Hai-hui prin Banat

   In luna august, in urma unui important consiliu de familie :), am stabilit, in unanimitate, sa mergem cateva zile si in tarisoara noastra, pe care am cam neglijat-o, turistic, in ultima perioada, preumblandu-ne prin strainataturi. Initial alesesem un traseu Ciucas-Cheile Bicazului-Lacul Rosu-Durau (Ceahlau), insa am schimbat in ultima clipa itinerariul, indreptandu-ne spre Cazanele Dunarii (locurile din Defileul Dunarii unde fluviul se ingusteaza la maximum, pana la 230 m), si ne-am stabilit tabara la o pensiune pe malul fluviului, mai precis la Eselnita, localitate situata la 15 km in amonte de Orsova.

Sursa cazane:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cazanele_Dun%C4%83rii

Am stat trei nopti si am vazut multe locuri interesante, ce demonstreaza, inca o data, ca Romania are un urias potential turistic, din pacate, extrem de putin valorificat. Programul nostru in cele patru zile:  in prima zi am vazut Cazanele Dunarii, in a doua, obiectivele din Cheile Nerei, in a treia am trecut in Serbia si am fost la cetatea Golubac, iar dupa amiaza, in tara, la Cheile Corcoaia, iar in ultima zi, la intoarcerea spre casa, am vizitat podul lui Dumnezeu si campurile de lapiezuri de la Ponoare, manastirea Tismana si operele lui Brancusi de la Targu Jiu.

    1. Luni, august 2014  - Cazanele Dunarii si Baile Herculane

Cazanele Mici de pe varful Ciucarul Mic

        Dupa o calatorie usoara, de cca 300 km, cu masina din dotare, am ajuns, pe la pranz, la Pensiunea Steaua Dunarii, din Eselnita, gazda noastra pentru cele trei nopti. Inainte de sosire, la Orsova ne-am abatut si pe la manastirea Sfanta Ana, situata pe un deal de laga oras, cu vedere la Dunare, infiintata de ziaristul interbelic Pamfil Seicaru, care este, de altfel,  si inmormantat aici. 
        Dupa formalitatile de cazare, am condus, cativa kilometri, spre Dubova, la viaductul Mraconia, unde se afla statuia (basorelieful, de fapt) lui Decebal, cea mai inalta sculptura in piatra din Europa, realizata din banii miliardarului controversat Iosif Constantin Dragan, intre anii 1994-2004, de catre doisprezece sculptori-alpinisti, condusi de Florin Cotarcea. Decebal a fost ridicat vizavi de o placă memorială antică, Tabula Traiana, aflata pe malul sarbesc, care celebra  victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac. în anul 105, dar si finalizarea drumului militar roman al lui Traian. Detalii-sursa:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Chipul_lui_Decebal

Chipul lui Decebal a devenit emblematic pentru intreaga zona, e vizibil de pe malul sarbesc si cred ca a fost o idee foarte buna, din toate punctele de vedere (turistic, artistic, peisagistic).

  In apropiere este manastirea Mraconia, micuta, cocheta (daca permiteti oximoronul), spectaculos amplasata pe malul Dunarii, chiar la intrare in Cazanele Mici, reconstruita dupa 1990, pe locul unui lacas din Evul Mediu.

Chipul lui Decebalde la viaductul Mraconia

 http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-mraconia-67832.html

      La viaductul Mraconia este locul de plecare al minicroazierelor pe Dunare (25 lei de caciula turistica), asa ca ne-am urcat intr-o salupa rapida, echipati, pentru siguranta, cu veste de salvare, dornici de aventuri acvatice. Nenea capitanul a bagat viteza si am trecut pe la chipul lui Decebal, sa-i vedem mustata daca, mai indeaproape, Cazanele Mici, Golful Dubova, Cazanele Mari, intrarea in Pestera Ponicova si Pestera Veterani, care se viziteaza cu ghid, fosta fortareata austriaca, menita a pazi Dunarea de turci.

Pestera Veterani:

http://asztrorege.blogspot.ro/2010/07/pestera-lui-veterani.html

http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/dunarea-cazane-legenda-grotei-sapata-apele-fluviului-1_5168709e053c7dd83f01987c/index.html

 Plimbarea isi merita pe deplin banii, te poti bucura de maretia batranului fluviu, ingustat la maximum, intre versantii calcarosi (Ciucarul Mare si Ciucarul Mic, pe malul romanesc, Veliki Strbac si Mali Strbac, pe malul sarbesc), basca adrenalina data de faptul ca, onor, dom’ capitan era vitezoman.

