In luna august, in urma unui important
consiliu de familie :), am stabilit, in unanimitate, sa mergem cateva
zile si in tarisoara noastra, pe care am cam neglijat-o, turistic, in ultima
perioada, preumblandu-ne prin strainataturi. Initial alesesem un traseu
Ciucas-Cheile Bicazului-Lacul Rosu-Durau (Ceahlau), insa am schimbat in ultima
clipa itinerariul, indreptandu-ne spre Cazanele
Dunarii (locurile din Defileul Dunarii unde fluviul se ingusteaza la maximum, pana
la 230 m), si ne-am stabilit tabara la o pensiune pe malul fluviului, mai
precis la Eselnita, localitate situata la 15 km in
amonte de Orsova.
Sursa
cazane:
Am
stat trei nopti si am vazut multe locuri interesante, ce demonstreaza, inca o
data, ca Romania are un urias potential turistic, din pacate, extrem de putin
valorificat. Programul nostru in cele patru zile: in prima zi am vazut Cazanele Dunarii, in a
doua, obiectivele din Cheile Nerei, in a treia am trecut in Serbia si am fost
la cetatea Golubac, iar dupa amiaza, in tara, la Cheile Corcoaia, iar in ultima zi,
la intoarcerea spre casa, am vizitat podul lui Dumnezeu si campurile de lapiezuri de la
Ponoare, manastirea Tismana si operele lui Brancusi de la Targu Jiu.
1. Luni, august 2014 - Cazanele Dunarii si Baile Herculane
Cazanele Mici de pe varful Ciucarul Mic |
Dupa o calatorie usoara, de cca 300 km, cu masina din dotare, am ajuns, pe la pranz, la Pensiunea Steaua Dunarii,
din Eselnita, gazda noastra pentru cele trei nopti. Inainte de sosire, la
Orsova ne-am abatut si pe la manastirea Sfanta Ana, situata pe un deal de laga
oras, cu vedere la Dunare, infiintata de ziaristul interbelic
Pamfil Seicaru, care este, de altfel, si
inmormantat aici.
Dupa formalitatile de cazare, am condus, cativa kilometri, spre Dubova, la viaductul Mraconia, unde se afla statuia (basorelieful, de fapt) lui Decebal, cea mai inalta sculptura in piatra din Europa, realizata din banii miliardarului controversat Iosif Constantin Dragan, intre anii 1994-2004, de catre doisprezece sculptori-alpinisti, condusi de Florin Cotarcea. Decebal a fost ridicat vizavi de o placă memorială antică, Tabula Traiana, aflata pe malul sarbesc, care celebra victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac. în anul 105, dar si finalizarea drumului militar roman al lui Traian. Detalii-sursa:
Dupa formalitatile de cazare, am condus, cativa kilometri, spre Dubova, la viaductul Mraconia, unde se afla statuia (basorelieful, de fapt) lui Decebal, cea mai inalta sculptura in piatra din Europa, realizata din banii miliardarului controversat Iosif Constantin Dragan, intre anii 1994-2004, de catre doisprezece sculptori-alpinisti, condusi de Florin Cotarcea. Decebal a fost ridicat vizavi de o placă memorială antică, Tabula Traiana, aflata pe malul sarbesc, care celebra victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac. în anul 105, dar si finalizarea drumului militar roman al lui Traian. Detalii-sursa:
Chipul lui Decebal a devenit
emblematic pentru intreaga zona, e vizibil de pe malul sarbesc si cred ca a
fost o idee foarte buna, din toate punctele de vedere (turistic, artistic,
peisagistic).
In apropiere este manastirea Mraconia, micuta, cocheta (daca permiteti
oximoronul), spectaculos amplasata pe malul Dunarii, chiar la intrare in
Cazanele Mici, reconstruita dupa 1990, pe locul unui lacas din Evul Mediu.
Chipul lui Decebalde la viaductul Mraconia |
La viaductul Mraconia este locul de
plecare al minicroazierelor pe Dunare (25 lei de caciula turistica), asa ca ne-am
urcat intr-o salupa rapida, echipati, pentru siguranta, cu veste de salvare,
dornici de aventuri acvatice. Nenea capitanul a bagat viteza si am trecut pe la
chipul lui Decebal, sa-i vedem mustata daca, mai indeaproape, Cazanele Mici,
Golful Dubova, Cazanele Mari, intrarea in Pestera
Ponicova si Pestera Veterani, care se viziteaza cu ghid, fosta fortareata
austriaca, menita a pazi Dunarea de turci.
