Barcelona în 5 zile. Prima zi - itinerariu modernist

       Am plecat spre Barcelona în 13 aprilie 2012, într-o vineri şi, contrar superstiţiilor, totul a decurs foarte bine în ziua respectivă. După o trezire extramatinală, pe la 3,20 şi o deplasare cu maşina de circa 2 ore, pâna la Otopeni, am decolat la ora stabilită, adică 8 (iată că şi low-costurile, adică Blue-Air, mai respectă programul, cel puţin uneori :)!).     

     După un zbor cu ceva turbulenţe minore, am aterizat pe la 10,30, ora locală, pe aeroporul El Prat. Nu am avut bagaj de cală aşa că am ieşit repede din terminalul T2A şi am mers spre T2B, spre pasarela ce leagă aeroportul de staţia de cale ferată. Dacă se aterizează la terminalul T1, trebuie să luaţi autobuzul pentru transfer la T2.

       Sunt mai multe opţiuni (autobuz-Aerobus 5,30 Euro, tren, taxi-cam 30 Euro) de ajunge în Barcelona, din aeroport iar noi am ales să mergem cu trenul, adică varianta cea mai ieftină. Am cumpărat din gară, de la ghişeu patru cartele T10, la 9,25 Euro fiecare, de 10 călătorii fiecare, care au valabilitate atât în Barcelona, cât şi de la aeroport în oraş – cca 12 Km, la metrou şi pe autobuz. Aceste tichete T10 pot fi utilizate de mai multe persoane şi trebuie validate la fiecare urcare într-un mijloc de transport. Dacă luaţi bilet simplu de tren aeroport-Barcelona este mai scump – 3,6 Euro, dacă am reţinut bine.

     Atenţie, e ceva de mers din terminal până la gară şi câteva scări! Trenul în sine este, de fapt, un metrou de suprafaţă şi pleacă cam din jumătate în jumătate de oră. Staţiile pe această linie sunt Clot, Passeig de Gracia,  Barcelona Sants, Bellvitge Prat Llobregat, Aeroport.  Din Sants şi Gracia aveţi legături cu metroul.

Mai multe informaţii despre transfer aeroport-Barcelona aici :

http://www.barcelona-tourist-guide.com/en/airport/barcelona-airport-transport.html

Trebuie spus că acest site oferă cea mai bogată şi utilă informaţie pentru un viitor călător la Barcelona.

   După ce am coborât la staţia Passeig de Gracia şi am luat metroul L4, pâna la Barcelonetta, am sosit la hotel,  de fapt un hostel-Ciudadela, ales pe criteriul raportului poziţie centrală-preţ, situat lânga gara Estació de França, în cartierul Born. Am plătit 67 Euro/noapte pentru o camera cvadruplă şi baie proprie iar condiţiile au fost mulţumitoare, excepţie făcând zgomotul cam mare de pe strada principală.

După amiaza am plecat per pedes, cu un entuziasm avizat :), să descoperim famecul deloc discret al Barcelonei.

Traseul aproximativ din prima zi in Google maps:

harta în google maps

Itinerariul din prima zi

Am pornit de pe Passeig de la Born, strada ce urma să o străbatem în fiecare din zilele următoare, am trecut pe lânga Santa Maria del Mar, pe Carrer de l’ Argenteria, apoi pe Via Laietana, de pe care ne-am abătut spre Palau de la Musica Catalana, unde ne-am oprit să-i vedem exteriorul şi să cumpărăm bilete la un concert; am găsit chiar pentru ziua următoare, la ora 19 si am platit 12 Euro/adult şi 9 Euro/copil, un spectacol din seria “Tardes al palau”, probabil nu de o anvergură deosebită, dar care ne asigura accesul în sala de spectacol, la aproximativ acelaşi preţ cu turul palatului, fără spectacol. După ce am admirat palatul muzicii pe dinafară, ne-am abătut pe Carrer del Casp, 48, pentru  a vedea:

   Casa Calvet

Timp de vizitare – 10 minute.

