl/obXi9FLVnwsiTxgCA
A venit și ziua plecării spre casă.
Visul sicilian s-a terminat cu plecarea de la cazarea Palazzo Galati, din
Palermo, pe la 7,30, spre aeroportul din Catania. Am mai oprit pe drum la o
benzinărie, să facem plinul și să bem o cafea, apoi pe la 10,30 am predat mașina (fără incidente,
nu o lovisem deloc, aveam și asigurare full) și am plecat spre casă la
13,30, după câteva cumpărături de suveniruri în aeroport.
Per total o experiență turistică “cu de toate”: drumeție pe Etna, multă
istorie – temple grecești (Agrigento, Segesta), orașe medievale (Taormina,
Siracuza, Cefalu)), arhitectură barocă (Noto), normandă-arabă (Palermo, Cefalu,
Monreale), plajă (San Vito lo Capo, Riseva dello Zingaro), mici localități
tipice sicilienne (Caltabellotta), cazări interesante (Cocciu d’ Amori din
Castellammare del Golfo, Palazzo Galati din Palermo, Villa delle Vacanze din
Fiumefreddo di Sicilia), canioane (Gole del’ Alcantara).
Taormina - teatrul antic |
Taormina |
Pisicile de la Villa delle Vacanze |
De la Vila Vacanțelor, in departare, se zăresc Taormina și Castelmona |
Taormina |
Taormina - Biserica Sfânta Ecaterina |
Taormina |
Taormina - Osteria San Nicolo |
Vulcanul Etna |
Bombă vulcanică (fragment de lava consolidată, cu aspect fusiform |
Etna - Valle del Bove |
Micul explorator descoperă zăpadă subsub cenușa vulcanică |
Tunel de lavă |
Drumul spre Refugiul Sapienza este acoperit cu cenușă vulcanică |
Cheile Alcantara |
Coloane de bazalt |
Curtea de la Vila Vacanțelor din Fiumefreddo di Sicilia |
Siracusa |
Gole del Alcantara |
Siracusa |
Noto |
Agrigento |
Scara Turcilor - Scala dei Turchi |
Caltabelotta |
San Vito lo Capo |
Riserva Naturale Orientata dello Zingaro |
Segesta |
Cefalu |
Riserva Naturale Orientata dello Zingaro |
Cazare Castelmare del Golfo - Cocciu d' Amuri |
Segesta |
Cefalu |
Palermo |
Teatro Massimo |
Quatro Canti |
Palazzo dei Normanni |
Curtea interioara de la cazarea din Palermo - Palazzo Gati |
Palazzo dei Normanni - Capella Palatina |
Giardini Reali aperti ai visitatori di Palazzo dei Normanni |
Palermo - Teatro Massimo |
Ciudatul Monumento ai Caduti nella Lotta contro la Mafia |
Bustul lui Bălcescu din Parcul Garibaldi |
Catedrala din Monreale |
Cripta Capucinilor - Palermo |
Palermo |
Capella Palatina - Palatul Normanzilor - Palermo |
Capaci - locul unde a fost asasinat Giovanni Falconi |