Parcul Gulhane |
Previziunile meteo anuntau timp frumos,
prilej pentru un periplu spre zona nord-vestica a Istanbului, a zidurilor theodosiene, mai indepartata de dezlantuirea
turistica din Sultanahmet. Hotelul nostru era foarte aproape de statia de
tramvai Gulhane, asa ca, dimineata, ne-am urcat in T1 si am coborat, dupa vreo
jumatate de ora, in statia Topkapi (nicio legatura cu palatul), la marginea orasului.
Imediat cum am iesit din
statia de tramvai, am reperat primul nostru obiectiv, cladirea circulara ce
reprezinta:
1.
Muzeului Panorama 1453:
Este o cladire destinata
zugravirii (la propriu) momentului, din 29 mai 1453, cand trupele lui Mahomed al II-lea (Fatih Mehmet Sultan), trec peste ziduri si cuceresc Constantinopolul, aducand sfarsitul Impweriului Bizantin.
Pe un perete circular, la 360 de grade, sunt pictate, cu maiestrie, scene din batalie, foarte realistice. La baza peretului pictat, ca o diorama, apar si copii ale unor obiecte utilizate pe campul de lupta: tunuri, ghiulele pentru Basilic (tunul urias al lui Orban), bastioane, sageti etc. Fondul sonor al bataliei insoteste privitorul, contribuind, de asemenea, la crearea senzatiei de veridicitate.
Pe un perete circular, la 360 de grade, sunt pictate, cu maiestrie, scene din batalie, foarte realistice. La baza peretului pictat, ca o diorama, apar si copii ale unor obiecte utilizate pe campul de lupta: tunuri, ghiulele pentru Basilic (tunul urias al lui Orban), bastioane, sageti etc. Fondul sonor al bataliei insoteste privitorul, contribuind, de asemenea, la crearea senzatiei de veridicitate.
Orban era un mester armurier din Brasov,
de origine maghiara (sau, dupa alte surse,
germana, valaha, sau chiar daca, dupa un important istoric bizantin, Laonikos Chalkokondyles, care, intial, si-a oferit serviciile lui Constantin al XI-lea, dar
acesta nu i-a putut onora pretentiile financiare, asa ca s-a mutat la concurenta, la sultan,
unde a construit un tun de 8 m lungime, Basilicul, ce tragea (e adevarat, foarte
rar şi imprecis), cu ghiulele de peste juma’ de tona; se pare ca mesterul
necredicions a murit intr-o explozie a propriului maret tun. Sursa:
https://en.wikipedia.org/wiki/Orban#cite_note-8
https://en.wikipedia.org/wiki/Orban#cite_note-8
Desi am ajuns la prima ora,
pe la 8,30, era deja aglomerat, cu copii de toate varstele, dar si batranele
imbracate traditioal, toti veniti sa vada momentul cheie al evolutiei
imperiului otoman. Muzeul e bine realizat, iar imaginea lui Mahomed (reprezentat ca si fatih, adica Cuceritorul),
calare pe un cal alb, inspectand, maiestuos, daramarea zidurilor si cucerirea
orasului, va contribui, mai ales, la generatiile tinere turce, la formarea
sentimentului nationalist, exarcebat, pan-otoman, propovaduit agresiv in
prezent de presedintele Recep Erdogan.
La iesirea din muzeu este
un elicopter-simulator 3D, ce te poarta, virtual si contra cost, peste toate
obiectivele turistice din Istanbul sau Turcia, ocazie de neratat, pentru copii,
in special.
Traseul nostru a continuat spre zona Edirnekapi, pentru
care am luat tramvaiul T4, trei statii; statia de tramvai T4 este imediat langa
statia Topkapi T1, nicio dificultate in a o identifica, plus ca este si capat
de linie.
Imediat in dreapta bulevardului,
marginit de doua turnuri, la iesirea din statia de tramvai (care e subterana),
la vreo 50 m, se afla:
Poarta Charisius |
2.
