Am
plecat spre Barcelona în 13 aprilie 2012, într-o vineri şi, contrar
superstiţiilor, totul a decurs foarte bine în ziua respectivă. După o trezire
extramatinală, pe la 3,20 şi o deplasare cu maşina de circa 2 ore, pâna la
Otopeni, am decolat la ora stabilită, adică 8 (iată că şi low-costurile, adică
Blue-Air, mai respectă programul, cel puţin uneori :)!).
După
un zbor cu ceva turbulenţe minore, am aterizat pe la 10,30, ora locală, pe
aeroporul El Prat. Nu am avut bagaj de cală aşa că am ieşit repede din
terminalul T2A şi am mers spre T2B, spre pasarela ce leagă aeroportul de staţia
de cale ferată. Dacă se aterizează la terminalul T1, trebuie să luaţi autobuzul
pentru transfer la T2.
Sunt mai multe opţiuni (autobuz-Aerobus
5,30 Euro, tren, taxi-cam 30 Euro) de ajunge în Barcelona, din aeroport iar noi
am ales să mergem cu trenul, adică varianta cea mai ieftină. Am cumpărat din
gară, de la ghişeu patru cartele T10, la 9,25 Euro fiecare, de 10 călătorii fiecare, care
au valabilitate atât în Barcelona, cât şi de la aeroport în oraş – cca 12 Km, la metrou şi pe autobuz. Aceste
tichete T10 pot fi utilizate de mai multe persoane şi trebuie validate la
fiecare urcare într-un mijloc de transport. Dacă luaţi bilet simplu de tren
aeroport-Barcelona este mai scump – 3,6 Euro, dacă am reţinut bine.
Atenţie,
e ceva de mers din terminal până la gară şi câteva scări! Trenul în sine este,
de fapt, un metrou de suprafaţă şi pleacă cam din jumătate în jumătate de oră.
Staţiile pe această linie sunt Clot, Passeig de Gracia, Barcelona
Sants, Bellvitge Prat Llobregat, Aeroport.
Din Sants şi Gracia aveţi legături cu metroul.
Mai multe informaţii despre transfer aeroport-Barcelona aici :
Trebuie spus că acest site oferă cea mai bogată şi
utilă informaţie pentru un viitor călător la Barcelona.
După ce
am coborât la staţia Passeig de Gracia şi am luat metroul L4, pâna la
Barcelonetta, am sosit la hotel, de fapt
un hostel-Ciudadela, ales pe criteriul raportului poziţie centrală-preţ, situat
lânga gara Estació de França, în cartierul Born. Am plătit 67 Euro/noapte
pentru o camera cvadruplă şi baie proprie iar condiţiile au fost mulţumitoare,
excepţie făcând zgomotul cam mare de pe strada principală.
După amiaza am plecat per pedes, cu un entuziasm
avizat :), să descoperim famecul deloc discret al
Barcelonei.
Traseul aproximativ din prima zi in Google maps:
 |
| Itinerariul din prima zi |
Am pornit de pe Passeig de la Born, strada ce
urma să o străbatem în fiecare din zilele următoare, am trecut pe lânga Santa
Maria del Mar, pe Carrer de l’ Argenteria, apoi pe Via Laietana, de pe care
ne-am abătut spre Palau de la Musica Catalana, unde ne-am oprit să-i vedem
exteriorul şi să cumpărăm bilete la un concert; am găsit chiar pentru ziua
următoare, la ora 19 si am platit 12 Euro/adult şi 9 Euro/copil, un spectacol
din seria “Tardes al palau”, probabil nu de o anvergură deosebită, dar care ne
asigura accesul în sala de spectacol, la aproximativ acelaşi preţ cu turul
palatului, fără spectacol. După ce am admirat palatul muzicii pe dinafară, ne-am
abătut pe Carrer del Casp, 48, pentru a
vedea:
Casa Calvet
Timp de vizitare – 10 minute.