Casa Calvet

     Este una din primele lucrări ale lui Gaudi şi a fost construită între 1898-1900, la comanda lui Pere Calvet, magnat al textilelor pe vreme aceea. Este clădirea gaudiană cea mai conformistă, oarecum lipsită de originalitatea lucrărilor următoare. Totuşi, câteva elemente lasa să se întrevadă evoluţia sa ulterioară: balcoanele curbate, din fier forjat, ca şi la Casa Batllo, sau faţada din piatră, asemănătoare casei Mila. Deşi nu cea mai reprezentativa creaţie a lui Gaudi, Casa Calvet a câştigat premiul pentru arhitectură al oraşului Barcelona, în anul 1900, de altfel, singura distincţie oficială primită, antum, de maestrul catalan. Casa nu se vizitează dar la parter există un restaurant şi puteţi face o rezervare, dacă bugetul vă permite, bineînţeles :)! Informaţii aici:

http://www.casacalvet.es/ 

Casa Amatller

   Ne-am continuat periplul pe Passeig de Gràcia, bulevardul central din cartierul Eixample („extindere” în catalană), construit după proiectul lui Ildefons Cerdà, în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi caracterizat prin reţea stradală rectangulară, adică străzile se întretaie în unghiuri drepte, bulevarde largi, grupuri de locuinţe de forma pătrată şi care  dau spre stradă în unghiuri de 45˚. Efortul de modernizare urbană barcelonez corespunde şi cu o perioadă de avânt naţionalist catalan, aşa zisă perioadă Renaixenca ( „Renaşterea”), un rol important avându-l arhitecţii modernişti catalani:  Lluís Domènech i Montaner – acesta  a dat semnalul de început al acestui curent artistic prin articolul „En busca d'una arquitectura nacional", publicat în 1878, apoi Puig i Cadalfach şi, nu în ultimul rând, Antoni Gaudí a cărui originalitate este inclasificabilă şi nu poate fi strict inclus în modernism.  Un rol important în afirmarea Barcelonei pe plan arhitectural l-a avut şi expoziţia universala găzduită de oraş în 1888.
   Revenind la Passeig de Gracia: pe acest bulevard, aerisit şi de nevitat pentru iubitorii de arhitectură, sunt o serie de asemenea clădiri, reprezentative, cum ar fi: Manzana de la discòrdia (Casa Amatller de Josep Puig i Cadafalch, Casa Batlló de Antoni Gaudí, Casa Lleó Morera de Lluís Domènech i Montaner), Casa Antoni Rocamora de Josep Bassegoda i Amigó,  Casa Fuster de Josep Puig i Cadafalch, Casa Milà "La Pedrera" de Antoni Gaudí, Casa Pons i Pascual de Enric Sagnier  sau Casa Ramon Casas de Antoni Rovira i Rabassa, ca şi lampadarele cu bănci de Pere Falqués i Urpí.  

 Cases Rocamora (Passeig de Gràcia 6-14); Fraţii Bonaventura & Joaquim Basegoda, 1914

Stilul modernist catalan are ca principale caracteristice predominarea liniilor curbe în locul celor drepte, motivele vegetale, în special florale, decoraţiunile abundente, uneori chiar prea exagerate după opinia mea, culorile vii, folosirea ceramicii sparte – trencadis, inflenţele maure. Unii nu agrează acest stil arhitectonic considerându-l cam „chicios” (kitsch :)), însă fie că va va plăcea sau nu, aceste clădiri marchează istoria arhitecturii şi, măcar câteva dintre ele, merită văzute.