Poarta Charisius (Edirnekapi, Adrianopole)
In ciuda
dimensiunilor reduse, are o mare insemnatate istorica deoarece, pe aici, a
intrat, triumfator, Mahomed al II-lea, dupa cucerire. In perioada bizantina o
strada pricipala-Mese, ducea, de la aceasta poarta, pana in zona Hagiei Sofia.
Cum se intra pe aceasta poarta se observa:
Traseul nostru
in google maps: https://goo.gl/maps/jq3ro
Moscheea Mihrimah |
3.
Moscheea Mihrimah
Construita
de omniprezentul Mimar Sinan, impresioneaza prin luminozitatea interiorului,
prezenta vitraliilor, a marmurei si peretii albi, lucru mai putin comun
moscheilor obisnuite. Putin vizitata, nu eram decat noi singurii vizitatori. Exista
si o legenda legata de Mihrimah, fiica sultanului Soliman, si Mimar Sinan: in
1539, la varsta de 17 ani, lui Mihrimah, trebuia sa i se gaseasca un sot, potrivit rangului si importantei sale in
imperiu. Nu alegea ea, bineinteles, ci sultanul, insa nici acesta nu avea decat
doua optiuni valabile: marele vizir Rustem Pasa, in varsta de 39 de ani, si
marele arhitect Mimar Sinan, de 49 ani, ambii vrednici oameni de stat, proveniti
din sistemul devshirme. Rustem, fost crestin, fiu de porcar croat (nu ca ar fi
o vina, dar asta arata, oarecum, eficienta sistemului de promovare a valorilor,
in sistemul otoman) a fost ales ca ginere al sultanului, in dauna lui Mimar,
provenit si el dintr-o familie crestina armeana, din Kayseri, din Anatolia
Centrala. Arhitectul, caruia ii cazuse cu tronc fiica sutanului, se pare ca a
suferit mult si a construit doua moschei dedicate lui Mihr-i-mah (nume provenit
din limba persana, care inseamna, Soarele si Luna): una, cu doua minarete, pe
partea asiatica a Istanbului, in cartierul Uskudar, alta, cu un singur minaret,
aici, la Edirnekapi, pe cel mai inalt deal din Istanbul. Se spune ca pe 21
martie, la echinoctiul de primavara, cand este si ziua de nastere a lui
Mihrimah, la apus, soarele coboara in spatele singurului minaret a moscheii din
Edirnekapi, iar luna apare, dincolo de Bosfor, intre cele doua minarete, ale
moscheii din Uskudar, ca un romantic dar arhitectonic, al mai varstnicului
Mimar, pentru iubirea sa neimplinita, Mihrimah-Soarele si Luna.
Iesind de la moscheea Mihrimah, am luat o
pauza la o cofetarie, apoi am continuat pe bulevardul Fevzi Pasa, spre vechiul turnul inalt, ce are
in varf, un steag turcesc, langa care se afla o mica intrare, ce duce pe strada
Hoca Cakir, ca sa urcam pe:
Zidurile Constantinopolului |
4.
Zidurile Constantinopolului
De-a lungul drumului cu
tramvaiul, incepand de la Poarta Topkapi (Poarta Tunului sau St. Romanus), pana
la Edirnekapi, am trecut prin zona raului Lycus, mai joasa, numita mesoteichon,
unde, in 1453, Mahomed al II-lea isi instalase
cortul rosu-auriu si a concentrat atacurile, mai ales cu artileria, iar,
din aceasta cauza, zidurile sunt intr-o stare avansata de degradare. Ultimul
imparat bizantin, Constantin al XI-lea, se pare ca a pierit, in lupta, prin
imprejurimi, insa trupul sau nu a fost identificat (desi susele istorice se
contrazic si exista destule controverse in acest sens: un articol exhaustiv
despre moartea lui, aici: http://www.myriobiblos.gr/texts/english/nicol_condeath.html),
nascandu-se legenda imparatului de marmura, ce va reveni la viata cand orasul
va redeveni crestin. Apropo de Constantin al XI-lea, ca sa vedem ce mica e
lumea, bunicul sau, Constantin Dragaš (de la
care a preluat numele), era principe sarb si a murit in lupta de la Rovine, ca aliat-vasal al
lui Baiazid I si contra lui Mircea cel Batran.
