Vacanţă la Roma, ziua a III-a, Galeria Borghese, Cupola Vaticanului şi Panteon

Miercuri, 13 iulie, 2011

Dimineaţa era rezervată pentru Borghese (galeria şi parcul) aşa că, după trezirea de la 7,20 şi micul dejun, am mers în Piaţa Cinquecento (aici este un fel de capăt de linie, se reperează foarte uşor locul de unde pornesc diferitele mijloace de transpot, staţiile lor fiind marcate cu numerele autobuzelor), de unde am luat autobuzul 910 care merge până în faţa galeriei. Era cam aglomerat, am dat din mână în mână biletele la validat, am mai întrebat „Come si arivva alla Galleria Borghese?” – eram pregătiţi de-acasă să-i şocam pe italieni cu italiana noastră de baltă, alături de utila „Quanto costa?”-, în fine cineva ne-a ajutat şi a apăsat pe butonul de coborâre (nu prea se respectă staţiile la autobuzele italiene, e un buton roşu daca vrei să cobori), în dreptul galeriei. Făcusem rezervare pe net (e un euro în plus/persoană faţă de preţul oficial, în total 2 adulţi şi 2 copii am dat 33 Euro, deci 11 Euro/adult şi 5,5 Euro/copil pt. că era şi o expoziţie) pentru ora 9. Trebuie să aveţi, cred, codul rezervării, eu aveam foaia tipărită de acasă. Am mai aşteptat un pic, am băut o cafea la restaurantul de la subsol şi am intrat exact la ora 9.
Galeria Borghese este rezultatul pasiunii pentru artă a lui Scipione Borgese (1577-1633), nepot de papă (iar pe vremea aia nepotismul papal era mai rău decât nepotismul din România de azi) şi posesor a numeroase funcţii în ierarhia ecleziastică catolică: bibliotecar, cardinal, „Penitenzieria Apostolica” – adică un fel de şef al tribunalului suprem catolic, ce putea acorda indulgenţe şi iertări de păcate. Profitând de funcţiille sale sale şi averea uriaşă acumulată Scipione a strâns crema artei din vremea sa, prin metode de multe ori neortodoxe (de exemplu a aranjat furtul „Coborârii de pe cruce” de Rafael, dintr-o capelă din Perugia, a confiscat toate picturile lui Cavalier D'Arpino, care nu-şi plătise dările către statul papal sau l-a iertat pe Caravaggio de condamnarea la moarte, după ce acesta comisese o crimă, în schimbul unor picturi). Astăzi nu prea mai ne interesează cum şi-a făcut Scipione colecţia şi putem să ne desfătăm cu opere lui Bernini (Scipione era patronul său) - Răpirea Proserpinei, Apollo şi Daphne, David, apoi Caravaggio – Băiat cu coş de fructe, David cu capul lui Goliat, Bachus bolnav, Madonna dei Palafrenieri, apoi Rafael (Coborârea de pe cruce, Doamnă cu licorn) sau Tizian (Amorul sacru şi amorul profan).

Galeria Borgese este muzeul ideal, adică este exact cât trebuie, ca mărime, ca sa nu te plictiseşti, nu este uriaş ca Luvrul sau Muzeele Vaticanului, operele sunt mai toate remarcabile, se poate vizita rapid, în maxim 2 ore (aceasta este limita oficială de timp de vizitare a muzeului, rezervările făcându-se din 2 în 2 ore începând cu ora 9, lunea este închis), are şi o mică grădină vizitabilă şi atrăgatoare. Fotografiatul este interzis şi toate bagajele trebuie lăsate la intrare dar Codruţ a făcut câteva poze cu mobilul.
Am ieşit din galeria Borgese pe la 10,30 şi am tăiat-o prin Parcul Vila Borgese,fostul domeniu situat deasupra terasei Pincio, cumpărat de Scipione pt. familia sa. Atât parcul, cât şi galeria Borgese au fost răscumpărate în 1902, de statul italian, de la moştenitorii familiei Borghese, aflaţi în dificultăţi financiare. Parcul este bine amenajat, cu spaţii largi, pline de verdeaţă, cu pini mediteraneeni şi umbră binefăcătoare pe căldurile toride din vară. Tot pe aici se află Grădina Zoologică, Muzeul Naţional de Artă Modernă, Muzeul naţional etrusc din Vila Giulia, fântâni, mici temple şi cred că, dacă staţi mai multe zile la Roma, merită să vă rezervaţi o zi numai pentru Parcul Borghese. Am uitat să scriu ca sunt şi distracţii pentru copii gen închirieri biciclete, seqway, cart cu pedale, tarabe cu îngheţate etc.
Noi doar l-am traversat în cca 30 minute şi am ajuns pe terasa Pincio, deasupra Pieţei Poporului, unde e o bună panoramă asupra Romei, loc bun de făcut poze. Am mâncat câteva sandwichuri (3,5 Euro unul) la o terasă apoi am coborât la Biserica Poporului şi am văzut picturile lui Caravaggio: “Conversione di San Paolo” şi “La Crocifissione di san Pietro”. Atenţie la programul biericii, dimineaţa e deschisă doar până la 12! Lângă biserică este şi un muzeu cu aparatele inventate de Leonardo da Vinci. Pe aici am găsit nişte asiatici ce vindeau Fanta la 330 ml la 1 Euro (ceea ce e un preţ bun pt. zonă turistică în Roma) şi am luat câteva doze.