Dacă sunteţi foarte interesaţi de un asemenea subiect, exista şi un muzeu al modernismului:

http://mmcat.cat/site/

Bilete mai ieftine:

http://bit.ly/KcgZsP

şi  o rută a modernismului cu 115 obiective (cumpăraţi de la oficiile de turism o carte şi o hartă ce vă asigură reduceri la intrări):

http://www.rutadelmodernisme.com/default.aspx?idioma=en&contenido=body_queeslarutaen.htm

Fotografii cu mai toate obiectivele moderniste:

http://www.pbase.com/joseantonio/ruta_del_modernisme

Şi un blog de acelaşi profil:

http://modernistespuntcom.blogspot.com/2010/02/antiga-casa-figueras.html

      Aşadar, dupa această scurtă incursiune în arhitectură, nu că aş fi mare cunoscător :),  dar inspirată din  ghidurile pe care le-am citit-consultat (iar pe unele chiar le-am cumpărat :)) înaintea plecării - Guide du Routard, Key Guide, National Geographic, DK, Frommer, Rick Steves, am revenit de la Casa Calvet, de pe Carrer de Casp, pe Passeig de Gracia, unde am remarcat  magazinele scumpe, de firmă şi eleganţa clădirilor -  Casa Pons i Pascual, Casa Malagrida, Casa Rocamora şi Manzana de la Discordia, blocul discordiei, despre care am scris mai sus. Aici se afla unul dintre obiectivele noastre din prima zi:

Casa Batlló :

Site: http://www.casabatllo.es/en/

Timp de vizitare – o oră.

Casa Batllo - piano nobile şi coloanele cu forme de oase umane

    Preţul biletului este piperat – 18,15 Euro pentru adult, 14,55 Euro pentru tineri şi studenţi, gratis pentru copii sub 7 ani dar am considerat că operele lui Gaudi trebuie onorate, nu numai pe exterior şi am intrat (aici mărturisesc ca pe Ingrid am declarat-o sub 7 ani, deşi are 8 ani). Audioghidul este inclus în preţul biletului.

     Aceasta casă a fost realizată la comanda industriaşului Josep Batlló, care dorea o locuinţă mai deosebită pentru familia sa. L-a angajat astfel pe Gaudi să renoveze o clădire preexistentă, cumpărată pe bulevardul la modă în acel timp – Eixample. Nici că se putea alege o persoană mai portivită decât Gaudi pentru a realiza ceva original! Clădirea a fost transformată radical şi, dintr-un bloc anost, a devenit o operă de artă! Nu exista linii sau unghiuri drepte, cu excepţia vechilor ferestre, faţada e acoperită cu trencadis, în culorile mov, verde, galben, la ferestrele sufrageriei, de la piano nobile, sunt coloane în foma de oase umane, balcoanele din fier forjat par fie măşti veneţiene, fie lilieci (simbol care îl regăsim şi în vârful Palatului Guell, ca simbol al regelui Jaume I), fie nişte ochi răuvoitori, tavanele sunt ondulate sau în spirală, arcele sunt parabolice, hornurile sunt colorate şi în formă de ciupercă, totul e şerpuit, ondulat, neregulat, sinuos. 

      Deoarece Gaudi nu a lăsat, mai deloc, materiale legate de simbolistica operelor sale, se spune că ar putea  fi o alegorie a luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul, partea de sus a faţadei fiind balaurul cu spinarea multicoloră şi solzoasă, străpunsă de suliţa reprezentată de crucea tridimensională a Sfântului Gheorghe, patronul Cataluniei. Alte interpretări sugerează că ar fi vorba de o creatură acvatică, suprarealistă, onirică, de inspiraţie marină,  apropo de albastrul (cu nuanţă gradată, pentru a asigura iluminatul uniform, mai închis jos şi mai deschis spre etajele superioare) pereţilor din curtea interioară. 

Casa Batllo - balcoanele în formă de măşti sau lilieci

   Alţii cred că e vorba de un carnaval – confeti pe faţadă şi o pălărie de arlechin (în locul balaurului) ce invocă exuberanţa vieţii iar alţii că e vorba chiar de submarinul căpitanului Nemo şi, într-adevăr, când stai în salonul principal şi priveşti spre strada principală - pe Passeig de Gracia, ai parcă o senzaţie stranie, enigmatică că nu aparţii lumii de jos.  Şi poate cuvântul enigmatic  sintetizează cel mai bine opera gaudiană.        