Zidurile
Constantinopolului, aceste formidabie fortficatii, ce au protejat orasul cca 1000 de ani, erau crenelate si aveau
cca 6 km lungime, un zid interior (12 m inaltime si cca 5 latime), un zid
exterior (8 m pe 2 m), un sant plin cu apa, marginit, pe interior, de un alt
zid, mai mic de 2 m inaltime, intregul ansamblu avand 96 turnuri si noua
porti principale de acces.
Majoritatea luptelor de la 1453 s-au dat
intre intre zidul exterior si cel interior, in asa numitul peribolos, deoarece
bizantinii erau inchisi in afara zidului
interior, pentru a nu renunta la lupta. In ciuda disproportiei armatelor,
80.000-100.000 otomanii, doar cca 8.000 bizantinii (aici incluzand si italienii
veniti in ajutor, sa apere crestinatatea, din pacate in numar prea mic, in frunte cu bravul Giustiniani Longo),
se pare ca doar o neatentie a permis turcilor sa intre in cetate, bizantinii
uitand deschisa o usa, de la o poarta de
mai mica importanta – Kerkoporta. Sunt multe chestiuni interesante legate de
imperiul bizantin si caderea Constantinopolului, nu e locul aici de digresiuni
istorice, recomand insa recitirea cartii lui Vintila Corbul, sau, mai tehnic,
cartile istoricului britanic Steve Runciman (la editura Nemira exista si o
colectie Byzantium).
Revenind pe traseul nostru,
pe strada Hoca Cakir, sunt doua scari, prin care se poate urca pe ziduri:
prima, foarte abrupta, cu scari inguste, fara balustrade laterale, dar cu
avantajul ca se poate ajunge, mergand pe ziduri, pe turnul cu steag de la
Edirnekapi, si a doua, la circa 100 m, distanta de prima, pe care se poate urca
cu usurinta. Nu am indraznit sa urcam pe prima, ca sa evitam o noua cadere a
Constantinopolului, deci ne-am catarat pe a doua, ajung sus, pe istoricele
ziduri, de unde se deschide o perspectiva impresionanta, spre toate zarile,
fiind cel mai inalta colina din Istanbul. Nu se poate merge pe ziduri decat
cateva zeci de metri, deci nu planuiti o plimbare lunga. Incarcati de energia
istoriei, am mai coborat (strada e un pic in panta) cateva sute de metri, pana
la:
Palatul Porfirogenetilor |
5.
Palatul Porfirogenetilor (Tekfur Sarayı)
Este un palat bizantin, ale carui ruine
dateaza din secolul al XIII-lea, de pe vremea imparatului Mihail al VIII-lea Paleologul,
cand a fost ridicat ca anexa a Palatului Blachernae, resedinta a suveranilor
bizantini.
Porphyrogénnētos
inseamna, in greaca, nascut in purpura, adica nascut pentru a fi imparat, iar
Tefkur Sarayi inseamna, in turca, palatul suveranilor. Prin apropiere se afla
si Poarta Kerkoporta, prin care au intrat turcii in oras, la 1453. Palatul pare
refacut, are un parc mic in fata si nu se poate vizita in interior; este
printre putinele cladiri seculare bizantine ramase in picioare.
Intreaga zona a zidurilor face parte din
aria istorica a Istanbului, inclusa in patrimoniul mondial U.N.E.S.C.O.:
“The four areas
of the property are the Archaeological Park, at the tip of the Historic
peninsula; the Suleymaniye quarter with Suleymaniye Mosque complex, bazaars and
vernacular settlement around it; the Zeyrek area of settlement around the
Zeyrek Mosque (the former church of the Pantocrator), and the area along both
sides of the Theodosian land walls including remains of the former Blachernae
Palace. These areas display architectural achievements of successive imperial
periods also including the 17th century Blue Mosque, the Sokollu Mehmet Pasha
Mosque, the 16th century Şehzade Mosque complex, the 15th century Topkapi
Palace, the hippodrome of Constantine, the aqueduct of Valens, the Justinian
churches of Hagia Sophia, St. Irene, Küçük Ayasofya Mosque (the former church
of the Sts Sergius and Bacchus), the Pantocrator Monastery founded under John
II Comnene by Empress Irene; the former Church of the Holy Saviour of Chora
with its mosaics and paintings dating from the 14th and 15th centuries; and
many other exceptional examples of various building types including baths,
cisterns, and tombs.