Am luat metroul de la Flaminio, staţia fiind foarte aprioape de ieşirea nordică din Piazza del Popolo şi am mers până în în staţia Barberini, de unde am urcat spre biserica San Carlo alle Quattro Fontane (zisă şi San Carlino), realizată de Francesco Borromini şi pe care o ratasem ieri din cauza orarului său de vară, adică deschis doar 10-13, închis marţi.

Spre deosebire de celelate biserici italiene, nu are fresce pe cupolă ci complicate motive geometrice, domină culoarea alb şi o curte interioară ce aduce cu mănăstirile româneşti. Este deci simplă, mică şi frumoasă iar unii zic că e “an iconic masterpiece of Baroque architecture”.
Am intrat apoi şi la Palatul Barberini, la galeria naţională de artă antică (cam 5 Euro/persoană, copii gratuit) unde am văzut printre altele “Fornarina” lui Rafael şi lucrarea lui Carravagio “Giuditta e Oloferne”, mai rapid însă pentru că ne cam intoxicasem de atâta artă în ziua aceea :). Pe la 14 am ajuns pe jos la hotel şi am mai moţăit în cameră vreo 2 ore.
Nu urcasem pe cupola bazilicii San Pietro, aşa că am zis să recuperăm şi după amiaza am luat metroul, de la Termini, 6 staţii pâna la Ottaviano, am mers apoi pe jos pâna la bazilică unde am intrat la controalele de securitate după o coadă de 15 minute. Eu şi Codruţ am luat-o spre cupolă (prin dreapta intrării) iar fetele au rămas să ne aştepte în biserică. Coada a fost scurtă la cupolă, am luat liftul care costa 7 Euro de persoană (5 Euro pe jos) şi care te scuteşte de cca 200 de trepte din cele cca 500. Oricum spre vârf, culoarele se îngustează foarte mult, încep să se aplece, deci nu recomand persoanelor claustrofobice sau cu probleme fizice. Priveliştea de sus e spectaculoasă, se vede toata Roma, pâna la munţi şi nu-ţi pare rău că ai urcat; e ca-n Turnul Eiffel, un loc mic, strâmt, situate la înălţime, în care toată lumea se bucură că ajuns.
Am stat vreun sfert de oră pe cupolă, ne-am pozat, apoi am coborât în bazilică, ne-am mai învârtit un pic şi prin lăcaşul sfânt şi ne-am îndeptat spre Castel Sant’ Angelo, fostul mausoleum al lui Hadrian. Aici nu e prea mare lucru de văzut în interior, doar panorama asupra Tibrului şi podului Sant’Angelo merită remarcate. Preţul biletului este de 8,5 Euro/persoana, copii gratuit, închis lunea.
Am purces :) spre Piazza Rotonda pentru că nu văzusem Panteonul pe interior, am rămas impresionaţi de dimensiunile acestui fost templu transformat în biserică, dovadă că romanii construiau pentru viitorul îndepărtat, Panteonul fiind cea mai bine păstrată construcţie mare romană, cu acoperişul intact. Intrarea e gratuită şi aici se află mormintele lui Rafael şi al regelui unităţii Italiei, Victor Emmanuel al II-lea. Am luat-o pe jos pre Trevi, am dat, din întâmplare, şi de biserica Santa Maria Maddalena, am mai aruncat iar bani la Trevi şiam mai stat pe-aici până noaptea, când am plecat spre hotel unde ne-am oblojit:)picioarele rănite de atâta umblat.