      Ar mai fi de spus că se poate închiria clădirea pentru diferite evenimente, că mai este denumită „Casa dels ossos” sau „Casa del drac” – casa dragonului, că la decorarea casei a participat un alt mare artist modernist, Josep Maria Jujol şi face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 2005. Şi dacă Casa Mila merită văzută mai degrabă pentru acoperiş, Casa Batlló este un ansamblu unitar, organic, atât în interior, cât şi în exterior, fiind, poate, după Sagrada Familia, cea mai reprezentativă clădire pentru Antoni Gaudi.

       Ne-am continuat plimbarea, făcând stânga imediat după Casa Batlló, pe carrer d’ Arago, unde, imediat în apropiere, se află altă clădire modernistă, din cărămidă roşie şi cu influenţe maure, „Editorial Montaner i Simon”, proiectată de Lluís Domènech i Montaner, pentru editura fratelui său, între 1880-1885. În prezent găzduieşte „Fundació Antoni Tàpies”, Tapies fiind considerat unul din marii artişti catalani contemporani iar pe clădire tronând o inextricabilă încrengătură de sârme ce ar reprezenta (e greu de descifrat arta modernă :)!) sculptura sa  „Núvol i cadira” – Nor şi scaun. 

 Editorial Montaner i Simon de Domenech i Montaner

Legat de Tapies, am mai văzut lângă Parcul Ciutadella, pe Passeig de Picasso, sculptura sau, în fine :), lucrarea sa “Omagiu lui Picasso”, la fel de greu de perceput artistic:

http://www.fundaciotapies.org/site/spip.php?rubrique1012

http://bit.ly/J2MXCd

În micul nostru periplu modernist am trecut şi pe la Farmacia Bolos (1902), reprezentativă pentru farmaciile moderniste, aflată la intersecţia Rambla de Catalunya-Carrer Valencia, apoi ne-am îndreptat hotărâţi :) spre alt punct de interes al acelei zile şi anume:

Casa Milà – La Pedrera („Cariera de piatră”)

Timp de vizitare – o oră.

Preţ bilet adult – 14 Euro

      Construcţia acestei case a fost antamată de familia Milà, alcătuită din Pere Milà i Camps (1874-1940) şi Roser Segimon i Artells (1870-1964). Doamna în cauza era văduva lui Josep Guardiola i Grau (1831-1901), mare bogătan, un “indiano”, adică unul ce făcuse avere pe seama afacerilor în coloniile spaniole din America, Puerto Rico şi Cuba, pierdute, de altfel, în 1898, în urma războiului americano-spaniol. Am dat şi datele biografice ca să vedem şi diferenţele consistente de vârstă dintre personaje. După moartea mult iubitului soţ :),  Roser devine moştenitoarea unei averi considerabile şi, în acest fel, o partidă de neratat pentru  numeroşii vânători de zestre iar, dintre numeroşii candidaţi,  câştigător va ieşi Pere Milà. Avocat şi om de afaceri, deci nici el un fitecine, dar cu aplecări spre o viaţă boemă, era un gen de dandy, căruia îi plăcea să epateze şi să trăiasca în lux, fiind unul dintre primii proprietari de automobile din Barcelona. În această privnţă chiar i-a cerut lui Gaudi să-i fie amenajat în clădire şi un loc de parcare, dorinţă împlinită cu succes.

     Contemporanii glumeau pe seama acestui mariaj spunând că  Pere Milà a fost, mai curând, interesat de puşculiţa (Guardiola) văduvei, deoarece în spaniolă Guardiola înseamnă puşculiţă, decât de văduva lui Guardiola (Puşculiţă). Şi iată că numele de Josep Guardiola era celebru încă de pe atunci :)!

     Proaspeţii însurăţei nu aveau un cuibuşor de nebunii aşa că trebuiau, neapărat, să facă ceva în acest sens ! Şi pe cine să angajeze ca să realizeze o casa trendy, în Eixample, decât pe omniprezentul Gaudi, se pare  la recomandarea lui Josep Batllo, ce fusese mulţumit de căsuţa sa!?