Criterion (i):
The Historic Areas of Istanbul include monuments recognised as unique
architectural masterpieces of Byzantine and Ottoman periods such as Hagia
Sophia, which was designed by Anthemios of Tralles and Isidoros of Miletus in
532-537 and the Suleymaniye Mosque complex designed by architect Sinan in
1550-1557.
Criterion (ii):
Throughout history the monuments in Istanbul have exerted considerable influence
on the development of architecture, monumental arts and the organization of
space, both in Europe and the Near East. Thus, the 6,650 meter terrestrial wall
of Theodosius II with its second line of defence, created in 447, was one of
the leading references for military architecture; Hagia Sophia became a model
for an entire family of churches and later mosques, and the mosaics of the
palaces and churches of Constantinople influenced both Eastern and Western art.
Criterion (iii):
Istanbul bears unique testimony to the Byzantine and Ottoman civilizations
through its large number of high quality examples of a great range of building
types, some with associated artworks. They include fortifications, churches and
palaces with mosaics and frescos, monumental cisterns, tombs, mosques,
religious schools and bath buildings. The vernacular housing around major
religious monuments in the Süleymaniye and Zeyrek quarters provide exceptional
evidence of the late Ottoman urban pattern.
Criterion (iv):
The city is an outstanding set of monuments, architectural and technical
ensembles that illustrate very distinguished phases of human history. In
particular, the Palace of Topkapi and the Suleymaniye Mosque complex with its
caravanserai, madrasa, medical school, library, bath building, hospice and
imperial tombs, provide supreme examples of ensembles of palaces and religious
complexes of the Ottoman period.”.
Ne-am intors
apoi spre:
Mozaic din biserica Chora |
6.
Biserica Chora (muzeul Kariye)
Este celebra penru mozaicurile si frescele
sale, considerate ca o culme a artei bizantine. Au fost realizate la comanda
lui Thedor Metochites, mare logofat (megas logothetēs), un fel de ministru de
finante, in secolul al XIV-lea. Desi in lucrari de restaurare, mai toate
mozaicurile erau vizitabile, insa exteriorul bisericii era putin vizibil,
acoperit cu panza protectoare, tipica la constructii. Biserica, reconvertita
mult timp in moschee, in prezent muzeu, e putin incapatoare, iar aglomeratia
mare. Valuri de turisti, aduse cu
autocare, impanzesc lacasul, deci conditiile nu au fost prea potrivite, ca sa
ne minunam de mozaicurile pastrate miraculos (ca si la Hagia Sofia, au fost
acoperite cu mortar). Aici ne-am cumparat si Istanbul Museum Pass, ce acorda
ceva reduceri la intrarile turistice (nu la toate, de exemplu nu la Turnul
Galata).
Am continuat pe strada Draman, prin cartierul
traditionalist Çarşamba. Numele cartierului inseamna miercuri, in limba turca,
iar aici are loc, evident, miercurea, un targ renumit - Çarşamba Pazarı. Ne-am
strecurat, cu gratie si curaj, printre islamisti pasnici si turcoaice echipate
riguros, in burka neagra, gata de explozie, ajungand la:
Biserica Pammakaristos |
7.
Biserica Pammakaristos (Biserica Maicii Domnului cea Preafericita)
Destul de greu de localizat, in prezent
functioneaza si ca muzeu, si ca moschee.
