marți, 3 ianuarie 2012

Călător prin lumea mare

Deoarece m-am hotarat sa mai pun mana pe carte si sa mai las calculatorul, m-am apucat de volumele „Călător prin lumea mare” şi „54/24”  ale lui Bogdan Teodorescu. Tipul apare relativ des pe la emisiunile politice de la Antena 2 sau 3, este expert în comunicare (deşi la bază este inginer, absolvent de Politehnică), cult – istorie, literatură, cinema, bun observator al realităţii imediate, cu talent literar şi cu câteva mari pasiuni (probabil mai are şi altele dar acestea reies pregnant din volumele sale): călătoriile, istoria şi gastronomia.
Volumele cuprind relatări turistice, primul apărut fiind „54/24” (adică 54 de povestiri din 24 de ţări) în 2008 iar „Călător prin lumea mare” în 2011, în noiembrie. Eu le-am citit în ordine inversă dar nu prea conteaza, sunt scrise după acelaşi tipar, poate un mic plus pentru primul volum, mai consistent, mai bine închegat, cel de-al doilea venind în siajul primului, foarte bine vândut.. Adică omul colecţionează, ca orice turist, de altfel, impresii, senzaţii, stări, din locurile prin care trece. Călătoria este „inutila şi neproductiva bucurie” iar vacanţa „starea perfectă a fiinţei uman”, chestie vizibilă în impresiile sale: relatează cu bucurie, cu umor, cu înţelegere pentru ceea ce vede, fie că este vorba de sărăcia absolută din Togo sau India, fie de luxul devenit normalitate din Monaco, unde „o doamnă de 80 de ani, îmbrăcată în haină de blană, cu bijuteriile puse la vedere, plimbă o aschimodie de câine, cu zgarda strălucind de pietre”.
B.T. vede multe şi vede bine (miopia nu e o piedică, deci)  şi reuşeşte să amestece savant impresiile turistice într-un melanj savuros de relatări turistice scurte, care se citesc relativ rapid, cartea (cărţile) mustind de referinţe şi parafrăzări culturale şi istorice, mici observaţii politice, quiproquo-uri amuzante şi fine autoironii. Iată câteva:
- „De veghe în lanul de secară”, celebrul roman al revoltei adolescentine al lui J.D. Salinger, devine „ De veghe în lanul de lalele”, de la Keukenhof, din Olanda „cea mai frumoasă grădină sezonieră din lume”.
- În Belgia valonă, la Bouillon (unde a trăit  Godefroy de Bouillon, unul din conducătorii primei cruciade) conflictul mocnit valono-flamand e relevat de clienţii francofoni, ai unui mic local, care sunt revoltaţi că flamazii au acces în restaurant.
- La Sankt Petersburg, măreaţa capitala imperială, chelneriţa nu aduce la masă vin din Georgia, după scurtul război ruso-gruzin.
- Un capitol are un titlu suprearealist: „La amurg, în copac, o capră”, acţiunea, ca să zic aşa, fiind la Taroudant, în Maroc.
- Filmul „Totul despre mama mea” al lui Pedro Almodovar, devine „La meci cu mama mea”, autorul relatând, bineînţeles, despre un meci pe Nou Camp şi atmosfera jovială din tribune iar apoi despre sărbătoarea Los Reyes Magos, din Barcelona.
  - „Never Walk alone”, imnul echipei Liverpool, îl regăsim pe un banner în Mombassa – Kenya.
  -  „Nişte ţărani”, romanul lui Dinu Săraru, se transformă în „Nişte babuini”, în care asistăm la asaltul organizat şi sălbatec :) al unei găşti de maimuţe înfometate, la Durban, în Africa de Sud.
   - B.T. are parte şi de adrenalină: în Brazilia, în drum spre Ouro Preto, este oprit (conducând o maşina închiriată)  de insurgenţi înarmaţi, ca şi în Liban, însă de un tanc sirian, în drum spre Baalbek.
- „Binecuvântaţi animalele si copiii”, romanul, de Glendon Swarthout, care a stat şi la baza unui film destul de cunoscut în anii ’70, devine, în Jaipur-India,  capitolul Binecuvântaţi animalele si şoferii”, în care ne este prezenatată modalitatea manuală de semnalizare în trafic, adică cu ajutorul mâinilor, prin geamul coborât de la maşină.
- În  “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, (titlul filmului lui Cătălin Mitulescu, din 2006), autorul scrie despre momentele atentatelor de la World Trade Center, din New York, pe care le-a prins la Frankfurt đi despre bucuria ilogică cu care sărbătoreau cei din comunitatea musulmană.
- B.T. scrie  nu  numai despre frumuseţea ireală dar şi despre mirosul infernal din Taj Mahal, deoarece toată lumea trebuie să se descalţe la intrare, deşi autorul era bine antrenat din perioada militara (“am făcut armata la infanterie şi m-am descălţat, împreună cu cei 59 de colegi ai mei după 10 ore de marş prin praful dobrogean, în căldura lunii iulie”.
- Versurile din Psalmul lui David “La apa Vavilonului, Jelind de ţara Domnului, Acoló şezum şi plânsăm” devine “Pe marginea Lacului Ichkeul am şezut şi am plâns”, în care B.T., aflat , în Tunisia, vrea sa vadă lacul cu pricina, “punct major de oprire pentru sute de mii de păsări călătoare”, dar nu are parte de nici întâlnire de ordin avicol.
-“Pentru cine bat clopotele”, romanul lui Hemingway, este, in carte, ‘Pentru cine bat tobele” şi experienţa turistică din Togo.
Călător împătimit, Bogdan Teodorescu străbate asiduu meridianele iar în palmaresul său turistic intră obiective mai mult sau mai puţin cunoscute: Riviera mayaşă şi piramidele mexicane, Copacabana şi cascada Iguacu în Brazilia, Istanbul, Waterloo (pasiunea pentru istorie îl face să frecventeze cu predilecţie asemena locuri), India cu Jaipur şi Agra, Insula Goree cu casa sclavilor din Senegal, Germania cu Trier şi Neuschwanstein, Nicosia, Liban, Japonia, Lisabona, Klangenfurt, capela Scrovegni din Padova, Africa de Sud cu insula Robben, Sun City, Durban şi Parcul Kruger, Auschwitz, Chamonix, Chişinău, Bruxelles, Cordoba, Alhambra, Namibia, Obidos, Sienna, Gambia, Madeira, Burgos, Veneţia, Insulele Lerrins de pe Coasta de Azur, ţările baltice, Novgorod,  Seychelles, Helsinki, Veliko Târnovo.
Gurmand rafinat (gourmet) autorul sfârşeşte, apoteotic, orice zi de vacanţă, cu mese copioase, stropite măsurat cu vinuri bune. Omul este un epicurean comod, cu har de povestitor, poliglot, care ştie unde merge, ce-o să vadă şi care este istoria locurilor vizitate, pregătindu-şi minuţios călătoriile prin consultarea a numeroase ghiduri. Merită să-i citiţi cărţile pentru că, vorba aceea de la TV, nici nu ştiţi ce pierdeţi! 
Puteţi comanda cărţile la Editura Tritonic
Interviuri luate la emisiunea "Vorbe grele" , de pe Antena 3, lui Bogdan Teodorescu, de către Victor Ciutacu: interviul din 18 noiembrie 2011 şi interviul din 8 iulie 2011.