Pestera Veterani:
Plimbarea isi merita pe deplin banii, te poti
bucura de maretia batranului fluviu, ingustat la maximum, intre versantii
calcarosi (Ciucarul Mare si Ciucarul Mic, pe malul romanesc, Veliki Strbac
si Mali Strbac, pe malul sarbesc), basca adrenalina data de faptul ca, onor, dom’
capitan era vitezoman.
A urmat o drumetie (doar baietii din
familion, deoarece fetele au luat-o la fuga, vorba vine, de fapt s-au intors, cu calm, din drum :), cand au auzit ca pe-aici mai sunt si vipere!)
pe Ciucarul Mic, un munte calcaros ce se inalta, vertical, deasupra Cazanelor Mici. Traseul incepe de pe partea drepata a drumului, venind dinspre Orsova, in apropiere de intrarea in satul Dubova, unde sunt amplasate
indicatoare si panouri informative, despre Parcul National Portile de Fier:
Echipati cu ceva ciomege :), ca sa batem in poteca, sa producem
trepidatii si sa-ndepartam sarpii :), am parcurs traseul cam intr-o ora (dus), intial mai abrupt, apoi pe platou,
de unde exista un mic punct de belvedere, de unde se pot face poze bune, cu
Dunarea vazuta de sus. Se urmareste traseul marcat cu triunghi rosu si trebuie
atentie la zonele stancoase, unde pot fi vipere. Exista si un traseu spre
Ciucarul Mare, care se pare ca este si mai spectaculos, iar intrarea in acest
traseu se face din dreptul Primariei Dubova, pe langa stadion.
Spre seara ne-am dus si pana la Baile Herculane, sa ne facem poze cu statuia lui Hercule si sa
regretam starea jalnica in care a ajuns centrul istoric al acestei statiuni turistice
istorice.
2.
Marti, 19 august - Cheile Nerei si cascada Bigar
Lacul Ochiul Beiului si culoarea sa indefinibila |
Stiam ca suntem in Defileul Dunarii,
care este marginit de Muntii Banatului, iar in acestia se afla Cheile Nerei, renumite pentru frumusetea si salbaticia lor.
Asa ca ne-am hotarat sa mergem sa vedem si peisajele de pe Nera. Nu sunt chiar
aproape, am facut cca 146 km, din Eselnita pana in Potoc, poarta de intrare in
chei, iar traseul in Google Maps este aici:
Drumul se intinde, in buna parte pe
malul Dunarii, cu peisaje spectaculoase, avand permanent sub ochi malul
sarbesc, cu multe tuneluri si viaducte, dar si cu obiective pe malul romanesc:
sate cu influenta sarbeasca-Svinita), stanca
vulcanica Trescovat
(e impresionanata si se poate escalada
de catre montaniarzii indrazneti:
http://petrucristescu.domasnea.com/2014/04/neck-ul-vulcanic-trescovat.html)
cetatea Tricule (se mai vad doar doua turnuri), stanca Babacaia (un pinten stancos ce iese din apele Dunarii), cetatea Golubac la sarbi, Moldova Veche, sau punctul de trecere a frontierei spre Serbia, de la Naidas.
Din satul Potoc, se mai merge 4 km, pe un drum asfaltat, insa cu un singur sens, pana la Podul Bei, unde este intrarea in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita. De aici de pot face trei trasee: unul spre lacul Ochiul Beiului si cascada Beusnita, altul prin tunele, pe malul Nerei, spre localitatea Sasca Romana si ultimul, mai dificil si mai lung, spre Cheile Nerei propriu-zise si lacul Dracului. Noi le-am facut pe primele doua.
http://petrucristescu.domasnea.com/2014/04/neck-ul-vulcanic-trescovat.html)
cetatea Tricule (se mai vad doar doua turnuri), stanca Babacaia (un pinten stancos ce iese din apele Dunarii), cetatea Golubac la sarbi, Moldova Veche, sau punctul de trecere a frontierei spre Serbia, de la Naidas.