Biserica Pammakaristos a fost construita
intre secolele al XI-lea si al XII-lea. Se crede ca biserica a fost
reconstruita in secolul al XIII-lea, de catre un aristrocrat bizantin, Mihail
Ducas Glabas Tarchaneiotes. Glabas va fi inmormantat in paraclisul adaugat in 1315,
de catre sotia lui, Martha Ducas, care va fi, de asemenea, inmormantata tot in
acest paraclis. Este a treia biserica, ca suprafata acoperita cu mozaicuri,
dupa Chora si Hagia Sofia.
A functionat ca sediul al patriarhiei din 1456,
pana in 1587, dupa care a fost declarata moschee, de sultanul Murad al III-lea
si denumita Fethiye (Victoriei), ca sa celebreze reusitele miltare din Georgia
si Azerbaidjan. Circulă legenda că aici a avut loc intalnirea din Sultanul
Mahomed al II-lea si Patriarhul Ghenadie Scolarios, unde au fost discutate teme
bisericesti și politice, precum
acelea cu privire la statutul bisericii ortodoxe, sub noua stapanire otomana.
Ghenadie fusese un oponent inveersunat al unirii cu Roma si, ca si Lucas
Notaras, ultimul megaduce bizantin (un fel de prim ministru), ”prefera turbanul
turcesc, mitrei papale”.
Daca
la Chora era aglomeratie, aici se pot admira in liniste, mozaicurile mai putin
numeroase, darn la fel de bine realizate; poze reusite, cu biserica si gazonul
verde din fata, se pot face din curte. Periplul
prin cartierul conservator Fatih a continuat, pe strada Yavuz Selim, trecand pe
langa un parc si terenuri de joaca, amenajate pe locul unei foste cisterne
romane, un fel de rezervor de apa deschis spre exterior - cisterna lui Aspar, a
treia ca marime, din Istanbul, ajungand, in final, la:
Moscheea Selim I si cisterna romana Aspar, transformata in parc si terenuri de sport |
8.
Moscheea Selim I (Yavuz Selim Camii)
Localizata pe una din cele sapte coline ale
Istanbulului (ca si Roma), are o pozitie privilegiata, permitand perspective
excelente asupra golfului Cornul de Aur. Este moschee imperiala (comandata de
un membru al familiei imperiale otomane), construita de Suleiman Magnificul,
pentru tatal sau, Selim I, mort in 1520; in turca lui Selim I se spune si
Yavuz, adica, cel groaznic, necrutator. Cam sadic, degraba varsatoriu de sange,
in buna traditie otomana si-a ucis fii, fratii, nepotii, ca sa scape de
concurenta la tron, iar vizirii erau executatii cu coarda de la arcul de lupta,
dupa capriciile sultanului (Suleiman a semanat cu tac’su, fiindca, si el, si-a
ucis fii, pe Mustafa si Bayazid). Selim are
mausoleul in curtea moscheii, alaturi de un alt sultan, mai interesant
si mai cool - Abdülmecid I, ce a domnit intre 1839 si 1861.
Abdülmecid
I a pus in practica reorganizarea (Tanzimat) Imperiului Otoman, cu reforme
importante ca: adoptarea imnului si steagului, coduri penale si civile, dupa
model francez, crearea ministerului educatiei, infiintarea de universitati,
restaurarea Hagiei Sofia de catre fratii elvetieni Fossati, construirea
palatului Dolmabahce etc. Cea mai simpatica reforma a fost interzicera
turbanului si introducera fesului; nici bietul fes, insa, nu va avea viata
lunga, si va fi abolit in 1925. Spre deosebire de groaznicul Selim, Abdülmecid
I a fost om de mare caracter si de toata isprava, harnic si in viata
particulara, avand 25 de neveste oficile, in harem, si vreo patruj’ dă copii, daca i-am numarai
eu bine, pe wikipedia, ca, uite asa, mai afla omul ce a vazut, documentand-se
dupa calatorie.
Ne-am reluat itinerariul prin:
Strazile abrupte din Fanar |
9.
Catierul Fanar
Strazi inguste, cu pante accentuate, case
degradate, paraginite, saracie vizibila, gunoaie, aspect de mahala, deci nimic
nu mai aminteste de vechea stralucire a vechilor greci, urmasii bizantinilor,
ce se aciuasera aici, dupa 1453, alaturi de evrei (zona lor se numeste Balat)
si armeni.
Importanta istorica pentru Romania consta in
faptul ca, in acest cartier, au trait vechile familii domnitoare, din tarile
Romane, intre 1711 si 1821, fanariotii: Mavrocordat, Ipsilanti, Moruzi,
Caragea, Suțu, Mavrogheni, Hangerli,
Rosetti, Callimachi, Ghica. Reusind sa se impuna in administratia otomana, prin
talentul lor in afaceri si limbi straine (mut timp turcii nu au avutvoie sa le
invete), uneori trecuti la islam,
fanariotii, in ciuda reputatiei negative, de lacomie si cinism, au un
loc important in istoria noastra.
Liceul ortodox din Fanar |
10.
Liceul ortodox grec
In limba turca: Özel Fener Rum Lisesi iar
in limba greaca: Megáli toú Genous
Skholí (marea scoala a natiunii).
Cladirea mare, impunatoare, din caramida
rosie, domina zona, fiind vizibila de pe tot Cornul de Aur. Pare un castel
fantomatic, nelocuit, bantuit de amintirile zilelor in care adolescentii greci
invatau aici. In prezent este nefunctional, inconjurat de sarma ghimpata,
pentru a preveni atacurile extremistilor islamisti (auzate de rivalitatea
istorica dintre greci si turci, dar si apropo de politcile guvernelor turce,
dupa primul razboi mondial incoace, ce au incurajat epurarile etnice si
pogromurile ce au vizat armenii, grecii, kurzii). Construit relativ recent, pe
la 1881, din donatia unui bancher elen, pe locul unei foste scoli grecesti
importante, unde invatau, odinioara, si fanariotii nostri, liceul mai este
denumit si castelul rosu, datorita dimensiunilor sale.
Pe
stradutele intortocheate si in panta ( a se vedea traseul in google maps), din
spatele liceului, se afla:
Biserica Sfanta Maria a Mongolilor |
11.
Biserica Sfanta Maria a
Mongolilor
Are o importanta, mai degraba, istorica,
deoarece este singura biserica care a continuat sa fie ortodoxa, dupa cucerirea
Constantinopolului, si nu a fost niciodata transformata in moschee, datorita
unui firman (decret) dat de Mahomed all II-lea Cuceritoru, la cererea arhitectului grec Christodulos
(Atik Sinan), ce a realizat moscheea Fatih. Firmanul se poate vedea pe peretii
bisericii.
A fost intemeiata de Maria Palaiologina
(Paleoloaga!?), o fiica neligitima a imparatului bizantin, Mihail al VIII-lea Paleologul, la 1281, pe
locul unui lacas mai vechi. Maria fusese maritata cu un han mongol, pentru
intarirea aliantelor imperiului bizantin, iar, dupa moartea sotului, s-a intors
la Constantinopol si s-a calugarit, de aici provenind numele bisericii: Mouchliōtissa
(a mongolilor, in greaca). In 1453, aceste locuri au fost ultimele unde armata
bizantina a opus o darza rezistenta, si, din aceasta cauza, turcii denumesc
biserica Kanli Kilise (biserica sangeroasa), iar strada pe care se urca,
dinspre Cornul de Aur, Sancaktar yokuşu
(adica strada purtatorului de stindard); pe aceasta strada se urca si spre
liceul ortodox grec. In interiorul bisericii se afla o intrare intr-un tunel,
despre care se spune ca ducea al Sfanta Sofia;
copiii au intrat si au verificat, insa tunelul nu are, cel putin in
prezent, decat cativa metri lungime. Accesul in biserica se face sunand la usa
exterioara a gardului,
ce inconjoara cladirea acoperit, si acesta, cu sarma
ghimpata.
Am continuat
plimbarea pe aleea Tevkii Cafer Mektebi, am coborat scarile pe Merdivenli Mektep Sokak, unde se afla o
poarta inchisa, ce ar trebui sa fie intrarea la:
Muzeul Dimitrie Cantemir |
12.