 |
| Casa Calvet |
Este
una din primele lucrări ale lui Gaudi şi a fost construită între 1898-1900, la
comanda lui Pere Calvet, magnat al textilelor pe vreme aceea. Este clădirea
gaudiană cea mai conformistă, oarecum lipsită de originalitatea lucrărilor
următoare. Totuşi, câteva elemente lasa să se întrevadă evoluţia sa ulterioară:
balcoanele curbate, din fier forjat, ca şi la Casa Batllo, sau faţada din
piatră, asemănătoare casei Mila. Deşi nu cea mai reprezentativa creaţie a lui
Gaudi, Casa Calvet a câştigat premiul pentru arhitectură al oraşului Barcelona,
în anul 1900, de altfel, singura distincţie oficială primită, antum, de
maestrul catalan. Casa nu se vizitează dar la parter există un restaurant şi
puteţi face o rezervare, dacă bugetul vă permite, bineînţeles :)! Informaţii aici:
http://www.casacalvet.es/
 |
| Casa Amatller |
Ne-am continuat periplul pe Passeig de
Gràcia, bulevardul central din cartierul Eixample („extindere” în catalană), construit după proiectul lui Ildefons Cerdà, în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi
caracterizat prin reţea stradală rectangulară, adică străzile se întretaie în
unghiuri drepte, bulevarde largi, grupuri de locuinţe de forma pătrată şi
care dau spre stradă în unghiuri de 45˚.
Efortul de modernizare urbană barcelonez corespunde şi cu o perioadă de avânt
naţionalist catalan, aşa zisă perioadă Renaixenca
( „Renaşterea”), un
rol important avându-l arhitecţii modernişti catalani: Lluís
Domènech i Montaner – acesta a dat
semnalul de început al acestui curent artistic prin articolul „En busca
d'una arquitectura nacional", publicat în 1878, apoi Puig i Cadalfach şi, nu în
ultimul rând, Antoni Gaudí a cărui originalitate este inclasificabilă şi nu
poate fi strict inclus în modernism. Un
rol important în afirmarea Barcelonei pe plan arhitectural l-a avut şi
expoziţia universala găzduită de oraş în 1888.
Revenind la Passeig de Gracia: pe acest
bulevard, aerisit şi de nevitat pentru iubitorii de arhitectură, sunt o serie
de asemenea clădiri, reprezentative, cum ar fi: Manzana de la discòrdia (Casa Amatller de Josep Puig i
Cadafalch, Casa Batlló de Antoni Gaudí, Casa Lleó Morera de Lluís Domènech i
Montaner), Casa Antoni Rocamora de Josep Bassegoda i Amigó, Casa Fuster de Josep Puig i
Cadafalch, Casa Milà
"La Pedrera" de Antoni Gaudí, Casa Pons i Pascual de Enric Sagnier sau Casa Ramon Casas de Antoni Rovira i Rabassa, ca
şi lampadarele cu bănci de Pere Falqués i Urpí.
 |
| Cases Rocamora (Passeig de Gràcia 6-14); Fraţii Bonaventura & Joaquim Basegoda, 1914 |
Stilul
modernist catalan are ca principale caracteristice predominarea liniilor curbe
în locul celor drepte, motivele vegetale, în special florale, decoraţiunile
abundente, uneori chiar prea exagerate după opinia mea, culorile vii, folosirea
ceramicii sparte – trencadis, inflenţele maure. Unii nu agrează acest stil
arhitectonic considerându-l cam „chicios” (kitsch :)), însă fie că va va plăcea sau nu, aceste clădiri
marchează istoria arhitecturii şi, măcar câteva dintre ele, merită văzute.
Dacă sunteţi foarte interesaţi de un asemenea subiect, exista şi un muzeu al
modernismului:
Bilete mai ieftine:
http://bit.ly/KcgZsP
şi o rută a modernismului cu 115
obiective (cumpăraţi de la oficiile de turism o carte şi o hartă ce vă asigură
reduceri la intrări):
Fotografii cu mai toate obiectivele moderniste:
Şi un blog de acelaşi profil:
http://modernistespuntcom.blogspot.com/2010/02/antiga-casa-figueras.html
Aşadar, dupa această scurtă incursiune
în arhitectură, nu că aş fi mare cunoscător :), dar inspirată
din ghidurile pe care le-am
citit-consultat (iar pe unele chiar le-am cumpărat :)) înaintea plecării - Guide du Routard, Key Guide,
National Geographic, DK, Frommer, Rick Steves, am revenit de la Casa Calvet, de
pe Carrer de Casp, pe Passeig de Gracia, unde am remarcat magazinele scumpe, de firmă şi eleganţa
clădirilor - Casa Pons i Pascual, Casa Malagrida, Casa Rocamora şi Manzana de la Discordia, blocul
discordiei, despre care am scris mai sus. Aici se afla unul dintre obiectivele noastre din
prima zi:
Casa Batlló :
Timp de vizitare – o oră.
 |
| Casa Batllo - piano nobile şi coloanele cu forme de oase umane |
Preţul biletului este piperat –
18,15 Euro pentru adult, 14,55 Euro pentru tineri şi studenţi, gratis pentru
copii sub 7 ani dar am considerat că operele lui Gaudi trebuie onorate, nu
numai pe exterior şi am intrat (aici mărturisesc ca pe Ingrid am declarat-o sub
7 ani, deşi are 8 ani). Audioghidul este inclus în preţul biletului.
Aceasta casă a fost realizată la comanda industriaşului Josep Batlló,
care dorea o locuinţă mai deosebită pentru familia sa. L-a angajat astfel pe Gaudi
să renoveze o clădire preexistentă, cumpărată pe bulevardul la modă în acel
timp – Eixample. Nici că se putea alege o persoană mai portivită decât Gaudi
pentru a realiza ceva original! Clădirea a fost transformată radical şi, dintr-un
bloc anost, a devenit o operă de artă! Nu exista linii sau unghiuri drepte, cu
excepţia vechilor ferestre, faţada e acoperită cu trencadis, în culorile mov,
verde, galben, la ferestrele sufrageriei, de la piano nobile, sunt coloane în
foma de oase umane, balcoanele din fier forjat par fie măşti veneţiene, fie
lilieci (simbol care îl regăsim şi în vârful Palatului Guell, ca simbol al
regelui Jaume I), fie nişte ochi răuvoitori, tavanele sunt ondulate sau în
spirală, arcele sunt parabolice, hornurile sunt colorate şi în formă de ciupercă,
totul e şerpuit, ondulat, neregulat, sinuos.
Deoarece Gaudi nu a lăsat, mai deloc,
materiale legate de simbolistica operelor sale, se spune că ar putea fi o alegorie a
luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul, partea de sus a faţadei fiind balaurul
cu spinarea multicoloră şi solzoasă, străpunsă de suliţa reprezentată de crucea
tridimensională a Sfântului Gheorghe, patronul Cataluniei. Alte interpretări sugerează că ar fi vorba de o creatură acvatică, suprarealistă, onirică, de
inspiraţie marină, apropo de albastrul
(cu nuanţă gradată, pentru a asigura iluminatul uniform, mai închis jos şi mai
deschis spre etajele superioare) pereţilor din curtea interioară.
 |
| Casa Batllo - balcoanele în formă de măşti sau lilieci |
Alţii cred că e vorba de un carnaval – confeti pe faţadă şi o pălărie de arlechin (în
locul balaurului) ce invocă exuberanţa vieţii iar alţii că e vorba chiar de
submarinul căpitanului Nemo şi, într-adevăr, când stai în salonul principal şi
priveşti spre strada principală - pe Passeig de Gracia, ai parcă o
senzaţie stranie, enigmatică că nu aparţii lumii de jos. Şi poate cuvântul enigmatic sintetizează cel mai bine opera gaudiană.
Ar mai fi de spus că se poate închiria
clădirea pentru diferite evenimente, că mai este denumită „Casa dels ossos” sau „Casa del drac” – casa
dragonului, că la decorarea casei a participat un alt mare artist modernist, Josep
Maria Jujol şi face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 2005. Şi dacă Casa
Mila merită văzută mai degrabă pentru acoperiş, Casa Batlló este un ansamblu
unitar, organic, atât în interior, cât şi în exterior, fiind, poate, după Sagrada
Familia, cea mai reprezentativă clădire pentru Antoni Gaudi.