      Astfel, între 1906-1910, ia naştere altă capodoperă gaudiană, poate cea mai cunoscută, cu excepţia Sagradei; va fi ultima mare lucrare civilă înainte ca maestrul să se dedice total construcţiei bisericii. Aici ies în evidenţă, în exterior, liniile ondulate, de valuri, ale faţadei, balcoanele (fiecare altfel) din fier forjat, ca nişte alge atârnânde, realizate de acelaşi Josep Maria Jujol, ce-l vom mai reîntâlni şi la Parcul Guell şi culoarea crem, de plajă, a faţadei. Era ceva coadă la intrare şi cred că am aşteptat circa o jumătate de oră ca să intrăm. Se pot cumpăra bilete, la 15 Euro, anticipat de aici:

http://www.telentrada.com/Telentrada/en/Compra+on-line

      Piesa de rezistenţă a acestei clădiri este acoperişul! 

La Pedrera - Ioana pe acoperişul fierbinte

Hornurile au fost transformate în capete gigantice de războinici medievali cu căşti, în chip de gardieni înfricoşători a ceea ce trebuia să fie o statuie gigantică a Fecioarei Maria.  Gaudi avea de gând ca întregul ansamblu să fie, de fapt, un soclu pentru o astfel de statuie, ce urma sa fie una din multele mărturii de credinţă ale arhitectului. Proprietarii s-au opus ridicării acestei statui de teama tulburărilor din 1909, din “Săptămâna tragica”, când anarhiştii au distrus şi vandalizat mai toate bisericile şi însemnele religioase din oraş. De altfel, doamna Mila nu a fost deloc mulţumită de  casa ce i-a fost construită, spunând că seamănă cu o vizuină de şerpi.

     Se zice şi că soldaţii din filmul “Războiul stelelor” sunt inspiraţi de războinicii de pe acoperişul Casei Mila! Şi, apropo de filme, o scenă importantă din “Professione: reporter”, 1975, de Michelangelo Antonioni, a fost filmată aici. Iar cu aceşti războinici ne vom reîntâlni şi la Sagrada Familia, la Faţada Patimilor, a lui Subirach.

     Ca şi faţada, acoperişul este şi el ondulat, oferind perspective prielnice pentru amatorii de fotografii, spre Torre Agbar, Sagrada Familia sau Passeig de Gracia. Spre deosebire de Casa Batllo aici lipseşte ceramica, trencadisul, culoare bej-crem fiind prezentă, ca şi pe faţadă.. În podul clădirii se poate vizita “Espai Gaudi”, cu machete ale casei, un mic muzeu, cu schiţe şi obiecte din natură din care s-a inspirat maestrul. Şi aici sunt prezente arcele catenare, parabolice, ca şi la casa Batllo. La coborâre se mai vizitează un apartament mobilat ca la începutul secolului al XX-lea. Clădirea este  proprietatea băncii Caixa Catalunya şi şi face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1984.

La Pedrera e inclusă în Artickets – 30 Euro , tichet ce permite accesul şi la Centre de Cultura Contemporània de Barcelona – CCCB, Fundació Antoni Tàpies, Fundació Joan Miró, Museu Nacional d'Art de Catalunya- MNAC, Museu d'Art Contemporani de Barcelona – MACBA, Museu Picasso.

http://www.articketbcn.org/ca/

      Am continuat pe Avinguda Diagonal, la Palau del Baró de Quadras, realizată de  Josep Puig i Cadalfach, între 1904-1906, cu influenţe gotice la exterior  şi islamice la interior. 

Palau del Baró de Quadras, realizată de  Josep Puig i Cadalfach.

 

 Clădirea găzduieşte Casa Asia, o asociaţie de prietenie catalană-asiatică  şi se poate vizita gratis, în circa 30 minute:

http://www.casaasia.eu/casa_asia/donde_estamos

       Tot pe aceeaşi stradă am mai văzut pe exterior Casa Comalat, de Salvador Valeri i Pupurull  şi Casa Terrades-Casa de les Punxes, tot de Josep Puig i Cadalfach, cu turnuri ascuţite, de infuenţa gotică dar aflată în renovare

       Îmbuibaţi de atâta case şi vertijul architectonic modernist făcându-şi efectul :),  am luat metroul Linia 3, şapte staţii de la Diagonal, pâna în Piaţa Espanya, să vedem Font màgica de Montjuïc, o fântână mai deosebită, cu lumini şi muzică, realizată de Carles Buïgas, cu ocazia Expoziţiei Universale din 1929, în faţa Palatului Naţional ce găzduieşte azi M.N.A.C. 