Muzeul Dimitrie Cantemir
Marele carturar a stat la Istanbul 22 de
ani, ca ostatic important (capuchehaie), in timpul domniei tatului sau Constantin
(nu-l iert nici pe el fiindca a ordonat taierea capului carturarului Miron
Costin) si a fratelui Antioh. A avut, initial, o resedinta cumparata de la un
nobil turc, pe la 1690, in zona Ortakoy, pe malul vestic al Bosforului, cam
unde este moscheea cu aceeasi nume (se mai numeste Buyuk Mecidiye), langa pod,
iar cea de-a doua in cartierul Fanar, pe domeniul Vlah Saray, palat ridicat de
Serban Cantacuzino, pe domeniul familiei si primit ca zestre, de Dimitrie
Cantemir, din partea primei sale sotii, Cassandra Cantacuzino, in 1700. In Vlah
Sarayi stateau beizadelele domnilor munteni, iar in Bogdan Sarayi, conac situat, in apropiere, in carierul
Balat, stateau, beizadelele moldovene.
Desi inaugurat cu mare pompa, acum cativa ani,
in cadrul unui proiect european, si prin intermediul Institutului Cultural
Roman, balcanismul romano-turc a biruit si Muzeul Dimitrie Cantemir este
inchis, se pare, din motive administrative, ce tin de regimul proprietatii: o
parte a cladirii apartine de Patriarhia Ecumenica, alta de Primaria Istanbul.
La capatul de jos al scarilor, de pe strada Merdivenli Mektep Sokak, se gaseste
cafeneaua Dimitrie Cantemir, in curtea careia se afla o placa memoriala, ce
aminteste de carturarul domnitor. Un execelent articol stiintific, din care am
preluat informatiile de mai sus, gasiti, cautand pe net: Monumente uitate. Resedinta lui Dimitrie
Cantemir din Istanbul, de Liviu Bratuleanu.
Am coborat prin pitorescul, dar delabratul
cartier Fanar (care, culmea, cica ar fi inclus intr-un proiect de modernizare),
pana la:
Patriarhia Ecumenică |
13.
Patriarhia Ecumenica a
Constantinopolului
In contrast cu denumirea si importanta sa
istorica sa, are dimensiuni reduse, turcii nepermitand construirea de biserici
mari (spre deosebire de statul roman, care a aprobat ridicarea unei mari
moschei la Bucuresti). Exteriorul este modest, insa, in interior, se afla
cateva relicve importante pentru crestini: moastele sfintilor Ioan Gura de Aur
si Grigorie Teologul, redate ortodocsilor, de catre papa Ioan Paul al II-lea,
in 2004 (fusesera furate in infama cruciada a patra, in 1204, cand latinii au
cucerit orasul, adancind schisma catolici-ortodocsi), moastele sfintei Teofana,
sotia imparatului bizantin Leon cel Intelept (886-911) si coloana flagelarii,
de care a fost legat Isus, de catre soldatii romani.
Am mai cautat si poarta Sfantul Petru, de
care a fost spanzurat patriarhul Grigorie al V-lea, in 1821, intr-o zi de
Paste, ca represiune a turcilor, pentru declararea razboiului de
independenta, de catre greci. Trupul sarmanului patriarh, aruncat in apele Bosforului, a fost luat de
catre pescari greci, transportat la Odessa, apoi inmormantat in catedrala
metropolitana din Atena, fiind considerat erou national. In amintirea sa,
aceasta usa a patriarhiei a fost sigilata pentru totdeauna. Nu sunt sigur ca am
localizat corect aceast obiectiv, in cadrul complexului!
Iesiti la strada
principala, paralela cu Cornul de Aur, am luat autobuzul 99 , pana in zona
Karakoy, de unde am inceput urcusul pe
Istiklal cadessi, spre:
Turnul Galata |
14.