      A urmat o drumetie (doar baietii din familion, deoarece fetele au luat-o la fuga, vorba vine, de fapt s-au intors, cu calm, din drum :), cand au auzit ca pe-aici mai sunt si vipere!) pe Ciucarul Mic, un  munte calcaros ce se inalta, vertical, deasupra Cazanelor Mici.  Traseul incepe de pe partea drepata a  drumului, venind dinspre Orsova, in apropiere de intrarea in satul Dubova, unde sunt amplasate indicatoare si panouri informative, despre Parcul National Portile de Fier:

http://www.pnportiledefier.ro/trasee.html

Echipati cu ceva ciomege :), ca sa batem in poteca, sa producem trepidatii si sa-ndepartam sarpii :), am parcurs traseul cam intr-o  ora (dus), intial mai abrupt, apoi pe platou, de unde exista un mic punct de belvedere, de unde se pot face poze bune, cu Dunarea vazuta de sus. Se urmareste traseul marcat cu triunghi rosu si trebuie atentie la zonele stancoase, unde pot fi vipere. Exista si un traseu spre Ciucarul Mare, care se pare ca este si mai spectaculos, iar intrarea in acest traseu se face din dreptul Primariei Dubova, pe langa stadion.

   Spre seara ne-am dus si pana la Baile Herculane, sa ne facem poze cu statuia lui Hercule si sa regretam starea jalnica in care a ajuns centrul istoric al acestei statiuni turistice istorice.

   2. Marti, 19 august -  Cheile Nerei si cascada Bigar

Lacul Ochiul Beiului si culoarea sa indefinibila

         Stiam ca suntem in Defileul Dunarii, care este marginit de Muntii Banatului, iar in acestia se afla Cheile Nerei, renumite pentru frumusetea si salbaticia lor. Asa ca ne-am hotarat sa mergem sa vedem si peisajele de pe Nera. Nu sunt chiar aproape, am facut cca 146 km, din Eselnita pana in Potoc, poarta de intrare in chei, iar traseul in Google Maps este aici:

http://goo.gl/maps/U3kXs

       Drumul se intinde, in buna parte pe malul Dunarii, cu peisaje spectaculoase, avand permanent sub ochi malul sarbesc, cu multe tuneluri si viaducte, dar si cu obiective pe malul romanesc: sate cu influenta sarbeasca-Svinita), stanca vulcanica Trescovat (e impresionanata si se poate  escalada de catre montaniarzii indrazneti: 
 http://petrucristescu.domasnea.com/2014/04/neck-ul-vulcanic-trescovat.html)
cetatea Tricule (se mai vad doar doua turnuri), stanca Babacaia (un pinten stancos ce iese din apele Dunarii), cetatea Golubac la sarbi, Moldova Veche, sau punctul de trecere a frontierei spre Serbia, de la Naidas. 
       Din satul Potoc, se mai merge 4 km, pe un drum asfaltat, insa cu un singur sens, pana la Podul Bei, unde este intrarea  in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita. De aici de pot face trei trasee: unul spre lacul Ochiul Beiului si cascada Beusnita,  altul prin tunele, pe malul Nerei, spre localitatea Sasca Romana si ultimul, mai dificil si mai lung, spre Cheile Nerei propriu-zise si lacul Dracului. Noi le-am facut pe primele doua.

    Am platit intrarea in rezervatie, 5lei/adult, si am inceput cu primul traseu: pentru a ajunge la Ochiul Beiului, se merge, mai intai, cu masina (se poate, bineinteles, si pe jos), cca 4 km, pe un drum forestier, cam ingust, pana la zona denumita Pastravarie. Pe la jumatatea traseului este un indicator spre cascada “La vaioaga”, la care se coboara un pic, de la drumul principal, si care e foarte entuziasta, adica cu o curgere de apa navalnica. 
       Aici este o zona amenajata pentru camping, ingradita, cu un foisor de lemn in mijloc si doua toalete ecologice. Am lasat masina si am continuat pe jos.  Intrarea in traseu este prin stanga portilor verzi ale pastravariei si se merge tot vreo 4 km,  cca 40 minute, pana la lac, pe un drum pitoresc, prin padure, fara urcus, la umbra, insotiti de susurul si micile cascade ale paraului Beiu.