Ne-am
continuat plimbarea, făcând stânga imediat după Casa Batlló, pe carrer d’
Arago, unde, imediat în apropiere, se află altă clădire modernistă, din
cărămidă roşie şi cu influenţe maure, „Editorial Montaner i Simon”, proiectată de Lluís Domènech i Montaner, pentru editura
fratelui său, între 1880-1885. În prezent găzduieşte „Fundació Antoni
Tàpies”, Tapies fiind considerat unul din marii artişti catalani contemporani
iar pe clădire tronând o inextricabilă încrengătură de sârme ce ar reprezenta
(e greu de descifrat arta modernă :)!) sculptura sa „Núvol i cadira” – Nor şi scaun.
 |
| Editorial Montaner i Simon de Domenech i Montaner |
Legat de Tapies, am mai văzut lângă Parcul
Ciutadella, pe Passeig de Picasso, sculptura sau, în fine :), lucrarea sa “Omagiu lui Picasso”, la fel de greu
de perceput artistic:
În micul nostru periplu modernist am trecut şi pe
la Farmacia Bolos (1902), reprezentativă pentru farmaciile moderniste, aflată
la intersecţia Rambla de Catalunya-Carrer Valencia, apoi ne-am îndreptat
hotărâţi :) spre alt punct
de interes al acelei zile şi anume:
Casa Milà – La Pedrera („Cariera de piatră”)
Timp de vizitare – o oră.
Preţ bilet adult – 14 Euro
Construcţia acestei case a fost antamată de
familia Milà, alcătuită din Pere
Milà i Camps (1874-1940) şi Roser Segimon i Artells (1870-1964). Doamna în
cauza era văduva lui Josep Guardiola i Grau (1831-1901), mare bogătan, un “indiano”,
adică unul ce făcuse avere pe seama afacerilor în coloniile spaniole din
America, Puerto Rico şi Cuba, pierdute, de altfel, în 1898, în urma războiului
americano-spaniol. Am dat şi datele biografice ca să vedem şi diferenţele
consistente de vârstă dintre personaje. După moartea mult iubitului soţ :), Roser
devine moştenitoarea unei averi considerabile şi, în acest fel, o partidă de
neratat pentru numeroşii vânători de zestre iar, dintre numeroşii
candidaţi, câştigător va ieşi Pere Milà.
Avocat şi om de afaceri, deci nici el un fitecine, dar cu aplecări spre o viaţă
boemă, era un gen de dandy, căruia îi plăcea să epateze şi să trăiasca în lux,
fiind unul dintre primii proprietari de automobile din Barcelona. În această
privnţă chiar i-a cerut lui Gaudi să-i fie amenajat în clădire şi un loc de
parcare, dorinţă împlinită cu succes.
Contemporanii glumeau pe seama
acestui mariaj spunând că Pere Milà a
fost, mai curând, interesat de puşculiţa (Guardiola) văduvei, deoarece în
spaniolă Guardiola înseamnă puşculiţă, decât de văduva lui Guardiola
(Puşculiţă). Şi iată că numele de Josep Guardiola era celebru încă de pe atunci :)!
Proaspeţii însurăţei nu aveau un
cuibuşor de nebunii aşa că trebuiau, neapărat, să facă ceva în acest sens !
Şi pe cine să angajeze ca să realizeze o casa trendy, în Eixample, decât pe
omniprezentul Gaudi, se pare la
recomandarea lui Josep Batllo, ce fusese mulţumit de căsuţa sa!?