 M.N.A.C. la apus.

 

Spectacolele au loc între octombrie şi aprilie, vinerea şi sâmbăta, de la 19 la 21 şi în perioada mai – octombrie, de joi până duminică, 21-23.  Ne-am încheiat seara în zonă, a fost şi un apus roşiatic peste MNAC, am mai mâncat pe la chioşcurile din zonă, ne-am mai pozat cu fântână şi fără fântână :),  am luat metroul pâna la staţia Liceu, apoi pe Carrer Ferran şi Carrer Princessa până la ho(s)tel.

Alte fotografii:

Passeig del Born

 Fossar de les Moreres, lângă Santa Maria del Mar. Catalanii au ziua naţională pe 11.09, când comemorează luptătorii pentru independenţă căzuţi în 1714.

Via Laietana

Palau de la Musica Catalana - busturi Palestrina, Bach, Beethoven

20. Palau de la Musica Catalana - sculptura lui Miquel Blay-La canción popular

Casa Batlo înainte de reconditionarea gaudiana (preluare Wikipedia)

Casa Batlo dupa Gaudi (preluare Wikipedia)

Casa Batllo - formele ondulate ale ferstrelor. Senzatia de căpitan Nemo, privind prin hubloul submarinului!

Casa Batllo - curtea din spate cu trencadis

 Casa Batllo - patio cu albastru mai inchis la etajele superioare

Arcele catenare

Casa Batllo - şemineele cu trencadis, dragonul si crucea gaudiana

Casa Batllo - crucea gaudiana tridimensionala

 Casa Batllo - dragonul si crucea gaudiana.

Casa Batllo - dragonul si crucea gaudiana

80. Casa Batllo - spinarea dragonului

 Casa Batllo - copiii si dragonul

Farmacia Bolos

La Pedrera

 La Pedrera - faţada ondulată

87. La Pedrera-balcon din fier forjat, ca nişte alge, de Joesp Maria Jujol

 La Pedrera - coada de la casa de bilete

La Pedrera - acoperiş

 La Pedrera - acoperiş

La Pedrera - acoperiş

 La Pedrera - Codruţ pe acoperişul fierbinte

92. La Pedrera - Ingrid pe acoperişul fierbinte

 La Pedrera - războinicii medievali

Casca corintica ce se pare că l-a inspirat pe Gaudi pt. războinicii de la Casa Mila (preluare Wikipedia)

 Los guerreros de la Sagrada Familia (preluare Wikipedia)

Soldat din Razboiul Stelelor inspirat din creatia lui Gaudi de la Casa Mila (preluare Wikipedia)

La început Casa Mila nu era apreciată şi era asemănată cu un garaj pt. dirijable (preluare Wikipedia)

Sagrada şi Ioana pe acoperişul de pe La Pedrera

Barcelona. Coafura rezistă! Codruţ şi Sagrada.

Sagrada soţia

Între Sagrada şi Torre Abgar

La Pedrera şi noi

 La Pedrera - panoramă spre Torre Agbar şi Sagrada.

 La Pedrera - acoperişul ondulat

 La Pedrera -  arcele parabolice din pod - Espai Gaudi

Casa Comalat (Diagonal, 442), de Salvador Valeri i Popurrull, 1909-1911

Palau del Baró de Quadras, realizată de  Josep Puig i Cadalfach

Palau del Baró de Quadras-holul de la intrare, realizată de  Josep Puig i Cadalfach

Casa Terrades de  Josep Puig i Cadalfach

Font Magica

 Font Magica

Avinguda de la Reina Maria Cristina, cu turnurile ventiene