|
Cornul de Aur si podul Galata vazute din gradinile moscheii Suleiman |
În aprilie
ne-am hotărât sa facem un city-break la
Istanbul, sa vedem oraşul de pe doua continente şi sa călcăm pe urmele lui
Suleiman (ce face serialu’ din om!). Obiectivul era în vizor de ceva vreme, fiind
mult lăudat de calatorii de toate tipurile şi citind multe lucruri de “de bine” despre vechiul Constantinopol, însa turkish soap opera a pus capac :)!
Ziua I
Cu bilete la Tarom, din Bucuresti până la Istanbul
nu se face mai mult de o oră şi un sfert,
n-ai timp nici să-ţi bei cafeaua, aşa că am aterizat teferi pe aeroportul
Ataturk în dimineaţa zilei de vineri, 17.04.2015, pe la 10.
După o
coada mică (precizare importanată fiindcă, de obicei, e diatami codoiu') la paşapoarte, degrabă ne-am îndreptat spre metrou, am cumparat, de la automate, Istanbul Kart (card de
transport util si comod, utilizat la comun, de patru persoane), luând linia M1,
până la capăt – staţia Yenikapi, aici schimbând cu linia Marmaray, cea care
trece pe sub Bosfor, spre malul asiatic, sşi am coborat la prima staţie,
Sirkeci, în zona căreia aveam cazarea – hotel Erenler.
Cazare
rapida, apoi am luat in piept aerul otoman, in haosul din Eminonu-Podul Galata,
un pic derutati de iarmarocul perpetuu din zona. Am ochit insa vapoarele ce fac
minicroaziere, de cca o ora juma’, si ne-am urcat intr-un vapor al firmei
Turyol, ce plimba turistii neobositi, pana la al doilea pod peste Bosfor si
inapoi; plimbarea merita, timpul sa fie frumos, se vad insirate o gramada de obiective iconice ale
Istanbulului: palatul Dolmabahce, moscheea Ortakoy, cetatile Rumeli Hisari
(ridicata de Suleiman in ajunul cuceririii Constaninopolului) si Anadolu
Hisari, podurile Bosfor si Mehmet Fatih, Turnul Fecioarei, Topkapi etc.
Pitorescul croazierei este indiscutabil, poze nenumarate, un ”mast si” sau “mast
tu du”, ce mai incolo si incoace!
Dupa
debarcarea reusita, inapoi la Eminonu (aici e centrul transportului in
Istanbul: tramvai, vapor pentru partea asiatica sau Cornul de Aur, autogara,
metrou in apropiere la Sirkeci), am mers un pic in bazarul de mirodenii, nu
atat sa savuram aromele, mai mult sau mai putin imbietoare, cat pentru necesitatea
practica de a schimba Euro in lire turcesti, ceea ce am si facut la un pret de
cca 1 Euro/2,89 lire.
|
Moscheea Rustem Pasa |
In acest bazar se afla o mosche micuta, cam
ascunsa trecatorului grabit, si anume Rustem Pasa. Personjul a fost mare vizir,
un fel de prim ministru, pe vremea lui Suleiman, plus ca i-a fost si ginere
sultanului, fiind casatorit cu Mihrimah, fiica padisahului, si a lasat la
moartea sa o avere fabuloasa pentru acele timpuri; era de orgine croata, luat
ca prizonier in sistemul devshirme (tribut de sange), adica baietii si
adolescentii crestini, capturati in teritoriile ocupate, erau dusi la Istanbul,
crescuti in religia islamica, si formati militar pentru a servi sultanului, ca
un extrem de loial corp militar, de elita, profesionist – iencerii
(cei mai capabili erau avansati pana la functii foarte inalte, apropo de Mimar
Sinan, Rustem, sau Sokollu). Moscheea a
fost ridicata dupa moartea lui Rustem, in 1561, de catre arhitectul Mimar
Sinan, un fel de Michelangelo turc, ce a ridicat nenumarate moschei
importante, e drept, parca, facute dupa
calapodul Hagiei Sofia. Daca majoritatea turistilor istanbulezi:) cauta Moscheea Albastra, putini stiu ca mai albastra este moscheea Rustem Pasa,
placata pe interior cu faianta albastra de Iznik (de fapt Niceea, unde s-a
tinut primul conciliu-sinod ecumenic crestin, in 325, localitate de langa
Bursa). Insa daca e sa discutam despre albastrul moscheilor, ca un pont, va pot
spune ca, dupa umila mea parere, de vizitator de moschei, putin avizat si
amator, cea mai albastra, ca o floare albastra :), este moschea Sokollu Mehmet Pasa, pe care am
vizitat-o in alta zi. In interiorul moscheii, liniste si pace, nici necuratu’
nu era, ne-am odihnit un pic la racoare, pe somptuosul covor rosu, am admirat
modelu’ de faianta si am hotarat sa renovez baia de acasa, sa-mi pun si eu la
fel, in stil otoman:) , scuzati blasfemia artistica, si
ne-am retras respectuos, incaltandu-ne la loc, iar sotia lepadand straiele
ciudate si atotacoperitoare, primite la intrare.