10 comentarii:

  1. Marturisesc ca este ceva vreme de când am citit o recenzie, care sa fie suficient de placuta de lecturat si suficient de convingatoare pentru a ma determina sa caut un anume volum. Aceasta postare ... m-a convins sa comand prima dintre cartile recenzate. Poate si pentru ca este vorba de ceva drag, tentant precum calatoriile prin lumea larga. Am descoperit astfel o noua sectiune, care se anunta interesanta cred, a acestui blog pe care îl apreciez.

    RăspundețiȘtergere
  2. reusita recenzia ta, nickro! am citit doar prima carte a dlui Theodorescu pe care, de altfel, il urmaresc cu placere in aparitiile televizate...stiam cu ce se ocupa dar nu stiam ca este inginer.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei bine, eu citeam, de mica, tot ce aparea la noi in materie de carti de calatorie. In lipsa calatoriilor citeam despre ele si ma uitam la ei, la scriitorii de astfel de carti ca la niste dumnezei, ca nu-i asa? noi muritorii nici macar nu visam sa ajungem acolo. Mai de curand, de cand pot si eu sa ajung in Europa, mi-am amintit de prafuitele carti si am luat una din ele la rasfoit, am vrut sa vad ce scrie despre orasele pe care, de-acum, le cunosteam. Urmarea a fost ca am aruncat-o cat colo din mana, enervata si in zilele urmatoare le-am dus la anticariat pe toate. Nu-mi pare rau...decat de Paler, dar a cazut si el "vinovat" alaturi de ceilalti.
    Nu, nu-mi place acest gen de scriitura, decat daca e scris de un scriitor cu real talent, un nume consacrat si daca are si ceva talent de turist, altfel nu m-as risca.
    Altfel, nu e nici literatura, nici ghid de turism. Eu literatura citesc rar. Ghiduri de turism bune, da.

    Uite nickro, vin de la biblioteca, am rasfoit prima din cartile recomandata de tine. Am citit despre Venetia si despre Palio din Siena. Iar despre Londra a scris ceva cu stegulete sau cam asa ceva. Nu m-a convins catusi de putin.