Turnul Galata
A fost
construit de genovezi in 1348 si cladirea cilindrica, cu varf conic, a devenit
un simbol al orasului. Aici am stat, o vreme, la coada incolacita in jurul
turnului. Este o mica capcana turistica, din punctul meu de vedere: este
scump-25 lire, spatiul din varf este extrem de stramt si aglomerat, coada se
misca greu, timpul petrecut pe terasa de sus este minimal. Am putea spune ca
panoramele recompenseaza cheltuiala si asteptarea, insa locuri bird's-eye view sunt multe in Istanbul, de
exemplu:
Vedere din turnul Safir spre Bosfor |
15.
Turnul Safir (Istanbul Sapphire)
Este cea mai
inalta cladire din Istanbul, un zgarie nori de 238 m inaltime si 54 de etaje
supraterane (mai sunt 10 subterane). Se
ajunge cu metroul M2, statia Levent 4 (a nu se confunda cu Levent, obisnuit,
fara cifra, care e o alta statie), care are iesire la etajul 3 subteran al
turnului. Se plateste intarea si se urca rapid cu liftul pana la etajul 54,
unde se afla o platforma de observatie, o terasa si un restaurant. Privelistea
e superioara celei din turnul Galata, ai tot Istanbulul la picioare, se poate
vedea pana, hat, departe, unde Marea Neagra se imbratiseaza cu stramtoarea
Bosfor. Am stat ceva timp aici, recomand
calduros locul. Spre seara, ne-am intors, acoperiti de glorie turistica, in
Sultanahmet, apusul prinzandu-l, printre lalele, in:
Parcul Gulhane |
16.
Parcul Gulhane
Foarte intins,
extrem de animat, amenajat si intretinut cu gust de gradinar profesionist, plin
de arome de zambile, foste gradini ale palatului Topkapi, parcul ne-au fost
refugiul ideal dupa o lunga zi (poate prea lunga, insa facem parte din
categoria celor ce vor sa vada cat mai mute intr-un loc, deci nu slow travel).
Am vrut sa mancam ceva la terasa Setutsu, situata in capatul parcului, cu vedere
la Bosfor, insa era full, asa ca ne-am multumit sa ne plimbam si sa mai stam pe
banci, amestecandu-ne cu otomanii veniti in numar mare la picnic, apoi ne-am
retras la un restaurant de langa hotel, sa ne ghiftuim cu lipii calde, ayrane
etc..
Muzeul Panorama 1453 |
Moscheea Mihrimah |
Zidurie Constantinopolului |
Noi am urcat pe aici |
Scara abrupra de pe ziduri |
Imagine wikipedia |
Imagine de pe internet |
Palatul Porfirogenetilor |
Biserica Chora |
Strada Draman, carier Fatih |
Biserica Pammakaristos |
Mausoleul lui Selim I |
Panorama din gradinile moscheii Selim I |
Mosheea Selim I |
Panorama din gradinile moscheii Selim I |
Prin zona muzeului Dimitrie Cantwmir |
Liceul ortodox grec |
Biserica Sfanta Maria a Mongolilor |
Legenda tunelului ce duce a Sfanta Sofia |
Muzeul Dimtrie Cantemir - placa memoriala |
Casa din Balat-Fanar |
Biserica Ecumenica |
Statie autobuz 99 |
Turnul Safir |
Se vede confluenta Bosfor-Marea Neagra si al treilea pod pestestramtoare, in constructie |
Parcul Gulhane |
Vedere din Turnul Galata |
Turnul Safir |
Cafeneaua Setutsu - parcul Gulhane |
Vedere de pe terasa moscheei Selim I |
Vedere de pe terasa moscheei Selim I |
Io la liceu |
Palatul Topkapi din Turnul Galata |
Hadia Sofia din Turnul Galata |
Moscheea Albastra din Turnul Galata |
Hadia Sofia si Moscheea Albastra din Turnul Galata |
Imagine spre Bosfor din Turnul Galata |
Imagine spre Bosfor din Turnul Safir |
Biserica Pammakaristos |
Moschhea Selim |
Mausoleul sultanului Abdulmecid I de la moscheea Selim |
Biserica Sfanta Maria a Mongolilor. In spate se vede Liceul Grec |