         Lacul Ochiul Beiului este circular, de de dimensiuni reduse (284 mp,  un diametru de cca 20 m) si cu o adancime maxima de 3,6 m. Este extrem de fotogenic, cu o culoare albastru-verde, indefinibila, amplasat intr-o mica poiana, inconjurat de arbori inalti.  Culoarea ireala, care depinde si de momentul zilei, ca si amplasarea sa, il fac un obiectiv obligatoriu in zona. Are si o legenda frumoasa:

“Se spune că aceste locuri din Banat au fost stăpânite de un paşă hain. Acesta avea un fiu de o rară frumuseţe. Se zice că avea ochii albaştri şi expresivi încât dacă la ei te uitai, pur şi simplu te pierdeai. Tânărul obişnuia să meargă la vânătoare în aceste păduri seculare. Într-o zi, în Poiana Florii, se întâlni cu o frumoasă fată de cioban care era cu oile la păscut. De îndată ce privirile li s-au întâlnit, se îndrăgostiră pe loc unul de celălalt. Tinereţea şi inima nu ţin niciodată seama de religie ! Când paşa, tatăl beiului, a aflat că fiul său s-a îndrăgostit de o „fată de valah”, a trimis călăul să o omoare. Tânărul bei o găseşte pe fată fără suflare în locul unde acum este izvorul Beuşniţei şi s-a luptat din toate puterile cu călăul pe care în cele din urmă l-a ucis, cu preţul pierderii unui ochi. Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce-i poartă astăzi numele. Sfâşiat de durere, beiul şi-a înfipt jungherul în inimă şi s-a aruncat în lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Beuşniţa, iar din lacrimile şi jertfa beiului a luat fiinţă lacul albastru şi cristalin precum ochii şi sufletul lui.

Astăzi, se spune că apele spumoase ale cascadei nu sunt decât voalul de mireasă al păstoriţei, care mereu caută să se întâlnească în nemurire cu lacrimile beiului cu credinţa ce şi-o purtau în dragoste cei doi tineri.”

Sursa: cartea “Banatul montan”, de Gheorghe Popovici

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-interviul-saptamanii-gheorghe-popovici-despre-banatul-montan

      De la lacul Ochiul Beiului se continua pe un traseu scurt, de maximum 30 minute, pana la cascada Beusnita, o splendida cadere de apa, pe peretii stancosi acoperiti cu un strat consistent de muschi verde. De fapt, sunt mai multe cascade (ultima fiind cea mai mare), formate pe substratul calcaros, unori aparand mici trepte gen Pamukkale, ca sa exagerez putin.

      Traseul de la Pastravarie (camping Bei) la Cascada Beusnita, este foarte circulat si foarte usor, recomandabil pentru toate varstele.

https://www.google.ro/maps/ms?msid=203917161013723530265.0004ed8d282d5141b9988&msa=0

       Am facut cale intoarsa, ne-am recuperat masina, am facut cale intoarsa spre Podul Beiului si am parcurs traseul “La tunele”. 
    Este vorba de o poteca, ce merge paralel cu Nera, uneori la acelasi nivel, alteori inaltand-se deasupra apei, traversand sapte tunele antopice, pana in Sasca Romana. Este o plimbare usoara, se poate face si baie in rau, tunelurile sunt inedite (construite in perioada hasburgica pentru a scurta distanta intre localitati), trebuie doar atentie la portiunile de pe traseu aflate la inaltime, deasupra Nerei, foarte inguste, cu peretele montan intr-o parte si abruptul Nerei intr-alta.

       La intoarcerea spre Eselnita, am luat-o prin Oravita (regretand ca nu avem timp sa ne plimbam, cu trenul, pe faimoasa ruta Oravita-Anina, si nici sa vedem morile de la Rudaria), spre Bozovici, pana la Iablanita,  pe drumul national DN 57B, proaspat afaltat, cu serpentine usoare, o placere la condus. Pe acest traseu, cam pe la mijloc, se afla cascada Bigar, celebra de cand siteul  “World Geography”, in 2013, a considerat-o printre cele mai frumoase din lume (iata ca vin strainii sa ne arate ce avem in tara!, cine stia de ea acum doi ani?!). 