Am
continuat periplul pe strazile ce leaga
bazarul de mirodenii de marele bazar, strecurandu-ne cu gratie printre tarabe
si negustori ambulanti, croindu-ne cu vitejie calea pe aceste stradute in panta
si supraaglomerate cu turisti, gura casca si vanzatori guralivi. In varful
dealului este moscheea Suleiman, una din
marile realizari ale marelui Mimar Sinan. De fapt aici este un intreg complex,
de medrese (scoli religioase), imarete (bucatarii), biblioteca, cimitir (unde
sunt inmormantati Suleiman’, fiica sa
Mihrimah si sotia Roxelana-Hurem.
Moscheea, in sine, este enorma, rivalizeaza cu
cea din Edirne, despre care se
zice ca este cea mai mare reusita a lui Mimar Sinan. La monumentele lui Suleiman si Roxelanei era
inchis, asa ca trebuit sa ne multumim sa le vedem sicriele pe geam (cam morbida
curiozitatea, dar daca tot am ajuns pe acolo, doar eram pe urmele lui Suleiman,
nu-i asa:) !), dar ne-am consolat cu perspectivele panoramice, din gradini, asupra
Cornului de Aur. Intr-un colt al
complexului, intr-o mica gradina triunghiulara, stradal, se afla mormantul modest al lui Mimar Sinan,
care mi-a adus aminte de banala piatra de mormant a altui mare arhitect,
Bernini, ce are, in chip de mausoleu, doar o biata lespede in biserica Santa Maria
Maggiore, din Roma, pe care calca nesimtitori, majoritatea vizitatorilor, asa
ca rezum cu o concluzie de valoros critic de arta :): marii arhitecti au morminte simple!
|
Micul mausoleu al lui Mimar Sinan. Pe strada din stanga se ajunge la cafeneaua cu acelasi nume |
Imediat
langa Mimar Sinan Turbesi, pe strada Fetva Yokusu, la vreo 50 m distanta, se
afla cafeneaua Mimar Sinan, cu o intrare cam de gang, obscura, insa odata urcate
scarile, aveti acces la o terasa ieftina, nepretentioasa, cu o panorama
execelenta, asupra intregii zone Eminonu-Podul Galata.
Periplul nostru a continuat spre moscheea Sehazde, trecand in drum si pe
la moscheea Kalenderhane, fosta biserica ortodoxa bizantina, datand din secolul
al XII-lea, cedata de Suleiman unei secte a dervisilor, Kalenderi.
|
Moscheea Sehzade |
Moscheea
Printului (Sehzade), a fost dedicata de Suleiman fiului sau Mehmed, mort de
tanar (nu e prea clar daca a murit de moarte buna sau asasinat). In cimitirul
de langa moschee mai sunt mausolee si pentru Rustem Pasa si alt fiu al lui Soliman,
Cihangir. Chiar langa moscheea Sehazde este Apeductul lui Valens (Bozdoğan Kemeri), impresionanta marturie a perioadei
romane.
Dupa ce am
trecut pe langa Universitate si turnul lui Baiazid, pe inserat, ne-am intors in
Sultanahmet, luand tramvaiul din zona bazarului, am bantuit pentru poze in
parcul dintre Hagia Sofia si Moschhea Albastra si ne-am retas, hamesiti, la
un restaurant din zona, unde mancarea
fost memorabila, dar nu mai tin minte ce am mancat:).