    Dar, nu-i bai, nu trebuie sa ne placa la toti aceleasi carti, important e sa ni le semnalam unii altora, sa aflam de ele.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Adrian L., Traveling Hawk
    Multumesc pt. aprecieri! Încerc si eu sa scriu cate ceva avandu-va printre modelele mele!
    @ Ioana
    De gustibus non disputandum! Într-o calatorie fiecare simte altfel, vede altceva, e greu sa transpui asta in cuvinte, mai ales cand e vorba de turism. Si tocmai asta este cheia problemei, ca aceste carti nu pot fi nici ghiduri, nici literatura pura, ci strict impresii de calatorie! Acum m-am apucat de "Spectacolul lumii" de Ioan Grigorescu si, desi e mai literara, mai culta, parca tot mai bine scrie B.T., dar aceasta este strict opinia mea :).
    Poate nu v-ati propus dar, cu talentul si cunostintele dvs. despre arta, cred ca ati scrie o carte minunata despre locurile prin care ati calatorit prin Italia, de exemplu! Eu as citi-o cu bucurie, altii poate nu!
    In ceea ce priveste ghidurile si eu sunt chiar ghidomaniac, ca sa zic asa, si imi procur: DK, Fodor, Frommer, Rick Steves, National Geographic, Rough etc.
    P. S. Nu uitati, va rog, promisiunea despre Barcelona!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand te bucuri de o oarecare notorietate castigata de pe micul ecran, poti sa scrii orice si cat mai simplu ca tot se va vinde. Tu ai facut cu siguranta mai multa documentare pentru postarea asta decat a facut B. Teodorescu la 3-4 articole de-ale lui din carte!
    Nu mi-am propus niciodata sa scriu o carte, eu scriu greu, n-am talent literar si nici nu stiu ce as aduce nou in domeniu, interesant, ca sa se vanda.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ioana@micile-vacante, iarasi sunt de acord cu tine, de data asta pe alt blog :-))). Si mie mi s-a parut slaba de tot prima carte a lui Bogdan Teodorescu, omul povesteste live mult mai bine decat scrie. Cat despre documentat, numai eu (care desi am calatorit oleaca, fie si numai pe motiv de varsta mult mai tanara nu am ajuns inca la numarul de destinatii atinse de el) i-am descoperit cel putin 3 greseli/imprecizii importante in prima jumatate a primei carti (pe care apoi am abandonat-o, desigur, pt. ca isi cam pierduse credibilitatea)! Nu se face, dom'le, sa nu te documentezi zdravan inainte de a pune mana sa scrii o carte.

    Doi la mana, nu oricine ar trebui sa poata scrie o carte. Faptul ca omul e cunoscut l-a ajutat cu siguranta (dar nici asta prea tare, ce editura mai e si Tritonic?!), altminteri nu vad cine i-ar fi publicat cartea. Nu poti scrie o carte fara sa ai abilitati de scriitor!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si totuşi, ca şă-mi apăr postarea :), dincolo de părerile divergente privind cărţile de călătorie ale domnului Teodorescu, el este membru al Uniunii Scriitorilor, a luat, cu romanul "Băieţi aproape buni", premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (ASB)în 2011 şi premiul de debut al Editurii Albatros (1982).

    Cărți publicate conform wikipedia:
    Inofensivii Beatlesi (1984)
    Copiii teribili nu învata istoria (1991)
    Cea mai buna dintre lumile posibile - Marketingul politic in Romania (1990 - 2005) (2005)
    Dacic Parc (2005)
    12/XII: Revolutia portocalie in Romania (2006)
    Cinci milenii de manipulare (2007)
    Epoca Basescu. Integrarea si dezintegrarea Romaniei (2007)
    Spada (2008)
    54/24 (2008)
    Gipsy Killer (2009)

    Sa zicem ca domnul B.T. este un scriitor controversat :)!

    RăspundețiȘtergere
  8. Recenzia este foarte incitanta! Acum, dupa ce am citit si ce au spus fetele mai sus, sunt si mai curioasa sa-l citesc pe dl. Teodorescu care, pe la TV mi-a facut o impresie buna!
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place articolul tau si cred ca una dintre problemele pe care le avem e ca suntem foarte inclinati spre a critica intens si a sanctiona orice greseala. Nu cred ca intentia lui Bogdan a fost sa scrie perfect din punct de vedere "tehnic" si in mod cert cartile lui nu se doresc ghid turistic. Sunt impresiile, uneori subiective, ale unei persoanle inteligente, sensibile si cu simtul umorului care calatoreste cu inima si mintea deschise si care povesteste si altora din bucuria lui. Sincer, as prefera sa stau la o masa la malul marii cu Bogdan decat sa citesc dari de seama documentate despre acel mal de mare :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cartea de calatorie e un gen de literatura, am remarcat ca multi dintre cei ce o scriu folosesc pretextul calatoriei pt a divaga pe diverse teme, probabil e mai usor sa scrii pornind de la un pretext decat sa compui un subiect in intregime fictional si sa-ti pui personajele sa divagheze. Pare a fi un gen usor, dar parerea mea e ca nu e: iti trebuie eruditie, bun gust si talent literar dar si talente de calator sau turist- cum vreti sa-i spuneti: sa nu fii lenes, indolent, sa te poti organiza bine, sa stii alege, sa fii bine informat. A nu se intelege insa ca eu etichetez cartea in cauza neaparat o carte proasta, am tinut in mana, cu siguranta, carti pe care le-am considerat mult mai inutile, mai enervante. Eu am afirmat ca nu m-a convins si ca eu in niciun caz nu as da banii pe ea, dar sa spunem ca am devenit in timp f exigenta si selectiva.
    Pana la urma, orice carte isi are publicul sau.

    Nickro, te rog sa-mi schimbi adresa blogului din Blogroll, noua (de cateva saptamani) adresa e http://micilevacante.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere