Călător prin lumea mare

Deoarece m-am hotarat sa mai pun mana pe carte si sa mai las calculatorul, m-am apucat de volumele „Călător prin lumea mare” şi „54/24”  ale lui Bogdan Teodorescu. Tipul apare relativ des pe la emisiunile politice de la Antena 2 sau 3, este expert în comunicare (deşi la bază este inginer, absolvent de Politehnică), cult – istorie, literatură, cinema, bun observator al realităţii imediate, cu talent literar şi cu câteva mari pasiuni (probabil mai are şi altele dar acestea reies pregnant din volumele sale): călătoriile, istoria şi gastronomia.

Volumele cuprind relatări turistice, primul apărut fiind „54/24” (adică 54 de povestiri din 24 de ţări) în 2008 iar „Călător prin lumea mare” în 2011, în noiembrie. Eu le-am citit în ordine inversă dar nu prea conteaza, sunt scrise după acelaşi tipar, poate un mic plus pentru primul volum, mai consistent, mai bine închegat, cel de-al doilea venind în siajul primului, foarte bine vândut.. Adică omul colecţionează, ca orice turist, de altfel, impresii, senzaţii, stări, din locurile prin care trece. Călătoria este „inutila şi neproductiva bucurie” iar vacanţa „starea perfectă a fiinţei uman”, chestie vizibilă în impresiile sale: relatează cu bucurie, cu umor, cu înţelegere pentru ceea ce vede, fie că este vorba de sărăcia absolută din Togo sau India, fie de luxul devenit normalitate din Monaco, unde „o doamnă de 80 de ani, îmbrăcată în haină de blană, cu bijuteriile puse la vedere, plimbă o aschimodie de câine, cu zgarda strălucind de pietre”.

B.T. vede multe şi vede bine (miopia nu e o piedică, deci)  şi reuşeşte să amestece savant impresiile turistice într-un melanj savuros de relatări turistice scurte, care se citesc relativ rapid, cartea (cărţile) mustind de referinţe şi parafrăzări culturale şi istorice, mici observaţii politice, quiproquo-uri amuzante şi fine autoironii. Iată câteva:

- „De veghe în lanul de secară”, celebrul roman al revoltei adolescentine al lui J.D. Salinger, devine „ De veghe în lanul de lalele”, de la Keukenhof, din Olanda „cea mai frumoasă grădină sezonieră din lume”.

- În Belgia valonă, la Bouillon (unde a trăit  Godefroy de Bouillon, unul din conducătorii primei cruciade) conflictul mocnit valono-flamand e relevat de clienţii francofoni, ai unui mic local, care sunt revoltaţi că flamazii au acces în restaurant.

- La Sankt Petersburg, măreaţa capitala imperială, chelneriţa nu aduce la masă vin din Georgia, după scurtul război ruso-gruzin.

- Un capitol are un titlu suprearealist: „La amurg, în copac, o capră”, acţiunea, ca să zic aşa, fiind la Taroudant, în Maroc.

- Filmul „Totul despre mama mea” al lui Pedro Almodovar, devine „La meci cu mama mea”, autorul relatând, bineînţeles, despre un meci pe Nou Camp şi atmosfera jovială din tribune iar apoi despre sărbătoarea Los Reyes Magos, din Barcelona.

  - „Never Walk alone”, imnul echipei Liverpool, îl regăsim pe un banner în Mombassa – Kenya.

  -  „Nişte ţărani”, romanul lui Dinu Săraru, se transformă în „Nişte babuini”, în care asistăm la asaltul organizat şi sălbatec :) al unei găşti de maimuţe înfometate, la Durban, în Africa de Sud.

   - B.T. are parte şi de adrenalină: în Brazilia, în drum spre Ouro Preto, este oprit (conducând o maşina închiriată)  de insurgenţi înarmaţi, ca şi în Liban, însă de un tanc sirian, în drum spre Baalbek.

- „Binecuvântaţi animalele si copiii”, romanul, de Glendon Swarthout, care a stat şi la baza unui film destul de cunoscut în anii ’70, devine, în Jaipur-India,  capitolul „Binecuvântaţi animalele si şoferii”, în care ne este prezenatată modalitatea manuală de semnalizare în trafic, adică cu ajutorul mâinilor, prin geamul coborât de la maşină.

- În  “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, (titlul filmului lui Cătălin Mitulescu, din 2006), autorul scrie despre momentele atentatelor de la World Trade Center, din New York, pe care le-a prins la Frankfurt đi despre bucuria ilogică cu care sărbătoreau cei din comunitatea musulmană.

- B.T. scrie  nu  numai despre frumuseţea ireală dar şi despre mirosul infernal din Taj Mahal, deoarece toată lumea trebuie să se descalţe la intrare, deşi autorul era bine antrenat din perioada militara (“am făcut armata la infanterie şi m-am descălţat, împreună cu cei 59 de colegi ai mei după 10 ore de marş prin praful dobrogean, în căldura lunii iulie”.

- Versurile din Psalmul lui David “La apa Vavilonului, Jelind de ţara Domnului, Acoló şezum şi plânsăm” devine “Pe marginea Lacului Ichkeul am şezut şi am plâns”, în care B.T., aflat , în Tunisia, vrea sa vadă lacul cu pricina, “punct major de oprire pentru sute de mii de păsări călătoare”, dar nu are parte de nici întâlnire de ordin avicol.

-“Pentru cine bat clopotele”, romanul lui Hemingway, este, in carte, ‘Pentru cine bat tobele” şi experienţa turistică din Togo.

Călător împătimit, Bogdan Teodorescu străbate asiduu meridianele iar în palmaresul său turistic intră obiective mai mult sau mai puţin cunoscute: Riviera mayaşă şi piramidele mexicane, Copacabana şi cascada Iguacu în Brazilia, Istanbul, Waterloo (pasiunea pentru istorie îl face să frecventeze cu predilecţie asemena locuri), India cu Jaipur şi Agra, Insula Goree cu casa sclavilor din Senegal, Germania cu Trier şi Neuschwanstein, Nicosia, Liban, Japonia, Lisabona, Klangenfurt, capela Scrovegni din Padova, Africa de Sud cu insula Robben, Sun City, Durban şi Parcul Kruger, Auschwitz, Chamonix, Chişinău, Bruxelles, Cordoba, Alhambra, Namibia, Obidos, Sienna, Gambia, Madeira, Burgos, Veneţia, Insulele Lerrins de pe Coasta de Azur, ţările baltice, Novgorod,  Seychelles, Helsinki, Veliko Târnovo.

Gurmand rafinat (gourmet) autorul sfârşeşte, apoteotic, orice zi de vacanţă, cu mese copioase, stropite măsurat cu vinuri bune. Omul este un epicurean comod, cu har de povestitor, poliglot, care ştie unde merge, ce-o să vadă şi care este istoria locurilor vizitate, pregătindu-şi minuţios călătoriile prin consultarea a numeroase ghiduri. Merită să-i citiţi cărţile pentru că, vorba aceea de la TV, nici nu ştiţi ce pierdeţi! 
Puteţi comanda cărţile la Editura Tritonic. 
Interviuri luate la emisiunea "Vorbe grele" , de pe Antena 3, lui Bogdan Teodorescu, de către Victor Ciutacu: interviul din 18 noiembrie 2011 şi interviul din 8 iulie 2011.