Din satul Potoc, se mai merge 4 km, pe un drum asfaltat, insa cu un singur sens, pana la Podul Bei, unde este intrarea in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita. De aici de pot face trei trasee: unul spre lacul Ochiul Beiului si cascada Beusnita, altul prin tunele, pe malul Nerei, spre localitatea Sasca Romana si ultimul, mai dificil si mai lung, spre Cheile Nerei propriu-zise si lacul Dracului. Noi le-am facut pe primele doua.
Am platit intrarea in rezervatie, 5lei/adult,
si am inceput cu primul traseu: pentru a ajunge la Ochiul Beiului, se merge,
mai intai, cu masina (se poate, bineinteles, si pe jos), cca 4 km, pe un drum forestier, cam ingust, pana la zona
denumita Pastravarie. Pe la jumatatea traseului este un indicator spre cascada “La vaioaga”, la care se coboara un pic, de la drumul principal, si care e foarte entuziasta, adica cu o curgere de apa navalnica.
Aici este o zona amenajata pentru camping, ingradita, cu un foisor de lemn in mijloc si doua toalete ecologice. Am lasat masina si am continuat pe jos. Intrarea in traseu este prin stanga portilor verzi ale pastravariei si se merge tot vreo 4 km, cca 40 minute, pana la lac, pe un drum pitoresc, prin padure, fara urcus, la umbra, insotiti de susurul si micile cascade ale paraului Beiu.
Aici este o zona amenajata pentru camping, ingradita, cu un foisor de lemn in mijloc si doua toalete ecologice. Am lasat masina si am continuat pe jos. Intrarea in traseu este prin stanga portilor verzi ale pastravariei si se merge tot vreo 4 km, cca 40 minute, pana la lac, pe un drum pitoresc, prin padure, fara urcus, la umbra, insotiti de susurul si micile cascade ale paraului Beiu.
Lacul Ochiul Beiului este circular, de de dimensiuni reduse (284
mp, un diametru de cca 20 m) si cu o
adancime maxima de 3,6 m. Este
extrem de fotogenic, cu o culoare albastru-verde, indefinibila, amplasat intr-o
mica poiana, inconjurat de arbori inalti. Culoarea
ireala, care depinde si de momentul zilei, ca si amplasarea sa, il fac un obiectiv obligatoriu in zona. Are
si o legenda frumoasa:
“Se spune că aceste locuri din Banat
au fost stăpânite de un paşă hain. Acesta avea un fiu de o rară frumuseţe. Se
zice că avea ochii albaştri şi expresivi încât dacă la ei te uitai, pur şi
simplu te pierdeai. Tânărul obişnuia să meargă la vânătoare în aceste păduri
seculare. Într-o zi, în Poiana Florii, se întâlni cu o frumoasă fată de cioban
care era cu oile la păscut. De îndată ce privirile li s-au întâlnit, se
îndrăgostiră pe loc unul de celălalt. Tinereţea şi inima nu ţin niciodată seama
de religie ! Când paşa, tatăl beiului, a aflat că fiul său s-a îndrăgostit de o
„fată de valah”, a trimis călăul să o omoare. Tânărul bei o găseşte pe fată
fără suflare în locul unde acum este izvorul Beuşniţei şi s-a luptat din toate
puterile cu călăul pe care în cele din urmă l-a ucis, cu preţul pierderii unui
ochi. Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce-i poartă astăzi
numele. Sfâşiat de durere, beiul şi-a înfipt jungherul în inimă şi s-a aruncat
în lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Beuşniţa, iar din lacrimile
şi jertfa beiului a luat fiinţă lacul albastru şi cristalin precum ochii şi
sufletul lui.
Astăzi, se spune că apele spumoase
ale cascadei nu sunt decât voalul de mireasă al păstoriţei, care mereu caută să
se întâlnească în nemurire cu lacrimile beiului cu credinţa ce şi-o purtau în
dragoste cei doi tineri.”
Sursa: cartea “Banatul montan”, de
Gheorghe Popovici
De la lacul Ochiul Beiului se continua pe un traseu scurt, de maximum 30
minute, pana la cascada
Beusnita, o splendida cadere
de apa, pe peretii stancosi acoperiti cu un strat consistent de muschi
verde. De fapt, sunt mai multe cascade (ultima fiind cea mai mare),
formate pe substratul calcaros, unori aparand mici trepte gen Pamukkale, ca sa
exagerez putin.
Traseul de la Pastravarie (camping
Bei) la Cascada Beusnita, este foarte circulat si foarte usor, recomandabil
pentru toate varstele.
Am facut cale intoarsa, ne-am
recuperat masina, am facut cale intoarsa spre Podul Beiului si am parcurs
traseul “La tunele”.
Este vorba de o poteca, ce merge paralel cu Nera, uneori la acelasi nivel, alteori inaltand-se deasupra apei, traversand sapte tunele antopice, pana in Sasca Romana. Este o plimbare usoara, se poate face si baie in rau, tunelurile sunt inedite (construite in perioada hasburgica pentru a scurta distanta intre localitati), trebuie doar atentie la portiunile de pe traseu aflate la inaltime, deasupra Nerei, foarte inguste, cu peretele montan intr-o parte si abruptul Nerei intr-alta.
Este vorba de o poteca, ce merge paralel cu Nera, uneori la acelasi nivel, alteori inaltand-se deasupra apei, traversand sapte tunele antopice, pana in Sasca Romana. Este o plimbare usoara, se poate face si baie in rau, tunelurile sunt inedite (construite in perioada hasburgica pentru a scurta distanta intre localitati), trebuie doar atentie la portiunile de pe traseu aflate la inaltime, deasupra Nerei, foarte inguste, cu peretele montan intr-o parte si abruptul Nerei intr-alta.
La intoarcerea spre Eselnita, am luat-o prin
Oravita (regretand ca nu avem timp sa ne plimbam, cu trenul, pe faimoasa ruta
Oravita-Anina, si nici sa vedem morile de la Rudaria), spre
Bozovici, pana la Iablanita, pe drumul national DN 57B, proaspat afaltat, cu serpentine usoare, o placere la condus.
Pe acest traseu, cam pe la mijloc, se afla cascada
Bigar, celebra de
cand siteul “World Geography”, in 2013, a considerat-o printre cele mai
frumoase din lume (iata ca vin strainii sa ne arate ce avem in tara!, cine stia
de ea acum doi ani?!).
Cascada are forma unei rochii de mireasa, cu crinolina,
si este, ca si cascada Beusnitei, acoperita de muschi verde, pe care se scurg,
romantic, nenumarate firisoare de apa. Mai
sus de cascada, la 300 m, se afla izbucul (izvor carstic), de unde provine apa
cascadei, si grota Bigar. Aflata chiar pe linia paralelei de 45 grade
latitudine nordica, cascada Bigar este usor accesibila si un punct obligatoriu
pentru turistii ce bantuie prin Banat :). Ziua am incheiat-o pe terasa
pensiunii, cu Dunarea somnoroasa la picioare si o binevenita saramura de peste,
stinsa cu bere rece, ca sa respect realitatea faptelor :).
3. Miercuri, 20 august
2014, Serbia-cetatea Golubac si Cheile Corcoaia
Fiindca tot eram noi la o aruncatura de bat de Serbia, am zis sa dam o
raita si prin statul vecin, sa ne vedem tara si din alta perspectiva,
adicatelea sa privim Defileul Dunarii, dinspre malul sarbesc, spre cel
romanesc.
Am traversat granita pe la hidrocentrala Portile de Fier (se poate trece cu buletinele, pentru copiii sub 14 ani trebuie pasaport), si am cotit-o la dreapta, tinta noastra fiind cetatea Golubac, aflata pe malul Dunarii, la 110 km departare de hidrocentrala. Se traverseaza putine localitati (Tekija, Golubinje, Donji Milanovaci, Dobra), soseaua merge, de obicei, paralel cu Dunarea, este peticita, dar rulabila, ca sa zic asa, se poate merge cu usurinta cu suta pe ora.
Spre deosebire de drumul din Defileul Dunarii, din Romania, ce merge cam la nivelul fluviului, cel sarbesc este situat mai sus, traverseaza 21 de tunele, cateva viaducte, si este, bineinteles, mult mai bine intretinut decat la noi, oferind perspective unice asupra Cazanelor Dunarii. Din loc in loc sunt parcari, cu foisoare din lemn, strategic amplasate in punctele cu panorama, prilej de lungi sesiuni foto-video, pentru a imortaliza, din nou, de la departare, chipul lui Decebal, manastirea Mraconia, sau intreaga zona a Cazanelor.
Am traversat granita pe la hidrocentrala Portile de Fier (se poate trece cu buletinele, pentru copiii sub 14 ani trebuie pasaport), si am cotit-o la dreapta, tinta noastra fiind cetatea Golubac, aflata pe malul Dunarii, la 110 km departare de hidrocentrala. Se traverseaza putine localitati (Tekija, Golubinje, Donji Milanovaci, Dobra), soseaua merge, de obicei, paralel cu Dunarea, este peticita, dar rulabila, ca sa zic asa, se poate merge cu usurinta cu suta pe ora.
Spre deosebire de drumul din Defileul Dunarii, din Romania, ce merge cam la nivelul fluviului, cel sarbesc este situat mai sus, traverseaza 21 de tunele, cateva viaducte, si este, bineinteles, mult mai bine intretinut decat la noi, oferind perspective unice asupra Cazanelor Dunarii. Din loc in loc sunt parcari, cu foisoare din lemn, strategic amplasate in punctele cu panorama, prilej de lungi sesiuni foto-video, pentru a imortaliza, din nou, de la departare, chipul lui Decebal, manastirea Mraconia, sau intreaga zona a Cazanelor.
Cetatea Golubac are o istorie veche, fiind intemeiata, se pare
de sarbi, in secolul al XIV-lea, apoi trecand, pe rand, in maini turcesti,
unguresti, hasburgice. Detalii aici:
Localitatea Golubac marcheaza si
intrarea in Parcul National Derdap, din Serbia, situat de-a lungul Dunarii, un
fel de echivalent al Parcului National Portile de Fier, de la noi.
Cetatea Golubac |
Cetatea in sine este bine
conservata, are cateva (9 sau 10 avea initial) turnuri marete, unele situate pe
malul Dunarii, altele pe abruptul pe care este construita. Ceea ce este
surprinzator este ca soseaua trece exact printr-un tunel, situat intr-un astfel
de turn.
Din pacate nu exista un traseu de vizitare a turnurilor si nu se poate merge decat la un singur turn situat pe malul Dunarii; in ciuda gradului de conservare, ce mi s-a parut extrem de bun, practic, aceasta cetate, ce strajuieste semet intrara in Defileul Dunarii, nu este amenajata pentru o vizita turistica (nici nu se plateste niciun bilet de intrare!). Credeam ca doar romanii nu-si valorifica (de multe ori) natura si istoria! Sa speram ca vecinii nostri vor face mai mult pentru aceasta extraordinara fortareata medievala.
Din pacate nu exista un traseu de vizitare a turnurilor si nu se poate merge decat la un singur turn situat pe malul Dunarii; in ciuda gradului de conservare, ce mi s-a parut extrem de bun, practic, aceasta cetate, ce strajuieste semet intrara in Defileul Dunarii, nu este amenajata pentru o vizita turistica (nici nu se plateste niciun bilet de intrare!). Credeam ca doar romanii nu-si valorifica (de multe ori) natura si istoria! Sa speram ca vecinii nostri vor face mai mult pentru aceasta extraordinara fortareata medievala.
In jurul pranzului ne-am intors pe
acelasi drum, tot pe la Portile de Fier, indreptandu-ne catre un obiectiv mai
putin cunoscut, de pe valea Cernei, si anume Cheile
Corcoaia (Corcoaiei).
Situate la 40 km distanta de Baile Herculane, spre nord, aceste chei sunt destul de greu
accesibile, din cauza drumurilor proaste si a mediatizarii reduse.
Se merge cam 27 km din Baile Herculane, spre Baia de Arama, pe un drum asfaltat demult, plin de cratere, apoi se observa un indicator spre Cerna Sat, si se mai merge 13 km pe un drum forestier, da’ forestier, nu gluma, cu pietris si gropi. Cerna Sat tine de comuna Pades si e situata la mama naibii, la intalnirea a trei judete, Mehedinti, Caras Severin si Gorj (din ultimul face si parte).
Daca se merge mai departe se ajunge la lacul de acumulare de pe Cerna – Valea lui Iovan. Cheile sunt situate la iesirea din Cerna Sat, loc marcat de o constructie piramidala, din beton, plina cu graffiti.
Se merge cam 27 km din Baile Herculane, spre Baia de Arama, pe un drum asfaltat demult, plin de cratere, apoi se observa un indicator spre Cerna Sat, si se mai merge 13 km pe un drum forestier, da’ forestier, nu gluma, cu pietris si gropi. Cerna Sat tine de comuna Pades si e situata la mama naibii, la intalnirea a trei judete, Mehedinti, Caras Severin si Gorj (din ultimul face si parte).
Daca se merge mai departe se ajunge la lacul de acumulare de pe Cerna – Valea lui Iovan. Cheile sunt situate la iesirea din Cerna Sat, loc marcat de o constructie piramidala, din beton, plina cu graffiti.
Cheile Corcoaia (Corcoaiei) |
Localizare:
Numele lor simpatic :) este legat de un personaj legendar
de pe valea Cernei, care intrupa fie o femeie batrana, care il indruma pe
Hercule (sau localnicul Iorgu Iorgovan), fie chiar balaurul cu care se luptau
acestia:
Asfel legenda lui Iorgovan incepe
brutal, cu niste transformari uluitoare :), dupa ce eroul Iorgovan se imbaiaza
in apele calde, de pe valea Cernei:
Crescu Iorgovan
Cum altu-n-tr-un an,
Ţapăn si vârtos ,
Zdravăn si vânos,
Zglobitor la minte,
Dar plin de virtute,
Cu spatele late,
Cu chica pe spate.
Legenda toata aici:
In orice caz, Iorgovan reteaza
din capetele balaurului, acesta fuge printre
stanci, zbatandu-se sa scape de furia voinicului, si mai misca, muribund, din coada-i uriasa, formandu-se astfel (prea
putin) faimoasele chei.
Avand o lungime redusa, de cca 300 m, cheile compenseaza prin inaltimea peretilor de stanca – cca 100 m, dar care se apropie si pana la 5 m. Foarte interesant este malul drept, sub forma unei jumatati de tunel (pe aici si-a tras balaurul coada :)), ca si marmitele de eroziune, de forma semicirculara. Cheile Corcoaiei sunt protejate din 1982, in Rezervatia Cheile Corcoaiei, parte a Parcului Domogled-Valea Cernei. Este o rezervaţia naturală mixta, geografica, botanica, forestiera şi peisagistica, ce se extinde pe 34 ha.
Avand o lungime redusa, de cca 300 m, cheile compenseaza prin inaltimea peretilor de stanca – cca 100 m, dar care se apropie si pana la 5 m. Foarte interesant este malul drept, sub forma unei jumatati de tunel (pe aici si-a tras balaurul coada :)), ca si marmitele de eroziune, de forma semicirculara. Cheile Corcoaiei sunt protejate din 1982, in Rezervatia Cheile Corcoaiei, parte a Parcului Domogled-Valea Cernei. Este o rezervaţia naturală mixta, geografica, botanica, forestiera şi peisagistica, ce se extinde pe 34 ha.
O familie germana, care campase in
apropiere, avea o barca gonflabila si se racorea in apele reci din chei,
simtindu-se ca acasa, iar noi i-am
invidiam sincer ca au venit echipati. Sunt niste chei deosebite, peisajul e unic si, in ciuda
dificultatilor de localizare, le recomand cu caldura.
4. Joi, 21 august 2014:
Ponoare – Manastirea Tismana – Cheile Sohodolului – Targu Jiu
In ultima zi a scurtei, dar intensei,
noastre vacante, la intoarcerea spre casa, am urmarit traseul Eselnita-Ponoare-Tismana-Cheile
Sohodolului-Targu Jiu-Craiova-Alexandria (sweet home :)). Traseu in Google maps aici:
Primul obiectiv a fost comuna Ponoare, unde se afla cel mai mare pod natural din
Romania și al doilea ca mărime din Europa (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m
înălțime și 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier (inclusiv
de mare tonaj). In lume sunt multe
asemea arcuri naturale (chiar l-am vazut de curand pe cel din insula Capri):
Podul lui Dumnezeu |
Cand am fost noi era acoperit, in mare parte, cu vegetatie, iar deschiderea era destul de greu reperabila. Ne-am deplasat pe dealul din apropiere, spre campul de lapiezuri, astfel podul ni s-a dezvaluit mai bine.
Formarea sa se datoreaza prabusirii unei portiuni din tavanul pesterii Podului, ramanand in picioare intrarea, adica podul actual. Pestera Podului, situata in imediata apropiere, se poate si ea vizita (va trebuie o lanterna, sau o frontala si atentie la substratul noroios!).
Pe seama formarii podului circula diferite legende locale: una e legata de calugarul Nicodim, cel care, dupa ce a infiintat manastirea Vodita, de langa Orsova, cea mai veche din tara, din secolul al XIV-lea, a trecut pe la Ponoare si, marcat de o acuzatie nedreapta de furt, a blestemat locul, sa-i inghita pamantul apele; cealalta legenda povesteste ca oamenii locului l-au rugat pe Dumnezeu sa-i scape de Necuratu’, aciuat, naiba stie cum :), in pestera Podului. Domnul i-a ascultat si a lovit, cu palma sa puternica, in tavanul pesterii. Acesta s-a prabusit, insa Scaraotchi nu s-a predat, a iesit prin partea opusa a pesterii, agatandu-se, cu ghearele-i dracesti, de stancile de pe deal, luand astfel nastere un fel de santuri in calcar, stiintific denumite lapiezuri.
Campurile de lapiezuri se afla pe un deal de langa Podul
lui Dumnezeu. Se merge 10-15 minute pe o poteca in urcus, pana la aceste mici
santulete (adancimi de cca 30 cm) si
cativa metri lungime, formate in urma scurgerii apelor din precipitatii, pe
rocile carstice. In apropiere se afla si lacul
Zaton, cel mai mare
lac carstic din Romania, care era, insa, complet secat, la momentul vizitei
noastre, din cauza secetei.
In apropierea comunei Ponoare este si Padurea
de Liliac, a carei mireasma se poate simti doar pe la inceputul lunii mai, deci
aveti motive serioase sa vizitati aceste
meleaguri.
Dupa o vizita scurta la manastirea Tismana, intemeiata de mai sus amintitul calugar
Nicodim, am ajuns la Cheile Sohodolului. Acestea sunt situate pe raza
comunei Runcu, in Muntii Valcan, si sunt un adevart minicanion, cu versanti
abrupti, cu Sohodolul scurgandu-se vijelios prin forme carstice ciudate,
denumite “Narile” sau “Cuptorul”. Mai sus, pe un versant se afla o gaura in
stanci, perfect circulara, denumita “Inelul Doamnei” sau “Inelul de Piatra”,
loc utilizat chiar pentru unirea destinelor (cadru oficial :)):
Cheile Sohodolului - Narile |
Accesul in chei se poate face si cu masina, desi eu
stiam ca intrarea este restrictionata, chiar cu plata! A urmat Targu Jiu, sa-i culturalizam pe cei mici, cu operele lui Brancusi, apoi lungul
drum catre casa.
In
concluzie, a fost o vacanta placuta, cu multe locuri interesante, care demonstreaza
Romania e o tara frumoasa.
Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii |
Manastirea Sf. Ana - Orsova |
Decevbal la Cazane |
Traseul spre varful Ciucarul Mic |
Panorama de pe Ciucarul Mic |
Manastirea Mraconia |
Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii |
Un fel de vechi semafor, pentru nave, pe malul sarbesc |
Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Ponicova |
Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Veterani |
Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Veterani |
Plimbare cu salupa in Cazanele Dunarii - Pestera Veterani |
Baile Herculane |
Cetatea Tricule |
Cheile Nerei - zona Pastravariei |
Traseul spre Ochiul Beiului |
Cascadele Beusnitei (in trepte) - sunt mai multe cascade |
Drumul spre cascada Beusnitei, cu o mica portiune abrupta |
Cascada Beusnitei |
Intrarea pe traseul spre Ochiul Beiului se face prin stanga portilor verzi, ale pastravariei |
Cheile Nerei - traseul la Tunele |
Traseul coboara chiar pana malul Cernei |
Poteca ingusta de pe malul Cernei - traseul La Tunele |
Spre Cascada Bigar |
Spre Potoc |
Trecerea granitei in Serbia pe la hidrocentrala Portile de Fier |
Decebal vazut din Serbia |
Cetatea Tricule, de pe malul sarbesc |
Sunt 21 de tunele pana la Golubac |
Intrare Pestera Veterani, vazuta din Serbia |
Orsova, vazuta din Serbia |
Cazanele Mici, vazute din Serbia |
Cetatea Golubac - Serbia |
Soseaua trece pe sub Cetatea Golubac |
Cheile Corcoaia |
Stanca betonata din Cerna sat, ce marcheaza intrarea in chei |
Germani cu barca in chei |
Lapiezuri la Ponoare |
Peisaj Ponoare |
Pestera Podului - Ponoare |
Inelul de piatra - Cheile Sohodolului |
Cheile Sohodolului |
Targu Jiu |
Ponoare - intrarea in Pestera Podului |
Podul lui Dumnezeu |
Traseul spre campurile de lapiezuri |
Lacul Zaton - secat |
Lapiezuri la Ponoare |
Pestera Podului |
Manastirea Tismana |
Tarife fixe |
Cheile Sohodolului |
Cheile Sohodolului |
Cheile Sohodolului - narile |
Cheile Sohodolului |
Cheile Sohodolului |
Cheile Sohodolului |
Cheile Sohodolului - Narile |
Frumoasa excursie ati facut! Pacat ca nu ati avut timp sa va opriti si in Oravita. In afara de calea ferata spre Anina, mai e interesant de vazut si teatrul vechi din oras - e cel mai vechi din tara, construit dupa modelul Operei din Viena. A fost restaurat cu cativa ani in urma.
RăspundețiȘtergereBogdan, avem motive sa ne intoarcem in zona! In plus, din Herculane am mai vazut cateva trasee frumoase si nu foarte grele, de exemplu cel spre cascada Vanturatoarea.
Ștergerethese are really inspiring! beautiful.
RăspundețiȘtergerehttp://www.green-lotus-trekking.com/
Coplesitoare descriere, am ramas fara cuvinte... Excelenta detaliere si planificare a excursiei. Desi am fost in cateva (putine) locatii, celelalte obiective turistice completeaza o intreaga zona incarcata de istorie si frumusete.
RăspundețiȘtergereCazanele le-am parcurs acum trei ani, la reintoarcerea din Croatia (am intrat pe la vama Moravita), injurand drumul execrabil, plin cu bolovani cazuti de pe versanti, drum ce ar fi trebuit sa fie o adevarata desfatare pentru turisti.
Anul acesta am facut Croatia nr.2 si m-am intors pe clisura Dunarii sarbeasca (86 km), strabatand toate cele 16 sau 17 tuneluri (numerotate asa cum arata in fotografiile de mai sus), o adevarata aventura, la miezul noptii (cu bolovani cazuti si pe aici, cu apa picurand din tuneluri, cu un accident urat, in care au fost implicate 4 masini din Serbia), am trecut si pe sub cetatea Golubac si ne-am linistit abia dupa ce am vazut luminile de la Portile de Fier.
Cascada Bigar am vazut-o la dus (ne-am cazat la Oravita, pentru a intra in Serbia pe la vama Naides), uriasa si murdara, o culoare maronie, pictata cu fragmente de gri si negru, deoarece am plecat in perioada ploilor de la sfarsitul lui iulie si de pe versanti se scurgeau niste suvoaie infricosatoare. Am incercat sa ajungem sus, la izbuc, insa nu am reusit din cauza suvoiaelor. Individul de la intrare a incercat sa ia de la fiecare (8 persoane) cate 5 lei (adica 40 lei in total), fara chitanta, caci "Eu de unde sa fac rost de bani pentru transport? Astia nu-mi dau bani de transport si trebuie sa ma descurc singur."
La Targu-Jiu (frumos oras!) am ajuns acum vreo cativa ani, am si scris un articol despre Brancusi.
Imi doresc sa ajung la Cheile Nerei sau sa fac o croaziera pe Dunare, insa si noi suntem lacomi si le vrem pe toate in acelasi timp, si, daca se poate, sa traim vreo suta de ani pentru a le vedea pe toate...
Felicitari, inca o data!
Florin, multumesc pt. aprecieri, sper sa ajung si eu in Croatia!
Ștergere(nu am stiut unde sa scriu, asa ca scriu aici; pe urma acest mesaj se poate sterge, pentru a nu polua articolul in mod inutil)
RăspundețiȘtergereBuna seara!
In urma modernizarii blogului (am trecut de la platforma Blogger la platforma Wordpress si am adus multe alte imbunatatiri noului blog), domeniul florinbad.com va da ortu'popii in luna mai anul curent. Toate linkurile acestui domeniu sunt redirectionate in acest moment catre noul domeniu: www.turismcultural.ro
De aceea te rog, daca se poate, sa modifici "Florinbad - Turism Cultural" in "Turism Cultural" si domeniul www.florinbad.com in www.turismcultural.ro
Multumesc anticipat pentru modificare si iti doresc tie si familiei sa aveti o zi impecabila!
Florin Badulescu