|
Turnul Galata |
|
Palatul Dolmabahce |
|
Moscheea Ortakoy |
|
Podul Bosfor |
|
Turnul Fecioarei |
|
Palatul Topkapi |
|
Moscheea Suleiman |
|
Moscheea Suleiman |
|
Moscheea Suleiman |
|
Mormantul lui Mimar Sinan |
|
Chinurile artei! |
|
Intrarea obscura la terasa Mimar Sinan |
|
Terasa Mimar Sinan - vedere panoramica |
|
Terasa Mimar Sinan - vedere panoramica, poduurile Galata si Bosfor, in fundal |
|
Terasa Mimar Sinan - vedere panoramica, podul Ataturk |
|
Terasa Mimar Sinan - vedere panoramica, podurile Galata si Bosfor, in fundal |
|
Turnul Galata |
|
Hagia Sofia cu zoom |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Apeductul lui Valens |
|
In zona hipodromului |
|
Moscheea albastra |
|
Aparate pentru bilete de transport |
|
Podul si turnul Galata |
|
Barcile cu macrou fript din Eminonu (balik ekmek) |
|
Vapoare Turyol pentru croaziere |
|
Croaziera - Palatul Dolmabahce |
|
Croaziera - Palatul Dolmabahce |
|
Croaziera - Podul Bosfor |
|
Moscheea Ortakoy |
|
Croaziera - cetatea Rumeli Hisari si Podul Mehmet Fetih |
|
Croaziera - cetatea Rumeli Hisari si Podul Mehmet Fetih |
|
|
Croaziera cetatea Anadolu Hisari |
|
Prin bazar |
|
Ingrid la Istanbul |
|
Moscheea Rustem Pasa, cu faianta albastra de Iznik |
|
Moscheea Rustem Pasa, cu faianta albastra de Iznik |
|
Moscheea Rustem Pasa, cu faianta albastra de Iznik |
|
Moscheea Rustem Pasa, cu faianta albastra de Iznik |
|
Moscheea Rustem Pasa, cu faianta albastra de Iznik - minbar |
|
Moscheea Rustem Pasa, cu faianta albastra de Iznik |
|
Moscheea Rustem Pasa |
|
Moscheea Rustem Pasa, cu faianta albastra de Iznik |
|
Moscheea Rustem Pasa |
|
Moscheea Suleiman |
|
Moscheea Suleiman |
|
Moscheea Suleiman, panorama din gradini |
|
Moscheea Suleiman, panorama din gradini |
|
Moscheea Suleiman, mausoleul lui Hurem |
|
Moscheea Suleiman |
|
Moscheea Suleiman |
|
Moscheea Suleiman |
|
Moscheea Suleiman |
|
Intrarea la cafenea Mimar Sinan, in fata masinii albe |
|
Intrarea la cafenea Mimar Sinan |
|
Vedere de la cafeneaua Mimar Sinan |
|
Vedere de la cafeneaua Mimar Sinan |
|
Vedere de la cafeneaua Mimar Sinan |
|
Vedere de la cafeneaua Mimar Sinan |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Printului (Sehzade), curtea interioara si fantana de ablutiune |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Apeductul lui Valens |
|
Moscheea Printului (Sehzade) |
|
Moscheea Kalenderhane |
|
Moscheea Kalenderhane |
|
Moscheea Kalenderhane |
|
Pisicile din Istanbul, prietenie la prima vedere |
|
Bazarul de carti |
|
Universitatea si Turnul lui Baiazid |
|
Turnul lui Baiazid |
|
Moscheea albastra |
|
Hagia Sofia |
|
Hagia Sofia |
Sehzade, nu Sehazde :)))).
RăspundețiȘtergereNo, daca gasesti la noi ceramica stil Iznik, mi-as pune si eu. Nu stiu unde, dar mi-as pune :). Acum e la moda sa iei diverse modele dar cu acelasi colorit, intercalate printre albe, si doar un rand doua in bucatarie, deasupra blatului de lucru. Mi-au placut la nebunie ceramica si de la Rustem Pasa, de la intrare, mi-am luat mici suporturi de ceramica, diferite modele. Ah...ce lalele... https://www.facebook.com/ioana.muresan.31/posts/1050394861642151?pnref=story
Ioana Muresan
Am corectat, multumesc pentru atentionare. Noi am cumparat, la dorinta lui Codrut, un platou mare, din ceramica de Iznic, cu un model frumos, rosu si albastru.
RăspundețiȘtergereMinunata descriere, felicitari. Noi nu prea am avut curaj sa luam autobuz sau metrou asa ca am "lopatat" pe jos. Stam la un hotel la 500 m de podul Galata si ploua in draci
RăspundețiȘtergere