 

Cascada Bigar

    Cascada are forma unei rochii de mireasa, cu crinolina, si este, ca si cascada Beusnitei, acoperita de muschi verde, pe care se scurg, romantic, nenumarate firisoare de apa.  Mai sus de cascada, la 300 m, se afla izbucul (izvor carstic), de unde provine apa cascadei, si grota Bigar. Aflata chiar pe linia paralelei de 45 grade latitudine nordica, cascada Bigar este usor accesibila si un punct obligatoriu pentru turistii ce bantuie prin Banat :). Ziua am incheiat-o pe terasa pensiunii, cu Dunarea somnoroasa la picioare si o binevenita saramura de peste, stinsa cu bere rece, ca sa respect realitatea faptelor :).

 3. Miercuri, 20 august 2014, Serbia-cetatea Golubac si Cheile Corcoaia

     Fiindca tot eram noi la o aruncatura de bat de Serbia, am zis sa dam o raita si prin statul vecin, sa ne vedem tara si din alta perspectiva, adicatelea sa privim Defileul Dunarii, dinspre malul sarbesc, spre cel romanesc. 
    Am traversat granita pe la hidrocentrala Portile de Fier (se poate trece cu buletinele, pentru copiii sub 14 ani trebuie pasaport), si  am cotit-o la dreapta, tinta noastra fiind cetatea Golubac, aflata pe malul Dunarii, la 110 km departare de hidrocentrala. Se traverseaza putine localitati (Tekija, Golubinje, Donji Milanovaci, Dobra), soseaua merge, de obicei, paralel cu Dunarea, este peticita, dar rulabila, ca sa zic asa, se poate merge cu usurinta cu suta pe ora.    
     Spre deosebire de drumul din Defileul Dunarii, din Romania, ce merge cam la nivelul fluviului, cel sarbesc este situat mai sus, traverseaza 21 de tunele, cateva viaducte, si este, bineinteles, mult mai bine intretinut decat la noi, oferind perspective unice asupra Cazanelor Dunarii. Din loc in loc sunt parcari, cu foisoare din lemn, strategic amplasate in punctele cu panorama, prilej de lungi sesiuni foto-video, pentru a imortaliza, din nou, de la departare, chipul lui Decebal, manastirea Mraconia, sau intreaga zona a Cazanelor.

   Cetatea Golubac are o istorie veche, fiind intemeiata, se pare de sarbi, in secolul al XIV-lea, apoi trecand, pe rand, in maini turcesti, unguresti, hasburgice. Detalii aici:

http://www.imperiumromanum.ro/ro/index.php?option=com_content&view=article&id=81:cetatea-golubac&catid=34:activities&Itemid=27

   Localitatea Golubac marcheaza si intrarea in Parcul National Derdap, din Serbia, situat de-a lungul Dunarii, un fel de echivalent al Parcului National Portile de Fier, de la noi.

Cetatea Golubac

       Cetatea in sine este bine conservata, are cateva (9 sau 10 avea initial) turnuri marete, unele situate pe malul Dunarii, altele pe abruptul pe care este construita. Ceea ce este surprinzator este ca soseaua trece exact printr-un tunel, situat intr-un astfel de turn. 
       Din pacate nu exista un traseu de vizitare a turnurilor si nu se poate merge decat la un singur turn situat pe malul Dunarii; in ciuda gradului de conservare, ce mi s-a parut extrem de bun, practic, aceasta cetate, ce strajuieste semet intrara in Defileul Dunarii, nu este amenajata pentru o vizita turistica (nici nu se plateste niciun bilet de intrare!). Credeam ca doar romanii nu-si valorifica (de multe ori) natura si istoria! Sa speram ca vecinii nostri vor face mai mult pentru aceasta extraordinara fortareata medievala.

         In jurul pranzului ne-am intors pe acelasi drum, tot pe la Portile de Fier, indreptandu-ne catre un obiectiv mai putin cunoscut, de pe valea Cernei, si anume Cheile Corcoaia (Corcoaiei). Situate la 40 km distanta de Baile Herculane, spre nord, aceste chei sunt destul de greu accesibile, din cauza drumurilor proaste si a mediatizarii reduse. 
      Se merge cam 27 km din Baile Herculane, spre Baia de Arama, pe un drum asfaltat demult, plin de cratere, apoi se observa un indicator spre Cerna Sat, si se mai merge 13 km pe un drum forestier, da’ forestier, nu gluma, cu pietris si gropi. Cerna Sat tine de comuna Pades si e situata la mama naibii, la intalnirea a trei judete, Mehedinti, Caras Severin si Gorj (din ultimul face si parte).   
     Daca se merge mai departe se ajunge la lacul de acumulare de pe Cerna – Valea lui Iovan. Cheile sunt situate la iesirea din Cerna Sat, loc marcat de o constructie piramidala, din beton, plina cu graffiti.

Cheile Corcoaia (Corcoaiei)

Localizare:

http://goo.gl/maps/0aHmP

Numele lor simpatic :) este legat de un personaj legendar de pe valea Cernei, care intrupa fie o femeie batrana, care il indruma pe Hercule (sau localnicul Iorgu Iorgovan), fie chiar balaurul cu care se luptau acestia:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Corcoaia

Asfel legenda lui Iorgovan incepe brutal, cu niste transformari uluitoare :), dupa ce eroul Iorgovan se imbaiaza in apele calde, de pe valea Cernei:

Crescu Iorgovan

Cum altu-n-tr-un an,

Ţapăn si vârtos ,

Zdravăn si vânos,

Zglobitor la minte,

Dar plin de virtute,

Cu spatele late,

Cu chica pe spate.

Legenda toata aici:

http://www.obirsia-closani.net/2012/03/11/legenda-lui-iorgovan-2/

      In orice caz, Iorgovan reteaza din capetele balaurului,  acesta fuge printre stanci, zbatandu-se sa scape de furia voinicului, si mai misca, muribund, din coada-i uriasa, formandu-se astfel (prea putin) faimoasele chei. 
      Avand o lungime redusa, de cca 300 m, cheile compenseaza prin inaltimea peretilor de stanca – cca 100 m, dar care se apropie si pana la 5 m. Foarte interesant este malul drept, sub forma unei jumatati de tunel (pe aici si-a tras balaurul coada :)), ca si marmitele de eroziune, de forma semicirculara. Cheile Corcoaiei sunt protejate din 1982,  in Rezervatia Cheile Corcoaiei, parte a Parcului Domogled-Valea Cernei. Este o rezervaţia naturală mixta, geografica, botanica, forestiera şi peisagistica, ce se extinde pe 34 ha.

O familie germana, care campase in apropiere, avea o barca gonflabila si se racorea in apele reci din chei, simtindu-se ca acasa, iar noi i-am invidiam sincer ca au venit echipati. Sunt niste chei deosebite, peisajul e unic si, in ciuda dificultatilor de localizare, le recomand cu caldura.

  4. Joi, 21 august 2014: Ponoare – Manastirea Tismana – Cheile Sohodolului – Targu Jiu

    In ultima zi a scurtei, dar intensei, noastre vacante, la intoarcerea spre casa, am urmarit traseul Eselnita-Ponoare-Tismana-Cheile Sohodolului-Targu Jiu-Craiova-Alexandria (sweet home :)). Traseu in Google maps aici:

http://goo.gl/maps/UmiPa

   Primul obiectiv a fost comuna Ponoare, unde se afla cel mai mare pod natural din Romania și al doilea ca mărime din Europa (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier (inclusiv de mare tonaj).   In lume sunt multe asemea arcuri naturale (chiar l-am vazut de curand pe cel din insula Capri):

http://en.wikipedia.org/wiki/Natural_arch#Europe

Podul lui Dumnezeu

     Podul lui Dumnezeu, caci acesta ii este numele, este singurul circulabil din lume!, inclusiv pentru traficul de mare tonaj, ceea ce este regretabil, pentru ca, odata cu trecerea timpului, acesta se va prabusi.
     Cand am fost noi era acoperit, in mare parte, cu vegetatie, iar deschiderea era destul de greu reperabila. Ne-am deplasat pe dealul din apropiere, spre campul de lapiezuri, astfel podul ni s-a dezvaluit mai bine. 
     Formarea sa se datoreaza prabusirii unei portiuni din tavanul pesterii Podului, ramanand in picioare intrarea, adica podul actual. Pestera Podului, situata in imediata apropiere, se poate si ea vizita (va trebuie o lanterna, sau o frontala si atentie la substratul noroios!).
         Pe seama formarii podului circula diferite legende locale: una e legata de  calugarul Nicodim, cel care, dupa ce a infiintat manastirea Vodita, de langa Orsova, cea mai veche din tara, din secolul al XIV-lea,  a trecut pe la Ponoare si, marcat de o acuzatie nedreapta de furt, a blestemat locul, sa-i inghita pamantul apele; cealalta legenda povesteste ca oamenii locului l-au rugat pe Dumnezeu sa-i scape de Necuratu’, aciuat, naiba stie cum :), in pestera Podului. Domnul i-a ascultat si a lovit, cu palma sa puternica, in tavanul pesterii. Acesta s-a prabusit, insa Scaraotchi nu s-a predat, a iesit prin partea opusa a pesterii, agatandu-se, cu ghearele-i dracesti, de stancile de pe deal, luand astfel nastere un fel de santuri in calcar, stiintific denumite lapiezuri.