Astfel, între 1906-1910, ia
naştere altă capodoperă gaudiană, poate cea mai cunoscută, cu excepţia
Sagradei; va fi ultima mare lucrare civilă înainte ca maestrul să se dedice
total construcţiei bisericii. Aici ies în evidenţă, în exterior, liniile ondulate,
de valuri, ale faţadei, balcoanele (fiecare altfel) din fier forjat, ca nişte
alge atârnânde, realizate de acelaşi Josep Maria Jujol, ce-l vom mai reîntâlni
şi la Parcul Guell şi culoarea crem, de plajă, a faţadei. Era ceva coadă la
intrare şi cred că am aşteptat circa o jumătate de oră ca să intrăm. Se pot
cumpăra bilete, la 15 Euro, anticipat de aici:
Piesa de rezistenţă a acestei clădiri este
acoperişul!
 |
| La Pedrera - Ioana pe acoperişul fierbinte |
Hornurile au fost transformate în capete gigantice de războinici
medievali cu căşti, în chip de gardieni înfricoşători a ceea ce trebuia să fie
o statuie gigantică a Fecioarei Maria. Gaudi
avea de gând ca întregul ansamblu să fie, de fapt, un soclu pentru o astfel de
statuie, ce urma sa fie una din multele mărturii de credinţă ale arhitectului.
Proprietarii s-au opus ridicării acestei statui de teama tulburărilor din 1909,
din “Săptămâna tragica”, când anarhiştii au distrus şi vandalizat mai toate
bisericile şi însemnele religioase din oraş. De altfel, doamna Mila nu a fost
deloc mulţumită de casa ce i-a fost
construită, spunând că seamănă cu o vizuină de şerpi.
Se zice şi că soldaţii din filmul “Războiul stelelor”
sunt inspiraţi de războinicii de pe acoperişul Casei Mila! Şi, apropo de filme,
o scenă importantă din “Professione:
reporter”, 1975, de Michelangelo Antonioni, a fost filmată aici. Iar cu aceşti
războinici ne vom reîntâlni şi la Sagrada Familia, la Faţada Patimilor, a lui
Subirach.
Ca şi faţada, acoperişul este
şi el ondulat, oferind perspective prielnice pentru amatorii de fotografii,
spre Torre Agbar, Sagrada Familia sau Passeig de Gracia. Spre deosebire de Casa
Batllo aici lipseşte ceramica, trencadisul, culoare bej-crem fiind prezentă, ca
şi pe faţadă.. În podul clădirii se poate vizita “Espai Gaudi”, cu machete ale
casei, un mic muzeu, cu schiţe şi obiecte din natură din care s-a inspirat
maestrul. Şi aici sunt prezente arcele catenare, parabolice, ca şi la casa
Batllo. La coborâre se mai vizitează un apartament mobilat ca la începutul
secolului al XX-lea. Clădirea este proprietatea
băncii Caixa Catalunya şi şi face
parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1984.
La Pedrera e inclusă în Artickets – 30 Euro , tichet ce permite accesul şi
la Centre de Cultura Contemporània de Barcelona – CCCB, Fundació Antoni
Tàpies, Fundació Joan Miró, Museu Nacional d'Art de Catalunya- MNAC, Museu
d'Art Contemporani de Barcelona – MACBA, Museu Picasso.
Am continuat pe Avinguda
Diagonal, la Palau del Baró de Quadras,
realizată de Josep Puig i Cadalfach,
între 1904-1906, cu influenţe gotice la exterior şi islamice la interior.
 |
| Palau del Baró de Quadras, realizată de Josep Puig i Cadalfach. |
Clădirea găzduieşte
Casa Asia, o asociaţie de prietenie catalană-asiatică şi se poate vizita gratis, în circa 30
minute:
Tot pe aceeaşi stradă am mai văzut pe
exterior Casa Comalat, de Salvador Valeri i Pupurull şi Casa Terrades-Casa de les Punxes, tot de Josep
Puig i Cadalfach, cu turnuri ascuţite, de infuenţa gotică dar aflată în
renovare
Îmbuibaţi de atâta case şi vertijul
architectonic modernist făcându-şi efectul :),
am luat metroul Linia 3, şapte staţii de la Diagonal, pâna în Piaţa
Espanya, să vedem Font màgica de Montjuïc, o fântână mai deosebită, cu lumini
şi muzică, realizată de Carles Buïgas,
cu ocazia Expoziţiei Universale din 1929, în faţa Palatului Naţional ce
găzduieşte azi M.N.A.C.
 |
| M.N.A.C. la apus. |
Spectacolele au loc între octombrie şi aprilie, vinerea
şi sâmbăta, de la 19 la 21 şi în perioada mai – octombrie, de joi până
duminică, 21-23. Ne-am încheiat seara în
zonă, a fost şi un apus roşiatic peste MNAC, am mai mâncat pe la chioşcurile
din zonă, ne-am mai pozat cu fântână şi fără fântână :),
am luat metroul pâna la staţia Liceu, apoi pe Carrer Ferran şi Carrer Princessa
până la ho(s)tel.
Alte fotografii:
 |
Passeig del Born
 |
| Fossar de les Moreres,
lângă Santa Maria del Mar. Catalanii au ziua naţională pe 11.09, când
comemorează luptătorii pentru independenţă căzuţi în 1714. |
|
|
|
 |
| Via Laietana |
 |
| Palau de la Musica Catalana - busturi Palestrina, Bach, Beethoven |
 |
| 20. Palau de la Musica Catalana - sculptura lui Miquel Blay-La canción popular |
 |
| Casa Batlo înainte de reconditionarea gaudiana (preluare Wikipedia) |
 |
| Casa Batlo dupa Gaudi (preluare Wikipedia) |
 |
| Casa Batllo - formele ondulate ale ferstrelor. Senzatia de căpitan Nemo, privind prin hubloul submarinului! |
 |
| Casa Batllo - curtea din spate cu trencadis |
 |
| Casa Batllo - patio cu albastru mai inchis la etajele superioare |
 |
| Arcele catenare |
 |
| Casa Batllo - şemineele cu trencadis, dragonul si crucea gaudiana |
 |
| Casa Batllo - crucea gaudiana tridimensionala |
 |
| Casa Batllo - dragonul si crucea gaudiana. |
 |
| Casa Batllo - dragonul si crucea gaudiana |
 |
| 80. Casa Batllo - spinarea dragonului |
 |
| Casa Batllo - copiii si dragonul |
 |
| Farmacia Bolos |
 |
| La Pedrera |
 |
| La Pedrera - faţada ondulată |
 |
| 87. La Pedrera-balcon din fier forjat, ca nişte alge, de Joesp Maria Jujol |
 |
| La Pedrera - coada de la casa de bilete |
 |
| La Pedrera - acoperiş |
 |
| La Pedrera - acoperiş |
 |
| La Pedrera - acoperiş |
 |
| La Pedrera - Codruţ pe acoperişul fierbinte |
 |
| 92. La Pedrera - Ingrid pe acoperişul fierbinte |
 |
| La Pedrera - războinicii medievali |
 |
| Casca corintica ce se pare că l-a inspirat pe Gaudi pt. războinicii de la Casa Mila (preluare Wikipedia) |
 |
| Los guerreros de la Sagrada Familia (preluare Wikipedia) |
 |
| Soldat din Razboiul Stelelor inspirat din creatia lui Gaudi de la Casa Mila (preluare Wikipedia) |
 |
La început Casa Mila nu era apreciată şi era asemănată cu un garaj pt. dirijable (preluare Wikipedia)
 |
Sagrada şi Ioana pe acoperişul de pe La Pedrera
 |
Barcelona. Coafura rezistă! Codruţ şi Sagrada.
 |
| Sagrada soţia |
 |
| Între Sagrada şi Torre Abgar |
|
|
|
|
|
 |
La Pedrera şi noi
 |
La Pedrera - panoramă spre Torre Agbar şi Sagrada.
 |
La Pedrera - acoperişul ondulat
 |
La Pedrera - arcele parabolice din pod - Espai Gaudi
 |
Casa Comalat (Diagonal, 442), de Salvador Valeri i Popurrull, 1909-1911
 |
Palau del Baró de Quadras, realizată de Josep Puig i Cadalfach
 |
Palau del Baró de Quadras-holul de la intrare, realizată de Josep Puig i Cadalfach
 |
| Casa Terrades de Josep Puig i Cadalfach |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
| Font Magica |
 |
Font Magica
|
| Avinguda de la Reina Maria Cristina, cu turnurile ventiene | |
| | |