Vacanţă la Roma, ziua, a II-a, Muzeele Vaticanului şi Quirinal

Luni, 11.07.2011

Aveam rezervare la Muzeele Vaticanului, făcută pe net (preţul obişnuit este de 15 Euro dar pentru biletele luate online este cu 4 Euro mai mare) pentru a evita o eventuală coadă. Am servit micul dejun şi pe la ora 8, am luat metroul de la Termini, şapte staţii, spre Cipro-Musei Vaticani. Am urmat traseul indicat de RON in ROME pe site-ul lui şi am ajund relativ repede, în cca 15 minute. La intrare erau trei tipuri de cozi: pentru cei care nu aveau rezervare şi trebuiau să cumpere acum bilete, pentru grupuri şi pentru cei cu rezervare pe net. Nu ştiu cât de mare era prima coadă dar am mai fost la Vatican şi în altă zi, după-amiaza, iar cozile erau simţitor mai reduse, aşa că, dacă nu aveţi rezervare mergeţi pe la orele 14-15.

Chestia la muzee este că, după ce ai terminat de vizitat tot şi vrei să intri şi la bazilică, că tot eşti pe acolo, trebuie să te întorci pe unde ai intrat, ceea ce înseamnă kilometri intregi parcurşi înapoi şi ocolit zidul Vaticanului, ceea ce înseamnă timp şi energie consumate inutil. Astfel, se poate folosi un shortcut, o scurtătură, adică pur şi simplu când ajungeţi la finalul vizitei la muzee, în Capela Sixtină, în loc să ieşiţi pe uşa din stânga (cu spatele la Judecata de Apoi, aflată pe peretele pe care aţi intrat în capela Sixtină), ieşiţi pe uşa din dreapta. De regulă uşa e păzită, însă nu foarte riguros, şi este accesibilă doar grupurilor cu ghid. Aveţi două variante: ori vă amestecaţi cu vreun grup, ori profitaţi de neatenţia paznicului (noi am pândit până cănd tipul a început să admonesteze pe cineva care făcea poze, ceea ce interzis în capelă, şi am tulit-o pe uşă prin tunelul evadării (a fost chiar palpitant, recomand celor amatori de senzaţii mai tăricele :). Dacă folosiţi această cale nu veţi mai vedea scara eliptică şi Pinacoteca la întoarcere aşa că trebuia vizitate la început.

Aşadar după ce intraţi vizitaţi mai întâi celebra scara eliptică a lui Giuseppe Momo,inaugurată in 1932 (după ce urcaţi cu cara rulantă vă întoarceţi la 180 grade şi mergeţi 20-30 m, apoi veţi ajunge în sala de suveniruri, unde se află şi această scară) şi Pinacoteca (după urcarea cu scara rulantă, faceţi dreapta 20 m, apoi iară dreapta).

Alt sfat ar fi să vă stabiliţi de la bun început câteva obiective clare, adică să consultaţi înainte o carte, un ghid, sau ceva pe internet, ca să ştiţi ce vreţi să vedeţi sau ce vă interesează (pictură, sculptură, antichităţi egiptene, etrusce, fresce etc.). Muzeele sunt foarte mari, cu inflaţie de artă, mai ales de sculpturi, deci ar fi bine să vă canalizaţi atenţia numai spre anumite opere.

Noi am parcurs muzeele în cca 2 ore dar cam pe fugă pentru că cei mici se cam plictisesc şi nu am vrut să-i chinuim artistic :)! Am sărit, de exemplu, pur şi simplu, peste muzeul etrusc! In cifre sunt 11 muzee, cu 5 galerii şi 1400 săli, cu peste 4 milioane vizitatori în 2008. In orice caz, muzeele nu trebuie ratate, merită văzute, imposibil să nu găsiţi ceva să nu vă placă!

După ce am urmat traseul prin muzee, am ajuns la Capela Sixtină, am stat ceva timp aici, am admirat pereţii şi plafonul lui Michelangelo, ne cam durea gâtul de la atâta sat cu capul pe spate :), apoi am căutat scurtătura spre bazilică; am reperat-o rapid, era păzită de un gardian, ne-am dat mai aproape şi cum a plecat tipul să admonesteze pe cineva care făcea poze, am tulit-o pe uşa salvatoare. Când ajungeţi la lumină o să daţi de coada spre cupolă, eventual vă puteţi ataşa de aceasta, nu mai este mult până la casa de bilete pentru cupolă.

Noi am intrat în Bazilica San Pietro şi ceea ce ne-a şocat au fost mai întâi dimensiunile: e fooooarte mare, uriaşă, enormă, monstruoasă. Ne-am mai obişnuit cu ea :), apoi am făcut un tur prin biserică, am văzut baldachinul şi tronul Sfântului Petru (ambele, de marele sculptor din sec. XVII, Bernini), am pus mâna pe piciorul statuiei Sfântului Petru ca să ne îndeplinească o dorinţă (o să joc la pariuri, e imposibil să nu câştig de-acum încolo :)) şi am ieşit în Piaţa Sfântul Petru. La plecare am ieşit printre coloanele din dreapta bazilicii (cum ieşi din ea) am mers cca 200 m şi am luat autobuzul hoţilor (nu am văzut niciunul), adică 64, din faţa unui tunel, spre Termini (am compostat-validat biletele şi precizez asta pentru că am mers de două ori fără bilete, fiindcă aparatele de validare a biletelor erau defecte).

La hotel ne-am mai luat ceva de mâncare, apă şi suc, ne-am odihnit, între 14-16 şi apoi am plecat spre colina Quirinal. Obiective vizitate pe traseu:

1. Piazza Republicca (aici e şi un McDonald’s) cu Fontana dei Naiadi.
2. Santa Maria degli Angeli e dei Martiri, pe locul Termelor lui Diocleţian, după un plan de Michelangelo, cu o mică curte interioară răcoroasă şi un meridian medieval pentru stabilirea orei exacte, cu statui de Igor Mitoraj.
3. Santa Maria della Vittoria pentru sculptura lui Bernini, "Extazul Sfintei Tereza" (cu un înger cam sadic ce o străpunge cu o suliţă pe sfântă iar unii zic că extazul ar mai degrabă fizic).
4. Santa Susana - biserica americanilor din Roma
5. Sant’Andrea al Quirinale de Bernini, pe care autorul însuşi o considera capodopera sa. Stilul este baroc, cu stucaturi de Antonio Raggio şi picturi de Baciccia. Aici se pot vizita lugrubele camere ale sfântului polonez iezuit Stanislaw Kostka, sculptat în marmură, pe patul de moarte ( a murit la 18 ani) de Pierre le Gros-tânărul. Nu prea era numeni în vizită prin camerele astea şi atmosfera e cam morbidă, de groază, bună de farse sinistre pentru prieteni :). Am încercat să intrăm şi la San Carlo de Borromini dar în iulie şi august nu are program după amiaza, ci numai dimineaţa între 10-13. O vom vizita zilele următoare.
6. Giardini dei Quirinale, o oază verde unde ne-am pozat (dar unde nu ne-am pozat noi?!:).
7. Ne-am întors spre Piazza Barberini cu Fontana dei Tritoni şi Fontana dei Api (ambele Bernini, e omniprezent tipul ăsta genial).
8. Cripta Capucinilor din Santa Maria della Concepzione, altă atracţie mai scary, unde se plăteşte 1 euro donaţie (obligatorie donaţia!); aici călugării s-au apucat de-au aranjat oaselor fraţilor lor capucini sub formă de cruci, altare etc. Fiindcă tot am donat :) am făcut câteva poze, deşi era interzis!
9. Ne-am întors înfulecând ceva la varice (adică pe drum), am trecut prin faţa palatului Barberini cu Galleria de l’arte antica (ers închis pt. că era luni, dar o să-l vedem şi pe-ăsta) şi am ajund în Piazza Quirinale, în faţa palatului cu acelaşi nume ce adăposteşte sediul preşedinţiei italiene şi cu statuile lui Castor şi Polux , doi cai frumoşi :), cabraţi şi un obelisc.
10. Am coborât spre Fontana di Trevi, unde am mâncat îngeţată pe treptele de la Biserica San Vicenzo, am mai aruncati bănuţi (cred că o să venim des la Roma, la câţi bani am aruncat în Trevi), am mai căscat gura ceva timp şi am pornit spre
11. Piazza Navona (pe drum am trecut pe la Columna lui Marc Aureliu, Palatul Montecitorio, Piazza Rotonda, Panteonul închis că era târziu). Şi aici am „savurat” momentul dar omul stă ce stă şi pleacă, am mers în Piazza Eustachio unde am luat o pizza tăiată, la mărimea cerută, cu foarfeca (pizza italiană nu m-a încântat spre deosebire de gelaterii).
12. Era cam 22. Am luat-o spre Piazza Veneţia, am ajuns şi pe locurile unde sunt ruinele de la Largo di Torre Argentina unde a fost ucis Cezar şi am luat autobuzul 64 (am făcut blatul pt. ca nu era în stare de funcţionare niciun aparat de validat, aşa că am stat cam încordaţi pe traseu :)) spre Termini. A mai trecut încă o zi romană.

Vacanţă la Roma, ziua I, Colosseum, Palatin, Forul şi pieţele

Vara aceasta am avut ca ţintă Roma, între 10 şi 14 iulie 2011. Am plecat cu avionul, eu, soţia mea şi doi copiii, de 7 şi 14 ani, cu o companie low cost, Blue Air, cu bilete luate prin ianuarie, decolând la ora fixată, adica 9, 30. Avionul era un Boeing 737, probabil închiriat dela Air Italia Group (aşa scria pe el) şi avea echipaj polnez. Zborul a decurs normal, făra incidente, ce a fost plăcut fiind că aveam nişte ecrane pe care se putea observa traseul avionului şi date despre viteză, distanţa parcursă-rămasă, altitudine. Am aterizat la Fiumicino pe la 10, 20, ora locală, am ieşit din aeroport repede deoarece nu aveam bagaj de cală şi am făcut dreapta, mergând pe jos cca 15 minute spre staţia de autobuz (shuttlebus), care circulă din jumătate în jumătate de oră (preţul este de 8 Euro de persoană, copiii sub 10 ani nu plătesc dacă nu ocupă loc).

În circa o oră am ajuns la gara Termini şi de aici la Hotel Altavilla, de două stele, rezervat pe booking.com, motivul esenţial fiind preţul de 70 Euro/noapte pentru o cameră triplă, copii sub 8 anii având gratuitate dacă dorm într-un pat existent. Hotelul era curat, camera austeră, având strictul necesar (televizor, baie curată, deşi micuţă, televizor, frigider, seif, un ventilator în tavan. Pentru aerul condiţionat se plătea, însă, în plus 15 euro, dar am zis că dacă e să fie low-cost atunci low-cost să fie :) şi ne-am mulţumit cu palele uriaşe ale ventilatorului atârnat în tavan! Micul dejun era comun pentru hotelurile de 2 stele din Roma: cornuri, unt, nutella, pâine, lapte, cafea, ceai, suc la dozator, cereale. Se făcea curat în cameră zilnic Eram informaţi de pe trip advisor despre hotel aşa că nu aveam aşteptări foarte mari, chiar a fost mai bine decât ne aşteptam.

După ce am despachetat bagajele, am mâncat la McDonald’s (preţuri cam ca la noi, 1 Euro/hamburger) am plecat, pe la 12, 30 , cu metroul spre Colosseum, două staţii de la Termini, pe linia B. La Colosseum coada nu mi s-a părut prea mare (aveam de gând să iau bilete de la Palatin; am renunţat de acasă la Roma Pass, deoarece aveam făcute nişte rezervări şi nu prea se potrivea programul, plus că trebuia să iau bilete gratuite pentru copiii, chiar dacă aveam Roma Pass); am stat, totuşi, cca 45 minute la coada care se mişca relativ încet. În fine, am intrat, am admirat măreţia construcţiei, ne-am minunat ce mare poate fi, ne-am închipuit ce lupte se dădeau între gladiatori în arenă, am constat că romanii construiau pentru multe mii de ani , nu ca acu’:), adică în prezent, ne-am mai băgat pe la umbră (căldură mare, moncher, cred că erau 35 grade Celsius şi aşa a fost în fiecare zi; dunque sfatul meu e să vizitaţi Roma în aprilie-mai), mai era şi o expoziţie – Nerone, am mai căscat gura şi pe acolo şi am ieşit. Circuitul Coloseumului ne-a luat cam o oră, intrarea a fost 12 Euro/adult, bilet valabil două zile şi pentru Palatin şi Forul Roman - deci nu e obligatoriu sa le faceţi pe toate într-o zi, copiii gratuit. La ieşire am dat peste o nuntă de asiatici, am făcut poze la arcul lui Constantin şi am luat-o pe via San Gregorio şi am intrat la Palatin. Aici e multă verdeaţă şi se merită urcat, mai ales nu pentru ruinele mai sărăcuţe decât în For, ci pentru panoramele şi zonele verzi pe care le oferă. Se pot vedea ruinele Domus Augustana, Domus Livia (recomand pereţii pictaţi, cu grădini, din casa Liviei, care se pot găsi în Palazo Massimo-Muzeul Naţional Roman, de lângă Termini), Palatul şi termele lui Septimus Severus, Muzeul Palatin (la ăsta nu am intrat), Domus Flavia, tunelul Cryptocorticus. In Palatin sunt şi locuri unde găsiţi apa gratis, slavă Zeilor, pe căldurile alea beam kile întregi!:), aşa că e bine să aveţi sticle goale la voi; altfel o apă la juma’te e, în zonele turistice, 2 Euro; recomandarea e valabilă pentru toată Roma unde dai de Nasoni (micile fântăni) când nu te aştepţi. Puteţi face poze bune de deasupra forului şi de lângă colibele lui Romulus.

Am coborât spre forum, copiii începuseră să comenteze, că e soare, că le e foame, că nu mai pot dar i-am dus cu zăhărelul că mai e puţin, că o să mâncăm îngheţată, că facem ce vor ei mai pe seară. Am trecut şi prin forum remarcând principalele obiective (arcele lui Titus şi Septimius Severus, Templele Vestalelor, lui Romulus (în acesta am şi intrat ), lui Saturn, lui Cezar, lui Antonius şi Faustina care era în reparaţii, lui Castor şi Polux, Basilica lui Constantin şi Maxenţiu, Santa Francesca Romana. Pentru a vă orienta prin Palatin şi For recomand să aveţi un ghid tipărit, gen DK, Rick Steves, Lonely Planet sau Rough; de altfel semnalizarea obiectivelor turistice în zonă şi în genera

l în Roma, mai ales în interiorul bisericilor, este foarte deficitară.

Am ieşit, apoi, din for spre monumentul Vittorio Emanuel II unde am urcat cu „ascensori panoramici” (preţ 7 Euro/adult, 3,5 Euro/copil, merită priveliştele spre toate colţurile Romei) am văzut Columna lui Traian, apoi am ajuns la Biserica Gesu, model de arhitectură barocă. A se privi Capela lui Sant’ Ignazio-stânga mijloc, cu statuia „Triumful credinţei asupra idolatriei”, de Theudon, monumentul lui San Roberto Bellarmino de Bernini, în stânga altarului, sculpturile (stucaturi) de Antonio Raggi, frescele cupolei de Baciccia, icoana Madonna della Strada în capela din stânga spate.

Periplul a continuat apoi spre Panteon, unde închisese mai devreme fiind duminică, Piazza de la Rotonda, Piazza Navona cu cele trei fântâni: Fontana dei Quattro Fiumi, de Bernini, Fontana del Moro, tot de B

ernini şi Fontana del Nettuno. Am stat ceva timp în piaţă, am savurat căte o îngheţată de la gelateria Tre Fontani, am stat la o terasă, pe o străduţă adiacentă Navonei, unde am luat câte o pizza (9Euro/persoană), suc şi bere (5 Euro), esspresso (concentrat dar prea puţin pt. mine), în total am dat cam 65 Euro. Am intrat şi in biserica, Sant’ Agnes in Agone proiectată de Borominni, rivalul lui Bernini. Am continuat spre Piaţa Spaniei unde am ajuns pe înserat. Am stat pe scări-treptele spaniole, ne-am lins rănile :) am văzut fontana della Barcaccia (Bernini peste tot!), am urcat la Trinita dei Monti şi am coborât spre Fontana di Trevi, unde era furnicar de oameni. Ne-am strecurat să facem poze, am aruncat bănuţi să ne mai întoarcem-tradiţia fie ea cât de stupidă trebuie respectată cu sfinţenie:)! Cea mică chiar a căpătat prostul obicei :) să arunce cu bani peste tot: în fântăni, la biserici; venea şi mă implora „Tatiii mai ai un bănuţ!?” . Extenuaţi, cu picioarele paradite şi pline de bătături am luat-o spre hotel, unde am ajuns pe la 22. A fost o zi istorică şi la propriu şi la figurat :)!