nickroblog: 2013

luni, 30 decembrie 2013

O zi la Cannes și pe insula Saint-Honorat

12.08.2012

A treia zi pe Coasta de Azur am rezervat-o pentru Cannes. Am plecat cu trenul, din Nisa, pe la 8,30 iar durata călătoriei a fost de circa o jumătate de oră. Orarul trenurilor (foarte dese pe această rută) se poate vizualiza pe site-ul CFR-ului francez, ca să zic așa.

http://www.sncf.com/en/passengers

Vedetele de pe covorul roșu

Am preferat trenul, care a costat circa 6 Euro/adult, autobuzului 200, care face aceeați rută dar, deși este mai ieftin – 1 Euro/adult, este mult mai lent (am experimentat acest lucru la întoarcere, seara, când, am zis să facem economie și să luam autobuzul și am făcut 2 ore pe drum, cu multe opriri în trafic, în aglomerație). Noroc că ne-am urcat de la capăt, din fața Primăriei din Cannes, și am prins locuri!.

Nu strică, însă, să priviți și linkul liniilor de autobuz din Nisa și de pe coastă, pentru tarife (văd acum, în decembrie 2013, că un bilet simplu s-a scumpit la 1,5 Euro) și orar, poate că în altă perioada nu este așa aglomerat!

http://www.lignesdazur.com/horaires_ligne/?rub_code=6&laction=all

În tren, liniște și pace, călători puțini, nașu’ nici nu a venit, spre dezamăgirea noastră, cumpărători de bilete de bună credință! Din gara Cannes, am tăiat-o spre mare și spre bulevardul Croisette, ajungând destul de rapid la Palatul Festivalurilor, cunoscut pentru că aici are loc, anual, în luna mai, celebrul festival de film, unul dintre cele mai tari (dacă nu chiar cel mai tare) din parcarea lumii cinematografiei. Clădirea, în sine, este o banalitate arhitectonică, dar asta nu ne-a împiedicat, absolut deloc, să ne pozăm, în chip de mari vedete, pe scările cu covor roșu, loc, de altfel, foarte căutat de turiștii de toate neamurile. E foarte greu să ieși singur în poză pe covorul roșu!

Aveam în plan să vizităm și una din insulele Lerine, Marguerite sau Saint Honorat, iar plecările vaporașului, care asigură legătura cu insulele, erau din oră în oră. Am băgat viteză printre iahturi, spre port și am reușit să prindem vaporul de ora 10 (15 Euro/adult/ dus-întors) spre insula Saint Honorat.

http://www.cannes-ilesdelerins.com/voyage.php

Insula Saint Honorat. Biserica mănăstirii

Spre deosebire de insula Marguerite, mai mare și mai celebră (aici se află și fortul Royal, unde a fost închis omul cu masca de fier, personaj misterios din istoria Franței), insula Saint Honorat are doar 1500 m lungime și circa 400 m lățime și este mai puțin cunoscută. Numele său vine de la Sfântul Honorat, stabilit aici pe la anul 410, iar tradiția monastică a insulei este continuată, astăzi, de o abație cu circa 30 de membri, ai ordinului cistercian, care se ocupă, mai ales, cu cultivarea viței de vie, producând vinuri și lichioruri renumite (se pot comanda și online!). Numele insulei Marguerite provine de la sora sfântului, stabilită pe insula vecină, ca să fie aproape de fra-su.

Era duminică și, probabil, din această cauză, majoritatea colegilor ;) de vapor erau francezi veniți la picnic, cu cățel, cu purcel, cu tot famiglionu’, ce mai! Nu mai vorbesc-scriu că tot canalu’, cuprins între cele două insule, era full cu bărci, iahturi, mai mari sau mici, și ele, la rândul lor, pline de francezi dornici de relaxare și bălăceală, în apele turcoaz mediteraaneene.

Debarcați noi, cam într-un sfert de oră de la plecarea din Cannes, am purces la realizarea turului insulei, mergând alene de-a lungul litoralului, prin pădure uneori, pe niște poteci de pământ, cu pauze de scăldat în mici golfuri stâncoase și admirând micile capele din Evul Mediu; am întâlnit și un călugăr de-al locului, care a avut amabilitatea să facă o poză cu noi, apoi am ajuns la mănăstire, (re)construită în secolul al XIX-lea (se vizitează doar biserica a cărei intrare e străjuită de palmieri) și unde se află și magazinul de produse călugărești (vin lichior :) etc.).

Insula Saint Honorat. Mănăstirea fortificată.

Imediat în apropiere, pe malul apei, înconjurată din trei părți de apă, este vechea mănăstire fortificată, datând din Evul Mediu, a cărei vizită o recomand imperios, pentru panorama de la nivelurile superioare asupra întregii zone. Este, de fapt, un turn fortificat, cu o curte interioară mărginită de arcade ogivale, cu o cisternă de colectare a apei și cu vederi fabuloase, printre creneluri, spre masivul Esterel sau asupra insulei Saint Honorat. Un ghid tânăr, benevol, ne-a oferit, cu pasiune, detalii despre istoria acesui loc.

Ne-am retras spre debarcader, am mâncat la restaurantul La Tonelle, singurul de pe insulă, de altfel, și ne-am întors la Cannes cu vaporul de 15,30. Bulevardul principal din Cannes este La Croisette și este destul de lung, deci am decis să urcăm în autobuzul descoprit (2 Euro/adult), ce face traseul între Primărie și cazinoul Palm Beach, ocazie de a vedea hotelurile Carlton, Majestic, Martinez, ce fac faima și renumele glamour al orașului.

http://www.cannes-destination.com/practical-info-cannes/access-cannes

http://www.cannes.com/fr/decouvrir-cannes/visiter-cannes.html

http://www.busazur.info/

Reîntorși în zona Primăriei, am urcat și în vechiul cartier Suquet, unde se află muzeul Castre (cu măști din Asia de sud-est și instrumente muzicale), biserica Notre dame d’ Esperance si turnul de veghe (recomand urcarea in acesta pentru panorama asupra orașului). Mai trebuia să facem plajă pe una din plajele publice, cu nisip, dar timpul nu mai avea răbdare, era deja 18,30!

Întoarcerea la Nisa am făcut-o, așa cum am menționat, cu autobuzul 200, decizie nu tocmai fericită, mai bine luam tot trenul, dar totul e bine când se termină cu bine.