http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/legendele-podului-dumnezeu-ponoare-1_51acf1ebc7b855ff56545004/index.html

     Campurile de lapiezuri se afla pe un deal de langa Podul lui Dumnezeu. Se merge 10-15 minute pe o poteca in urcus, pana la aceste mici santulete (adancimi de cca 30 cm)  si cativa metri lungime, formate in urma scurgerii apelor din precipitatii, pe rocile carstice. In apropiere se afla si lacul Zaton, cel mai mare lac carstic din Romania, care era, insa, complet secat, la momentul vizitei noastre, din cauza  secetei.

http://www.ponoarele.ro/obiective-turistice/campurile-de-lapiezuri.html

  In apropierea comunei Ponoare este si Padurea de Liliac, a carei mireasma se poate simti doar pe la inceputul lunii mai, deci aveti motive serioase sa vizitati  aceste meleaguri.

       Dupa o vizita scurta la manastirea Tismana, intemeiata de mai sus amintitul calugar Nicodim, am ajuns la Cheile Sohodolului. Acestea sunt situate pe raza comunei Runcu, in Muntii Valcan, si sunt un adevart minicanion, cu versanti abrupti, cu Sohodolul scurgandu-se vijelios prin forme carstice ciudate, denumite “Narile” sau “Cuptorul”. Mai sus, pe un versant se afla o gaura in stanci, perfect circulara, denumita “Inelul Doamnei” sau “Inelul de Piatra”, loc utilizat chiar pentru unirea destinelor (cadru oficial :)):

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/s-au-luat-in-varf-de-munte-231643.html

Cheile Sohodolului - Narile

   Accesul in chei se poate face si cu masina, desi eu stiam ca intrarea este restrictionata, chiar cu plata! A urmat Targu Jiu, sa-i culturalizam pe cei mici, cu operele lui Brancusi, apoi lungul drum catre casa.

In concluzie, a fost o vacanta placuta, cu multe locuri interesante, care demonstreaza Romania e o tara frumoasa.

Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii

Manastirea Sf. Ana - Orsova

Decevbal la Cazane

Traseul spre varful Ciucarul Mic

Panorama de pe Ciucarul Mic

Manastirea Mraconia

Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii

Un fel de vechi semafor, pentru nave, pe malul sarbesc

Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Ponicova

Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Veterani

Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Veterani

Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Veterani

Baile Herculane

 

Steaua Dunarii

Cetatea Tricule

Cheile Nerei - zona Pastravariei

Traseul spre Ochiul Beiului

Cascadele Beusnitei (in trepte) - sunt mai multe cascade

Drumul spre cascada Beusnitei, cu o mica portiune abrupta

Cascada Beusnitei

Intrarea pe traseul spre Ochiul Beiului se face prin stanga portilor verzi, ale pastravariei

Cheile Nerei - traseul la Tunele

Traseul coboara chiar pana malul Cernei

Poteca ingusta de pe malul Cernei - traseul La Tunele

Spre Cascada Bigar

 

Stanca Babacaia - de pe Dunare

Spre Potoc

Trecerea granitei in Serbia pe la hidrocentrala Portile de Fier

Decebal vazut din Serbia

Cetatea Tricule, de pe malul sarbesc

Sunt 21 de tunele pana la Golubac

Intrare Pestera Veterani, vazuta din Serbia

Orsova, vazuta din Serbia

Cazanele Mici, vazute din Serbia

Cetatea Golubac - Serbia

Soseaua trece pe sub Cetatea Golubac

Cheile Corcoaia

Stanca betonata din Cerna sat, ce marcheaza intrarea in chei

Germani cu barca in chei

Lapiezuri la Ponoare

Peisaj Ponoare

Pestera Podului - Ponoare

Inelul de piatra - Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Targu Jiu

Ponoare - intrarea in Pestera Podului

Podul lui Dumnezeu

Traseul spre campurile de lapiezuri

Lacul Zaton - secat

Lapiezuri la Ponoare

Pestera Podului

Manastirea Tismana

Tarife fixe

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului - narile

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului - Narile